miniatura| Scriitori irlandezi reprezentativi. În sensul acelor de ceasornic din stânga sus: Jonathan Swift; W.B. Yeats; Oscar Wilde; James Joyce; Colm Toibín; Seamus Heaney; Samuel Beckett; G.B. Shaw. Literatura irlandeză cuprinde scrieri de pe insula Irlandei în limbile irlandeză, latină, engleză și scoțiană (Ulster Scots). Cea mai veche scriere irlandeză înregistrată datează din secolul al VII-lea și aparține unor călugări care au scris atât în latină, cât și în irlandeză timpurie. Pe lângă scrierea scripturală, călugării din Irlanda au consemnat poezii și povești mitologice. Foarte multe scrieri mitologice irlandeze au supraviețuit, inclusiv povești precum The Táin și Mad King Sweeny (Nebunul rege Sweeny).
Limba engleză a fost introdusă în Irlanda în secolul al XIII-lea, în urma invaziei normande în Irlanda. Limba irlandeză a rămas, însă, limba dominantă a literaturii irlandeze până în secolul al XIX-lea, în ciuda unui declin lent începând din secolul al XVII-lea, odată cu extinderea puterii engleze. În ultima parte a secolului al XIX-lea, s-a înregistrat o înlocuire rapidă a irlandezilor cu englezi în cea mai mare parte a țării, mai ales în perioada cunoscută drept Marea Foamete, care a avut ca urmare decimarea populației irlandeze prin înfometare și emigrare. La sfârșitul secolului, însă, naționalismul cultural a afișat o nouă energie, fiind marcat de renașterea galică (cea care a încurajat o literatură modernă în irlandeză) și, la un nivel generalizat, de renașterea literară irlandeză.
Primii mari exponenți ai tradiției literare anglo-irlandeze au fost Richard Head și Jonathan Swift, urmați de Laurence Sterne, Oliver Goldsmith și Richard Brinsley Sheridan. „Caoineadh Airt Uí Laoghaire”, scris tot în secolul al XVIII-lea și aparținând scriitoarei de limbă irlandeză Eibhlín Dubh Ní Chonaill, este unanim considerat cel mai important poem din Irlanda sau Anglia care a fost scris în secolul respectiv și în care autoarea deplânge moartea soțului, Art Uí Laoghaire.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și pe tot parcursul secolului al XX-lea, literatura irlandeză s-a remarcat printr-o serie fără precedent de lucrări de succes la nivel global, în special cele ale lui Oscar Wilde, Bram Stoker, James Joyce, W.B. Yeats, Samuel Beckett, Elizabeth Bowen, C.S. Lewis, Kate O'Brien și George Bernard Shaw, dintre care cei mai mulți au părăsit Irlanda pentru a-și reface viața în alte țări europene precum Anglia, Spania, Franța și Elveția. Între timp, descendenții coloniștilor scoțieni din Ulster au format tradiția scrisului Ulster-Scots, cu un accent deosebit de puternic pe poezia rimată.
Deși engleza a fost limba dominantă în literatura irlandeză a secolului al XX-lea, s-au realizat și un număr considerabil de lucrări semnificative în irlandeză. Un astfel de pionier, un scriitor modernist în limba irlandeză a fost Pádraic Ó Conaire, iar viața tradițională a fost puternic reprezentată într-o serie de autobiografii ale vorbitorilor nativi de irlandeză de pe coasta de vest, exemplificată în lucrările lui Tomás Ó Criomhthain și Peig Sayers. Máiréad Ní Ghráda a scris numeroase piese de succes, deseori influențate de Bertolt Brecht, precum și prima traducere a lui Peter Pan, Tír na Deo, și Manannán, prima carte științifico-fantastică în limba irlandeză. Cel mai remarcabil prozator modernist în limba irlandeză a fost Máirtín Ó Cadhain, iar printre alți poeți de seamă au fost Caitlín Maude, Máirtín Ó Direáin, Seán Ó Ríordáin și Máire Mhac an tSaoi. Brendan Behan (care a scris poezie și o piesă în irlandeză) și Flann O'Brien au fost doi dintre scriitorii bilingvi proeminenți. Două romane de O'Brien, At Swim Two Birds (Când înoată două păsări) și The Third Policeman (Al treilea polițist), sunt considerate exemple timpurii de ficțiune postmodernă, dar el a scris și un roman satiric în irlandeză, numit An Béal Bocht (tradus ca The Poor Mouth - Sărmana gură). Liam O'Flaherty, care a devenit celebru ca scriitor în limba engleză, a publicat și o carte de povestiri în irlandeză (Dúil). Literatura contemporană în limba irlandeză continuă să se dezvolte, Éilís Ní Dhuibhne și Nuala Ní Dhomhnaill fiind prolifice în poezie și proză.
