miniatura|Turnul HSBC, Londra, 2005.

Frauda bancară (corupția bancară, frauda financiară) este utilizarea unor mijloace potențial ilegale pentru a obține bani, active sau alte proprietăți deținute sau deținute de o instituție financiară sau pentru a obține bani de la deponenți prin pretinderea frauduloasă a unei bănci sau a unei alte instituții financiare. Deși legile specifice variază în funcție de jurisdicție, termenul se aplică acțiunilor care utilizează o schemă sau un artificiu, spre deosebire de jaful bancar. Din acest motiv, frauda bancară este uneori considerată o infracțiune cu gulere albe.

Termenul este folosit și pentru infracțiuni comise de indivizi împotriva altor indivizi sau împotriva birourilor de colectare a impozitelor, a entităților bancare private sau a băncilor centrale pentru a obține un beneficiu economic prin utilizarea frauduloasă a cardurilor, evaziune fiscală, evitarea plății impozitelor, falsificarea de monede, bani falși, furtul de identitate, falsificarea de semnături și documente, precum și alte înșelăciuni și escrocherii.Cómo informar de fraude bancario, Estados Unidos

Uneori, fraudatorul, cu toleranța instituției bancare, profitând de secretul bancar și de diferite legislații naționale, înființează societăți-fantomă pentru a crea conturi în bănci naționale și paradisuri fiscale (companii offshore și extrateritoriale) pentru a se sustrage impozitelor și a spăla bani. Aceste fraude nu dăunează instituțiilor bancare, deoarece le permit să obțină depozite protejate de secretul bancar. Prejudiciul revine, de obicei, țărilor în care este comisă infracțiunea, care pierd venituri fiscale. Lista Lagarde și Swiss Leaks au evidențiat natura răspândită a criminalității financiare și a evaziunii fiscale, protejate de bănci și, uneori, ca în cazul Luxemburg Leaks, de guverne.

Instituțiile bancare pot comite fraude sau escrocherii prin diverse mijloace, fie în beneficiul exclusiv al managerilor lor, fie în beneficiul băncii sau al instituției financiare în sine, pentru a-și îmbunătăți rezultatele sau a evita falimentul sau pierderile.

Tipuri de fraude bancare

Frauda contabilă Pentru a ascunde dificultăți financiare grave, unele companii recurg la practici contabile frauduloase prin supraevaluarea vânzărilor și veniturilor, umflarea valorii activelor sau raportarea unor profituri fictive atunci când compania funcționează în pierdere. Aceste date financiare falsificate sunt ulterior utilizate pentru atragerea de investiții prin emisiuni de obligațiuni ori alte titluri de valoare, precum și pentru obținerea frauduloasă de împrumuturi, cu scopul de a amâna prăbușirea unei companii neprofitabile sau prost administrate.

Frauda cu ordin de plată la cerere Frauda cu ordine de plată la cerere implică, de regulă, participarea unuia sau mai multor angajați bancari corupți. Aceștia sustrag formulare din stocul instituției și emit ordine de plată aparent legitime, folosindu-se de cunoștințele interne privind codificarea și perforarea documentelor. Astfel de instrumente frauduloase sunt emise frecvent în orașe îndepărtate și nu sunt asociate cu debitarea unui cont existent. Frauda este descoperită, de obicei, abia în momentul reconcilierii efectuate de sediul central al băncii, când fondurile au fost deja retrase.

Frauda cu ordine de plată la cerere implică de obicei unul sau mai mulți angajați bancari corupți. Acești angajați scot câteva foi de ordine de plată din stoc și le scriu ca pe un ordin de plată obișnuită. Deoarece sunt persoane din interior, cunosc codificarea și perforarea unei ordine de plată la cerere. Astfel de ordine de plată frauduloase sunt de obicei emise și plătibile într-un oraș îndepărtat, fără a debita un cont. Frauda este descoperită numai atunci când sediul central al băncii efectuează reconcilierea la nivelul întregii sucursale, moment în care banii au dispărut.

Frauda cu cec creat de la distanță Cecurile create de la distanță sunt ordine de plată create de beneficiar și autorizate de client de la distanță, utilizând un telefon sau internetul, prin furnizarea informațiilor necesare. Acestea nu poartă semnăturile clienților precum cecurile obișnuite, ci au o legendă „Autorizat de emitent”. Acest tip de instrument este de obicei utilizat de companiile de carduri de credit, companiile de utilități sau agenții de telemarketing. Lipsa semnăturii le face susceptibile la fraudă. În SUA, această frauda este considerată fraudă cu ordin de plată la cerere.

Depozite neasigurate O bancă care solicită depozite publice poate fi neasigurată sau poate să nu aibă deloc licență de funcționare. Obiectivul este de a solicita depozite către această „bancă” neasigurată sau de a vinde acțiune care reprezintă proprietatea „băncii”. Uneori, numele par foarte oficiale sau foarte asemănătoare cu cele ale băncilor legitime. De exemplu, „Chase Trust Bank” fără licență din Washington DC a apărut în 2002, fără nicio afiliere cu omonimul său aparent evident.

Frauda de reducere a facturii În esență, o înșelăciune, un fraudator folosește o companie aflată la dispoziția sa pentru a câștiga încrederea băncii, dându-se drept un client real și profitabil. Pentru a crea iluzia că este un client dorit, compania folosește în mod regulat și repetat banca pentru a obține plăți de la unul sau mai mulți dintre clienții săi (care fac parte din fraudă). După ce fraudatorul a câștigat încrederea băncii, compania solicită băncii să înceapă să plătească companiei în avans pentru facturile pe care le va colecta ulterior de la clienți. Pe măsură ce banca se simte mai confortabil cu aranjamentul, va avea din ce în ce mai multă încredere în companie și va fi dispusă să-i acorde sume de bani din ce în ce mai mari în avans. În cele din urmă, când soldul restant dintre bancă și companie este suficient de mare, compania și clienții acesteia dispar, luând banii pe care banca i-a plătit în avans și nelăsând pe nimeni să plătească facturile emise de bancă.

