Macky Sall

Macky Sall () este un politician senegalez care a fost al patrulea președinte al Senegalului între 2012 și 2024. Anterior, a fost al optulea prim-ministru al țării între 2004 și 2007, în timpul președinției lui , precum și președinte al Adunării Naționale între 2007 și 2008.

Sall a fost primar al orașului Fatick între 2002 și 2008, reluând funcția între 2009 și 2012. A fost mult timp membru al Partidului Democrat Senegalez (PDS). După ce a intrat în conflict cu Wade, a fost revocat din funcția de președinte al Adunării Naționale în noiembrie 2008; în consecință, și-a fondat propriul partid, Alianța pentru Republică (APR), și s-a alăturat opoziției. Clasându-se pe locul al doilea în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2012, a obținut sprijinul altor candidați din opoziție și l-a învins pe Wade în al doilea tur, desfășurat la 25 martie 2012. Sall este primul președinte născut după obținerea independenței Senegalului față de Franța.

Sub conducerea sa au fost realizate proiecte majore de infrastructură, printre care un nou aeroport și un oraș nou lângă Dakar, autostrăzi, linii expres de tren, un stadion național și o legătură rutieră cu Mali. Pe durata mandatului său, economia țării a înregistrat o creștere constantă, produsul intern brut (PIB) anual crescând de la 17 miliarde la 27 miliarde de dolari.

Pe plan internațional, Sall a fost apreciat pentru eforturile sale diplomatice, pledând pentru anularea datoriilor africane, consolidarea măsurilor antiteroriste și condamnarea loviturilor de stat militare. A contribuit la rezolvarea conflictului din regiunea Casamance și a jucat un rol esențial în înlăturarea dictatorului Yahya Jammeh din statul vecin Gambia, în 2017.

Pe plan intern, Sall a fost criticată pentru derapaje antidemocratice, inclusiv pentru reprimarea opoziției politice și tentativa de auto-lovitură de stat, care a declanșat protestele senegaleze din 2023–2024.

Biografie Macky Sall a fost al doilea dintre cei cinci copii ai lui Amadou Abdoul Sall, funcționar de stat și ulterior îngrijitor, și ai Coumbei Thimbo, vânzătoare de arahide.A crescut în Fatick, și .

Tatăl său era membru al Partidului Socialist din Senegal (PS), dar, în timpul liceului din Kaolack, Sall s-a apropiat de mișcarea maoistă, influențat de cumnatul său. În perioada studiilor la Universitatea din Dakar, a fost implicat în mișcarea marxist-leninistă And-Jëf, condusă de Landing Savané. A părăsit însă rapid mișcarea, deoarece nu era de acord cu ideologia acesteia și nici cu strategia de boicot promovată de Savané împotriva PS la alegerile din 1983, în care Sall a votat pentru liberalul , vot repetat și în 1988.

Sall s-a format ca inginer geolog, studiind la Institutul de Științe ale Pământului (IST) din cadrul Universității din Dakar, apoi la Colegiul Național de Petrol și Motoare (ENSPM) al Institutului Francez al Petrolului (IFP) din Paris. Este membru al mai multor asociații naționale și internaționale de geologi și ingineri geologi.

În 1992, a cunoscut-o pe Mariéme Faye Sall, pe atunci elevă de liceu în orașul Diourbel, care avea să devină mai târziu soția sa.

Sall s-a alăturat Partidului Democrat Senegalez (PDS) al lui Abdoulaye Wade la sfârșitul anilor 1980.

În 1998, a devenit secretar general al Convenției Regionale PDS din Fatick și a ocupat funcția de secretar național al PDS pentru minerit și industrie. A fost activ implicat în campania „Sopi” („schimbare”), care l-a adus pe Wade la putere în alegerile prezidențiale senegaleze din 2000.

Între 6 aprilie 2000 și 12 mai 2003, Sall a fost consilier special pentru energie și minerit al președintelui Abdoulaye Wade, iar între 13 decembrie 2000 și 5 iulie 2001 a fost director general al Companiei Petroliere din Senegal (Société des Pétroles du Sénégal, PETROSEN).