Cea mai mare atenție a fost acordată scriitorilor irlandezi care au scris în engleză și care s-au aflat în fruntea mișcării moderniste, în special lui James Joyce, al cărui roman Ulise este considerat una dintre cele mai influente lucrări ale secolului. Dramaturgul Samuel Beckett, pe lângă o mare cantitate de ficțiune în proză, a scris o serie de piese importante, inclusiv În așteptarea lui Godot. Câțiva scriitori irlandezi au excelat la scrierea de nuvele, în special Edna O'Brien, Frank O'Connor, Lordul Dunsany și William Trevor. Alți scriitori irlandezi remarcabili din secolul XX au fost poeții Eavan Boland și Patrick Kavanagh, dramaturgii Tom Murphy și Brian Friel și romancierii Edna O'Brien și John McGahern. La sfârșitul secolului XX, s-au evidențiat mulți poeți irlandezi, în special cei din Irlanda de Nord, printre care Derek Mahon, Medbh McGuckian, John Montague, Seamus Heaney și Paul Muldoon. În prezent, în Irlanda de Nord apar noi și noi lucrări de succes, precum cele ale lui Sinéad Morrissey și Lisa McGee.
Printre scriitorii irlandezi binecunoscuți, care au scris în limba engleză în secolul al XXI-lea se numără: Edna O'Brien, Colum McCann, Anne Enright, Roddy Doyle, Moya Cannon, Sebastian Barry, Colm Toibín și John Banville, cu toții câștigători ai unor premii importante. Scriitorii mai tineri sunt: Sinéad Gleeson, Paul Murray, Anna Burns, Billy O'Callaghan, Kevin Barry, Emma Donoghue, Donal Ryan, Sally Rooney și dramaturgii Marina Carr și Martin McDonagh. De asemenea, și scrisul în irlandeză a continuat să se dezvolte.
Evul Mediu: 500–1500 dreapta|miniatura|261x261px| Scriere irlandeză din secolul al VIII-lea Irlanda are una dintre cele mai vechi literaturi vernaculare din vestul Europei (după greacă și latină).Maureen O'Rourke Murphy, James MacKillop. An Irish Literature Reader. Syracuse University Press. p. 3.
Irlandezii au devenit pe deplin alfabetizați odată cu apariția creștinismului în secolul al V-lea. Anterior, pentru inscripții era folosit un sistem simplu de scriere cunoscut sub numele de „ogham”. Aceste inscripții erau în mare parte simple declarații de tipul „x fiul lui y”. Introducerea limbii latine a determinat adaptarea alfabetului latin la limba irlandeză și apariția unei mici clase de alfabetizați, atât clerici cât și laici.Dillon and Chadwick (1973), pp. 241–250Caerwyn Williams and Ní Mhuiríosa (1979), pp. 54–72
Cele mai vechi opere literare realizate în Irlanda îi aparțin Sfântului Patrick: este vorba de Confessio și Epistola, ambele în latină. Cele mai vechi opere literare în irlandeză au fost reprezentate de poezie lirică originală și saga în proză despre evenimente din trecutul îndepărtat. Cea mai veche poezie, compusă în secolul al VI-lea, ilustrează o puternică credință religioasă sau descrie natura, iar uneori, era scrisă pe marginea manuscriselor iluminate. „Mierla din Belfast Lough”, un fragment de vers silabic datând probabil din secolul al IX-lea, a inspirat reinterpretări și traduceri moderne, realizate de John Montague, John Hewitt, Seamus Heaney, Ciaran Carson și Thomas Kinsella, precum și o versiune în irlandeza modernă aparținând lui Tomás Ó Floinn.