Duplicarea de informațiilor de card Această fraudă ia mai multe forme, de la comercianți care copiază numerele cardurilor ale clienților pentru a le utiliza în activități ilegale, până la utilizarea cititoarelor de carduri falsificate pentru a copia banda magnetică de pe un card de plată în timp ce o cameră ascunsă capturează numerele de pe fața cardului. Datele înregistrate de camere și cititoarele de bandă magnetică frauduloase sunt utilizate ulterior pentru a produce carduri duplicate care ar putea fi apoi folosite pentru a efectua retrageri de la bancomate din conturile victimelor.

Kiting de cecuri Frauda cecurile exploatează banii „float” (bani care sunt duplicați în sistemul bancar în perioada dintre depunerea în contul destinatarului și banii care sunt deduși din contul expeditorului). Când un cec este depus într-un cont la Banca X, banii sunt disponibili imediat în acel cont, chiar dacă suma corespunzătoare nu este retrasă imediat din contul de la Banca Y de unde este emis cecul. Astfel, ambele bănci consideră temporar suma cecului ca activ până când cecul este compensat oficial la Banca Y.

Documente falsificate Documentele falsificate sunt adesea folosite pentru a ascunde alte furturi. Un document care susține că o sumă de bani a fost împrumutată, retrasă de un deponent individual sau transferată ori investită poate fi, prin urmare, valoros pentru cineva care dorește să ascundă faptul că banii băncii au fost de fapt furați și acum au dispărut.

Cecuri modificate Escrocii au modificat cecuri pentru a schimba numele (pentru a depune cecuri destinate plății către altcineva) sau suma de pe fața cecurilor. Cu toate acestea, tranzacțiile pentru valori atât de mari sunt investigate în mod curent ca o chestiune de politică de prevenire a fraudei. În loc să modifice un cec real, escrocii pot încerca alternativ să falsifice semnătura unui deponent pe un cec în alb sau chiar să își imprime propriile cecuri emise pe conturi deținute de alții. Ulterior, aceștia ar încasa cecul fraudulos printr-o altă bancă și ar retrage banii înainte ca băncile să își dea seama că cecul era fraudulos.

Împrumuturi frauduloase O modalitate de a scoate bani dintr-o bancă este de a lua un împrumut, lucru pe care bancherii sunt mai mult decât dispuși să îl încurajeze dacă au motive întemeiate să creadă că banii vor fi rambursați integral cu dobândă. Un împrumut fraudulos, însă, este acela în care împrumutatul este o entitate comercială controlată de un funcționar bancar necinstit sau de un complice; „împrumutatul” declară apoi faliment sau dispare, iar banii sunt duși. Împrumutatul poate fi chiar o entitate inexistentă, iar împrumutul este doar un artificiu pentru a ascunde furtul unei sume mari de bani de la bancă.

Furtul de identitate Furtul de identitate se realizează prin obținerea de informații despre o persoană, apoi utilizarea acestor informații pentru a solicita cărți de identitate, conturi și credite pe numele acelei persoane. Fraudatorul poate folosi numele, numele părinților, data și locul nașterii, numărul de identificare fiscală, numărul de identificare național, certificatul de naștere.

Spălare de bani Spălarea banilor este procesul prin care unor sume mari de bani obținute ilegal (din trafic de droguri, activități teroriste sau alte infracțiuni grave) li se dă impresia că provin dintr-o sursă legitimă. Termenul „spălare de bani” datează din vremea lui Al Capone. Spălarea banilor a fost folosită de atunci pentru a descrie orice schemă prin care adevărata origine a fondurilor este ascunsă sau disimulată.

Frauda pe internet Phishing-ul operează prin trimiterea de e-mailuri falsificate, dându-se drept identitatea unei bănci online, a unui site de licitații sau a unui site de plăți. E-mailul direcționează utilizatorul către un site web falsificat, conceput să arate ca datele de autentificare ale site-ului legitim, dar care pretinde că utilizatorul trebuie să actualizeze informațiile personale. Informațiile astfel furate sunt apoi utilizate în alte fraude, cum ar fi furtul de identitate sau frauda prin licitații online.

O serie de programe malițioase de tip „cal troian” au fost folosite și pentru a spiona utilizatorii de internet în timp ce sunt online, captând apăsările de taste sau date confidențiale pentru a le trimite către site-uri externe. Site-urile web false pot păcăli un vizitator să descarce viruși informatici care fură informații personale.

Frauda prin transfer bancar Rețelele de transfer bancar, cum ar fi sistemul internațional de transfer de fonduri interbancare SWIFT, pot fi tentante pentru escroci, deoarece un transfer, odată efectuat, este dificil sau imposibil de inversat. Întrucât aceste rețele sunt utilizate de bănci pentru a regla conturile între ele, transferurile bancare rapide sau peste noapte de sume mari de bani sunt obișnuite. Riscul poate fi cel mai mare atunci când se interacționează cu bănci offshore sau bănci online.

Note

Vezi și

Scandalul de fraudă bancară din Republica Moldova, 2014 Spălătoria rusească

Categorie:Corupție Categorie:Fraude Categorie:Delicte Categorie:Fiscalitate Categorie:Fraude financiare Categorie:Fraude bancare