La 12 mai 2001, a fost numit ministru al Minelor, Energiei și Hidraulicii, înlocuindu-l pe , numit vicepreședinte al Adunării Naționale. La 6 noiembrie 2002, Sall a fost promovat la rangul de ministru de stat, păstrându-și portofoliul. În paralel, la 1 iunie 2002, a fost ales primar al orașului Fatick.

La 27 august 2003, Sall a fost mutat din funcția de ministru de stat pentru mine, energie și hidraulică în cea de ministru de stat pentru interne și comunități locale, devenind totodată purtător de cuvânt al guvernului.

Prim-ministru La 21 iulie 2004, Macky Sall a fost numit prim-ministru de către președintele Abdoulaye Wade, după ce acesta l-a demis pe predecesorul său, Idrissa Seck. La 25 iulie 2004, Sall a devenit vicepreședinte al Comitetului de Conducere al PDS. Deși era puțin cunoscut la momentul numirii sale, el a făcut o impresie puternică în discursul său inaugural privind politica generală a guvernului.

Sall a fost directorul campaniei de realegere a lui Wade pentru alegerile prezidențiale din februarie 2007, în care Wade a obținut victoria din primul tur. După depunerea jurământului de către Wade, Sall și-a prezentat demisia la 10 aprilie, fiind imediat reconfirmat în funcție, fără modificări în componența guvernului.

A rămas prim-ministru până la 19 iunie 2007, devenind cel mai longeviv șef de guvern din timpul președinției lui Wade. În timpul mandatului său, a pus în aplicare mai multe politici prezidențiale inițiate de predecesorul său, printre care autostrada Corniche de Dakar și construcția Aeroportului Internațional Blaise Diagne.

Președinte al Adunării Naționale În urma alegerilor legislative din iunie 2007, Sall a fost ales deputat în Adunarea Națională, pe lista națională a Coaliției Sopi. După scrutin, președintele Wade l-a numit pe Cheikh Hadjibou Soumaré, ministru delegat pentru buget, în funcția de prim-ministru, la 19 iunie, înlocuindu-l pe Sall, care își prezentase demisia împreună cu guvernul său cu puțin timp înainte. Sall a declarat că este mândru de realizările sale din timpul mandatului.

La 20 iunie 2007, Sall a fost ales președinte al Adunării Naționale, fiind singurul candidat și obținând 143 de voturi din cei 146 de deputați prezenți.

Totuși, relațiile dintre Sall și Wade s-au deteriorat la sfârșitul anului 2007, după ce Sall l-a convocat pe Karim Wade, fiul președintelui și președintele Agenției Naționale pentru Organizația Cooperării Islamice (OIC), pentru o audiere parlamentară privind lucrările de construcție din Dakar destinate Summitului OIC planificat pentru martie 2008. Această inițiativă a fost percepută ca o tentativă de a slăbi poziția lui Karim și de a influența succesiunea prezidențială în favoarea lui Sall, ceea ce a provocat ostilitatea lui Wade și a susținătorilor săi din cadrul PDS.

În noiembrie 2007, Comitetul de Conducere al PDS a desființat funcția de secretar general adjunct deținută de Sall – a doua ca importanță în partid – și a decis să propună o lege care să reducă mandatul președintelui Adunării Naționale de la cinci la un an.

După moartea liderului religios serign Mouride Saliou Mbacké la sfârșitul lui decembrie 2007, succesorul acestuia, Serigne Mouhamadou Lamine Bara Mbacké, i-a cerut lui Wade să-l ierte pe Sall; cei doi s-au întâlnit la începutul lui ianuarie 2008 și se spune că au făcut pace.

Cu toate acestea, divergențele au continuat în 2008. În septembrie 2008, un deputat al PDS a depus proiectul de lege privind reducerea duratei mandatului președintelui Adunării Naționale, iar la scurt timp, Sall a fost convocat în fața Comisiei de Disciplină a partidului, deși nu s-a prezentat. A fost acuzat de inițiative personale divizive și de acțiuni care subminau imaginea partidului și a țării, aluzie la vizitele sale la Senatul Franței și la Convenția Partidului Democrat din SUA (2008). Consilierul politic al lui Sall a calificat aceste acuzații drept o „tentativă de lichidare politică”.

