Mátra este un lanț montan din Carpații de Vest, situat în Ungaria de Nord. Cel mai înalt vârf al său, Kékes (1.014 m), reprezintă punctul de maximă altitudine din Ungaria.
Parte a Munților Centrali din Ungaria de Nord (în ), Mátra este un masiv de origine vulcanică, cu o suprafață de pătrați, cu o lungime de 40-50 km în direcția est-vest și 15-22 km în direcția nord-sud. Aici se găsesc cele mai înalte trei vârfuri montane din Ungaria, Kékes (1.014 m), Hidas-bérc (971 m) și Galya-tetó (965 m).
Geografie
Munții Mátra fac parte din lanțul montan nordic din Ungaria și aparțin, prin origine, celei mai mari zone vulcanice tinere din Europa, dar forma lor a suferit transformări semnificative din cauza mișcărilor structurale și eroziunii ulterioare încă de la vulcanismul miocen. Masivul Mátra este delimitat de văile râurilor Tarna și Zagyva.
Lanțul montan Mátra este împărțit în mai multe părți. Partea vestică a crestei principale este denumită Nyugati-Mátra (vârf principal: Muzsla, 805 m) și este separată de regiunea Cserhát de valea râului Zagyva. În partea centrală a lanțului montan, denumită Magas-Mátra, se găsesc cele mai înalte vârfuri (vârf principal: Kékes, 1.014 m), cele două secțiuni principale fiind Mátrabérc și Kékes, care sunt separate de Nagy-völgy („Valea Mare”). De la vârful Sas-kő (898 m), de lângă Kékes, partea crestei principale numită Keleti-Mátra (vârf principal: Cserepes-tetó, 734 m) coboară treptat către est și se termină în valea pârâului Tarna. Spre sud, Mátraalja (vârf principal: Sár-hegy, 500 m) marchează tranziția dintre zonele înalte și Marea Câmpie Ungară, în timp ce spre nord, Mátralába coboară spre dealurile care înconjoară cursul superior al râului Zagyva, cel mai important afluent de pe malul drept al secțiunii mijlocii a râului Tisa.
Există foarte puține lacuri de origine naturală în munții Mátra. Corpuri de apă mai mici se găsesc în principal la nord de Kékes, precum lacul Pisztrángos (Pisztrángos-tó), mlaștina Kőris (Kőris-mocsár) și Lacul negru (Fekete-tó), situat deasupra văii Ilona. Luciul de apă al celor din urmă este abia vizibil, cea mai mare parte a suprafeței lor fiind acoperită de vegetație. Masivul Mátra este bogat în ape curgătoare, fiind identificate aproximativ . Debitele acestora variază, depinzând în mare măsură de cantitatea de precipitații, iar pentru debitul depășește 10 l/min. La o altitudine de , lângă Kékestető, se găsește fântâna Diznó (Disznós-kút). Cel mai mare izvor din masivul Mátra este Nagy-forrás („Izvorul Mare”), situat în partea de nord a vârfului Kékes, care are un debit de pe minut.
Două râuri, Zagyva și Tarna, pot fi considerate granițele de vest și de est ale lanțului montan, acestea transportând apele numeroaselor cursuri de apă provenite din Mátra către râul Tisa. ai râului Zagyva și 46 ai râului Tarna provin din masivul Mátra.
Geologie Cele mai vechi roci găsite la suprafața masivului Mátra sunt calcare triasice de adâncime, șisturi și radiolarit găsite pe dealul Darnó (Darnó-hegy) din Sirok și în împrejurimi, precum și bazalți formați sub mare. Formarea masei principale din Mátra a avut loc în miocen. În urmă cu aproximativ de ani, vulcanismul a început cu împrăștiere de riolit, perioadă care s-a finalizat acum 13 milioane de ani. Cea mai mare rată de producție de material vulcanic a avut loc în miocenul mijlociu, când au apărut o serie de straturi vulcanice de grosime formate din andezit și alte roci vulcanice, acestea formând cea mai mare parte a lanțului montan. În etapa târzie a activității vulcanice, s-au creat andezitele. Cele mai tinere roci de lavă sunt riolitele găsite în jurul Gyöngyössolymos și Lőrinci. Seria erupțiilor a fost completată de o împrăștiere de riolit. Conurile vulcanice formate din zăcăminte de cuarțit reflectă o activitate postvulcanică .
