miniatura|Senatorul Statelor Unite Warren R. Austin vorbind în timpul unui filibuster care a durat toată noaptea. Un filibuster este o procedură parlamentară prin care unul sau mai mulți membri ai unui corp legislativ prelungesc dezbaterea asupra unui proiect de lege, cu scopul de a amâna sau chiar de a împiedica luarea unei decizii. Uneori este denumit „a vorbi o lege până la moarte” sau „a vorbi până se epuizează un proiect de lege” și este considerat o formă de obstrucționism într-o adunare legislativă sau alt organ decizional. O moțiune de închidere a dezbaterilor poate uneori limita posibilitatea de filibuster."Talking it out" usage example:
Etimologie Termenul „filibuster” provine în cele din urmă din olandeza vrijbuiter („pirat”). Oxford English Dictionary atestă o utilizare într-o carte din 1587 ce descria pirații ce jefuiau convoaiele de aprovizionare. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, termenul a fost reîmprumutat în engleză din forma sa franceză flibustier, utilizată până la mijlocul secolului al XIX-lea. Forma modernă engleză „filibuster” a fost împrumutată la începutul anilor 1850 din spaniolul filibustero („jefuitor fără lege”). Termenul era aplicat aventurierilor precum William Walker, care organizau expediții militare private în America Latină deoarece Spania își pierduse toate teritoriile din America Centrală în 1821. De-a lungul secolului al XIX-lea, termenul „filibustering” a devenit comun în engleza americană, cu sensul de „obstrucționare a progresului într-o adunare legislativă”.Oxford English Dictionary, "filibuster", pp. F:212–213.
Roma antică miniatura|Senatorul american Chris Murphy s-a angajat într-un filibuster în 2016. miniatura|Lictor purtând un fascis (reprezentare din secolul al XIX-lea). Unul dintre primii practicanți cunoscuți ai filibusterului a fost senatorul roman Cato cel Tânăr. În timpul dezbaterilor asupra unor legi pe care le dezaproba în mod special, Cato obișnuia să obstrucționeze măsura vorbind continuu până la lăsarea serii. Deoarece Senatul roman avea o regulă care impunea ca toate activitățile să se încheie până la apus, discursurile intenționat interminabile ale lui Cato reprezentau o metodă eficientă de amânare a votului.
Cato a încercat să folosească filibusterul de cel puțin două ori pentru a zădărnici obiectivele politice ale lui Iulius Cezar. Primul incident a avut loc în vara anului 60 î.Hr., când Cezar se întorcea acasă după propraeturatul său în Hispania Ulterior. În virtutea victoriilor sale militare împotriva tâlharilor și bandiților din Hispania, acesta primise de la Senat un triumf. Totuși, Cezar, care împlinise recent patruzeci de ani, devenise și eligibil pentru a candida la funcția de consul. Aceasta i-a creat o dilemă: generalii romani onorați cu un triumf nu aveau voie să intre în oraș înainte de ceremonie, dar candidații la consul erau obligați, prin lege, să apară personal în Forum. Data alegerilor, deja stabilită, făcea imposibilă candidatura lui Cezar dacă nu ar fi traversat pomerium-ul și ar fi renunțat la dreptul la triumf. Cezar a cerut Senatului să poată candida în absență (), dar Cato a folosit un filibuster pentru a bloca propunerea. Confruntat cu alegerea între triumf și consul, Cezar a ales consulatul și a intrat în oraș.
Cato a folosit din nou filibusterul în 59 î.Hr., ca răspuns la un proiect de lege privind reforma agrară sponsorizat de Cezar, care era atunci consul. Când a venit rândul lui Cato să vorbească în timpul dezbaterii, acesta a început unul dintre cele caracteristice discursuri lungi și detaliate. Cezar, care trebuia să adopte legea înainte ca co-consulul său, Marcus Calpurnius Bibulus, să preia fasciile () la sfârșitul lunii, a recunoscut imediat intenția lui Cato și a ordonat lictorilor să-l închidă pentru restul zilei. Mișcarea a fost nepopulară în rândul multor senatori, iar Caesar, dându-și seama de greșeala sa, a ordonat curând eliberarea lui Cato. Ziua a fost pierdută fără ca Senatul să voteze vreodată o moțiune de susținere a legii, dar Cezar a ocolit în cele din urmă opoziția lui Cato ducând măsura în Comitia tributa, unde aceasta a fost adoptată.
Contemporan În Australia, ambele camere ale parlamentului au reguli stricte privind durata discursului membrilor, așa că obstrucționările legislative nu sunt în general posibile. În 2022, senatoarea Michaelia Cash a participat la un filibuster de nouă ore în comisia plenară (în care senatorii pot să-i întrebe pe miniștri oricât de des doresc), în încercarea de a bloca adoptarea legilor privind relațiile industriale.
În Franța, întrucât durata discursurilor în sine este limitată, rappel au règlement () și, mai ales, amendamentele sunt instrumente populare de obstrucționare parlamentară. S-a înregistrat un număr record de amendamente în august 2006, când opoziția de stânga a depus 137.449 de amendamente la legea care ar fi redus cota deținută de statul francez în Gaz de France de la 80% la 34% pentru a permite fuzionarea cu Suez. Procedura parlamentară normală ar fi necesitat 10 ani pentru a vota toate amendamentele. La începutul dezbaterii parlamentare, opoziția de stânga a ales să retragă toate amendamentele pentru a permite continuarea votului. Filibusterul a fost anulat deoarece opoziția față de privatizarea Gaz de France părea să nu aibă sprijin în rândul populației generale. La alegerile prezidențiale din 2007, președintele Uniunii pentru o Mișcare Populară, Nicolas Sarkozy a promis că acțiunea deținută de guvernul francez în Gaz de France nu va scădea niciodată sub 70%.
Începând cu 1 ianuarie 2008, există limite de timp pentru toate discursurile rostite de membrii Althing. Însă, în timp ce membrii (alții decât susținătorul proiectului de lege sau miniștrii cabinetului) sunt limitați la două discursuri fiecare în prima și a treia lectură, nu există o astfel de restricție pentru a doua lectură. Aceasta permite membrilor să vorbească pe rând pe termen nelimitat pentru a împiedica votul unui proiect de lege. Printr-un vot majoritar, Althing poate încheia cu forța dezbaterea asupra unui proiect de lege, metodă ce nu a fost folosită din 1959, dar a fost folosită în 2025 după o dezbatere de 160 de ore.
Note
Vezi și
Liberum veto Domnul Smith merge la Washington Obstrucționism
Categorie:Proceduri parlamentare Categorie:Senatul Roman