La 13 octombrie 2008, Adunarea Națională a votat reducerea mandatului președintelui la un an, iar președintele Wade a promulgat legea la 21 octombrie. În ciuda eforturilor sale de a-și menține poziția, la 9 noiembrie 2008, Adunarea Națională a votat revocarea lui Sall, cu 111 voturi pentru și 22 împotrivă.

Sall a anunțat imediat că părăsește Partidul Democrat Senegalez, pierzând astfel mandatul de deputat, funcția de consilier municipal în Fatick și postul de primar al orașului. A declarat totodată că intenționează să creeze un nou partid politic.

La 16 noiembrie 2008, Mamadou Seck a fost ales președinte al Adunării Naționale, în locul lui Sall.

În opoziție Sall și-a fondat propriul partid, Alianța pentru Republică – Yaakaar (APR), la 1 decembrie 2008. La 26 ianuarie 2009, Ministerul de Interne l-a acuzat pe Sall de spălare de bani; acesta a negat acuzațiile, afirmând că erau motivate politic. La sfârșitul lunii februarie 2009 s-a decis să nu fie urmărit penal din lipsă de probe.

În urma alegerilor locale din martie 2009, Sall a fost reales în funcția sa anterioară de primar al orașului Fatick, în aprilie 2009. A primit 44 de voturi din partea celor 45 de consilieri municipali prezenți; cei cinci consilieri ai Coaliției Sopi nu au participat la vot. În aceleași alegeri locale, APR a obținut și succese în orașul , în douăsprezece districte din nordul țării și în trei din sud.

Având intenția de a candida la alegerile prezidențiale din 2012, Sall a călătorit prin Senegal și s-a întâlnit cu membri ai comunității senegaleze din diaspora. L-a angajat pe Jean-Pierre Pierre-Bloch, fost membru al Adunării Naționale a Franței și fost apropiat al lui Wade, în calitate de consilier. În 2010, un sondaj indica faptul că era favorit pentru președinție în Dakar și în împrejurimile sale.

Președinția Primul mandat

În alegerile prezidențiale din 2012, Sall a candidat ca reprezentant al coaliției „Macky 2012”, având drept slogan „Drumul dezvoltării reale” („Yoonu Yookuté” în wolof). El a făcut campanie în întreaga țară, menținând totodată legături cu mișcarea de opoziție „23 Juin” (M23), care protesta la Dakar împotriva candidaturii lui Wade pentru un al treilea mandat.

Rezultatul inițial al alegerilor din 26 februarie 2012 l-a plasat pe Sall cu 26,5% din voturi, în urma lui Wade, care a obținut 34,8%, ceea ce a dus la un al doilea tur de scrutin. În turul doi, Sall a reușit să convingă toți candidații eliminați, precum și pe candidatul descalificat Youssou N'Dour, să-l sprijine, formând o coaliție denumită „Benno Bokk Yakkar” (în ). El a promis revenirea la un mandat prezidențial de cinci ani (în locul celui de șapte ani restabilit de Wade) și a declarat că niciun președinte nu va putea deține funcția mai mult de două mandate. Al doilea tur a avut loc la 25 martie 2012, iar la ora 21:30 GMT, Wade l-a sunat pe Sall pentru a-și recunoaște înfrângerea și a-l felicita, înainte ca Consiliul Constituțional să proclame oficial victoria lui Sall cu 65,8% din voturi.

Sall a fost învestit ca al patrulea președinte al Senegalului la 2 aprilie, la hotelul King Fahd Palace. În ziua următoare l-a numit pe tehnocratul și bancherul Abdoul Mbaye prim-ministru; acesta a condus un guvern restrâns la 25 de miniștri și a anunțat intenția de a dizolva Adunarea Națională, pentru organizarea de alegeri legislative la 1 iulie.

Primele zile de mandat au fost marcate de două controverse: vizita sa la omologul francez Nicolas Sarkozy, cu câteva zile înainte de înfrângerea acestuia în alegerile prezidențiale franceze din 2012, și publicarea averii sale, estimată la 1,3 miliarde de franci CFA, acumulată în mare parte în perioada în care fusese prim-ministru al lui Wade. Revista Jeune Afrique a sugerat că averea lui Sall părea inconsistentă cu veniturile sale de funcționar public.