Formațiunile vulcanice din miocen au fost fragmentate ca urmare a mișcărilor structurale ale crustei, întregul lanț montan fiind înclinat spre sud, expunând astfel formațiunile mai vechi din partea de nord. În pliocen, rocile vulcanice au fost acoperite de sedimente, iar eroziunea generată de clima mai umedă a format văi. Alternanța erelor glaciare și a perioadelor mai calde din pleistocen a intensificat procesul de fragmentare a rocilor, rezultând formarea unor suprafețe întinse de piatră periglaciară în părțile mai stâncoase ale lanțului montan (Óvár, Ágasvár, Galyatetó, Kékes etc..
Climă Clima din munții Mátra are un caracter montan temperat, fiind influențată de diferențele de altitudine relativ mari din lanțul montan. Față de Marea Câmpie învecinată, părțile sale cele mai înalte se ridică la peste 800- altitudine, motiv pentru care diviziunea climatică verticală poate fi observată deosebit de bine pe partea de sud a lanțului montan. Similar cu celelalte lanțuri montane din Ungaria, Mátra se caracterizează prin microclimate variate, determinate de topografia și vegetația zonei respective. Valoarea medie anuală a temperaturii scade cu 0,3°C la fiecare altitudine.
Valorile medii anuale ale precipitațiilor sunt foarte variabile, din cauza suprafeței segmentate a lanțului montan, datele celor câteva stații de măsurare a precipitațiilor putând fi considerate corecte doar pentru o suprafață mică. Cea mai mică cantitate de precipitații cade în văile adăpostite de vânt orientate spre sud-est (500–550 mm), în timp ce media în regiunile de vârf este în jur de 800 mm, dar nici cantități anuale de 1000–1100 mm nu sunt neobișnuite. Ca urmare a iernilor cu temperatură medie ridicată din ultimele decenii, condițiile de ninsoare s-au deteriorat foarte mult, dar stratul de zăpadă măsurat oficial pe vârful Kékes în unele sezoane reci (1995–1996, 2004–2005, 2005–2006) era încă de aproape un metru grosime. Cel mai mare strat de zăpadă (146 cm) a fost măsurat pe 21 februarie 1963.
Fenomenul de inversiune termică apare frecvent iarna, când o masă de aer relativ caldă curge în sens anticiclonic peste aerul rece care staționează în Bazinul Carpatic, generând temperaturi mai ridicate în zonele montane situate la peste 600- altitudine decât la poalele munților. Fenomenul este adesea însoțit de apariția unor nori stratus groși, peste care se ridică doar cele mai înalte vârfuri ale munților.
Aria naturală protejată Mátra
Aria naturală protejată Mátra este un sit Natura 2000 fondat în 2004 ca zonă specială de protecție a .
Zona de protecție a peisajului Mátra a fost înființată în 1986 pe un teritoriu de 12.141 hectare, pentru a proteja natura și peisajul regiunii Mátra. Această organizație, care aparținea Direcției Parcului Național Bükk, avea rolul de a asigura că starea inițială a Mátra nu este perturbată de nicio intervenție care ar putea provoca daune peisajului și naturii acestuia pe termen lung. Patrimoniul natural era păstrat în siguranță pe o zonă strict protejată de 2.209 hectare, acoperită în principal cu păduri.
În 2004 a fost înființată Zona de protecție specială (Directiva Păsări) Mátra, care găzduiește de păsări protejate în Uniunea Europeană, incluse în lista roșie europeană a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN European Red List).
Floră
Mátra este un lanț montan acoperit de diverse comunități forestiere, cele mai caracteristice fiind pădurile de cireș-stejar. La o altitudine de 550 m în nord și 650 m în sud, pădurile de cireș-stejar sunt înlocuite cu păduri de pin-stejar și apoi cu păduri de fag. Peste 900 m, comunități de fag și Aconitum (Aconito-Fagetum) pot fi găsite pe versanții nordici ai Kékes, Galyatető și .
Pe versanții nordici mai reci ai masivului Mátra se regăsește habitatul mai multor specii alpine. Comunitatea de pădure montană de fag din partea de nord a Kékes oferă un habitat pentru multe specii de plante rare. Aici trăiesc trandafirul de munte (Rosa pendulina) și pecetea lui Solomon (Polygonatum verticillare). Pe laturile nordice, pădurile de tei (Tilia) crescute în zonele de grohotiș și de chei de andezit (Parietario-Aceretum) asigură microclimatul specific. Plantele rare sunt cimicifuga (Cimicifuga europaea, curpen de munte (Clematis alpina), lopățea (Lunaria rediviva), caracteristică locurilor pietroase și o specie de valeriană (Valeriana tripteris). Aici trăiesc mai multe specii protejate de ferigă, precum Polystichum braunii, Polystichum aculeatum și Woodsia alpina. O specie de păiuș (Festuca amethystina), care poate fi considerat o relicvă a epocii glaciare, trăiește pe crestele care se extind spre nord. Pe stânci, lichenul Parmelia conspersa este planta pionieră. În crăpăturile stâncilor se găsesc ruginița arctică (Asplenium septentrionale), saxifraga albă (Saxifraga paniculata), barba lui Jupiter (Jovibarba hirta). Pe rocile din andezit cu sol fertil subțire se dezvoltă o vegetație de stâncă, apoi, pe măsură ce stratul de sol se îngroașă, apar treptat desișuri de păiuș (Festuca pseudodalmatica) și rogoz unguresc (Poa pannonica subsp. scabra). Taula (Spiraea media) formează desișuri de până la un metru înălțime, aproape impenetrabile, alături de care se pot găsi și bârcoace de Mátra (Cotoneaster matrensis.
Pe pajiștile montane din Mátra, se găsesc, printre altele, gențiana de turbărie (Gentiana pneumonanthe, anemona neagră (Pulsatilla pratensis subsp. nigricans) și orhideea globulară (Traunsteinera globosa). În locurile umede, firuța (Poa remota) este o specie endemică, găsită în Ungaria doar la poalele nordice ale vârfului Kékes. Primăvara, laleaua pestriță (Fritillaria meleagris) înflorește în singurul său habitat din Mátra, o pădure inundată de cireș-.
Faună Fauna lanțului montan Mátra include numeroase specii. Dintre melci, unele specii rare sunt relicve ale epocii glaciare, supraviețuind în zonele retrase, cu microclimat rece. Astfel de specii sunt, de exemplu, Discus ruderatus, Cochlodina cerata, Ruthenica filograna, Helicigona faustina.
Dintre nevertebrate, fluturii diurni sunt cei mai răspândiți. O mică populație de fluture alb de munte (Pieris bryoniae) încă se găsește în pădurile de fag. Se mai regăsesc fluturele mare al plopului (Limenitis populi), specie rară în toată Europa, fluturele lui Pallas (Argynnis laodice), fluturele-planor unguresc (Neptis rivularis). Larvele libelulei cu inele aurii (Cordulegaster bidentata) se dezvoltă în pâraiele din Mátra. Croitorul fagului (Rosalia alpina) apare doar în pădurile de fag. Printre speciile rare și protejate de amfibieni și reptile din Mátra se numără salamandra de uscat (Salamandra salamandra), salamandra alpină (Triturus alpestris), buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca roșie de munte (Rana temporaria), șopârla apodă (Anguis fragilis), șopârla de câmp (Lacerta agilis) și gușterul (Lacerta viridis). Dintre șerpi, se regăsesc șarpele lui Esculap (Elaphe longissima și șarpele de casă (Natrix natrix.
Lista speciilor de păsări cuibăritoare include câteva specii special protejate, precum acvila de câmp (Aquila heliaca), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), șoimul dunărean (Falco cherrug), șorecarul (Buteo buteo), viesparul (Pernis apivorus), șerparul (Circäetus gallicus) și bufnița mare (Bubo bubo). Ierunca (Tetrastes bonasia) este de asemenea o specie care beneficiază de protecție specială. S-a observat o creștere a populațiilor de corb (Corvus corax) și ciocănitoare neagră (Dryocopus martius). Printre speciile rar întâlnite se numără mierla de apă (Cinclus cinclus) și barza neagră (Ciconia nigra.