Cartea lui Armagh este un manuscris iluminat din secolul al IX-lea, scris în mare parte în latină, care conține texte timpurii referitoare la Sfântul Patrick și unele dintre cele mai vechi exemplare rămase din irlandeza veche. Este unul dintre cele mai vechi manuscrise realizate de o biserică insulară, care să conțină o copie aproape integrală a Noului Testament. Manuscrisul a fost opera unui scrib pe nume Ferdomnach din Armagh (decedat în 845 sau 846). Ferdomnach a scris prima parte a cărții în 807 sau 808, pentru moștenitorul lui Patrick (comarba) - Torbach. A fost unul dintre simbolurile utilizate în practicile religioase de către Arhiepiscopul de Armagh.
Analele Ulsterului (în ) reflectă perioada 431 d.Hr -1540 d.Hr. și au fost elaborate pe teritoriul a ceea ce reprezintă acum Irlanda de Nord: înregistrările până în 1489 d.Hr. au fost realizate la sfârșitul secolului al XV-lea de către scribul Ruaidhrí Ó Luinín, sub oblăduirea lui Cathal Óg Mac Maghnusa, pe insula Belle Isle de pe Lough Erne. Ciclul Ulster, scris în secolul al XII-lea, este un corp de legende eroice irlandeze medievale și saga ale eroilor tradiționali din Ulaid, actualmente estul Ulsterului și nordul Leinsterului, în special județele Armagh, Down și Louth. Poveștile sunt scrise în irlandeză veche și mijlocie, mai ales în proză, intercalate ocazional cu fragmente în versuri. Limbajul celor mai vechi povestiri este atribuit secolului al VIII-lea, iar evenimentele și personajele menționate în poeme datează din secolul al VII-lea.Garret Olmsted, "The Earliest Narrative Version of the Táin: Seventh-century poetic references to Táin bó Cúailnge", Emania 10, 1992, pp. 5–17
După Perioada irlandeză veche, a apărut o gamă vastă de poezie din epoca medievală și renascentistă. Treptat, irlandezii au creat o tradiție clasică în propria lor limbă. Versul a rămas în continuare principalul instrument al exprimării literare, iar până în secolul al XII-lea problemele de formă și stil au fost definitivate, puține alte schimbări intervenind până în secolul al XVII-lea.Caerwyn Williams and Ní Mhuiríosa (1979), pp. 147–156
Scriitorii irlandezi medievali au creat, de asemenea, o literatură amplă în latină: această literatură hiberno-latină s-a remarcat prin vocabularul elevat, inclusiv o mai mare utilizare a neologismelor din greacă și ebraică decât se obișnuia în latina medievală din alte regiuni ale Europei.
Limba irlandeză literară (cunoscută în engleză ca irlandeză clasică), era un ansamblu sofisticat cu forme elaborate de versuri și era predată în școlile bardice (academiile de învățământ superior), atât în Irlanda, cât și în Scoția.See the foreword in Knott (1981). În aceste școli s-au format istorici, avocați și o clasă literară profesionistă care depindea de aristocrație pentru patronaj. Mare parte a scrierilor din această perioadă aveau caracter convențional, în semn de laudă pentru patroni și familiile lor, dar cele mai bune dintre ele erau de o calitate excepțională și includeau poezii de natură personală. Gofraidh Fionn Ó Dálaigh (secolul al XIV-lea), Tadhg Óg Ó hUiginn (secolul al XV-lea) și Eochaidh Ó hEoghusa (secolul al XVI-lea) au fost printre cei mai străluciți dintre acești poeți. Fiecare familie nobilă deținea un corp de manuscrise care conținea materiale genealogice și de alte tipuri, iar lucrările celor mai buni poeți erau folosite în scopuri didactice în școlile bardice.Caerwyn Williams and Ní Mhuiríosa (1979), pp.150–194 În această societate ierarhică, pe treapta cea mai înaltă se aflau poeții pe deplin pregătiți; erau membri oficiali ai curții, dar încă se mai credea că ar poseda puteri magice străvechi.For a discussion of poets' supernatural powers, inseparable from their social and literary functions, see Ó hÓgáin (1982).
Femeile au fost în mare parte excluse din literatura oficială, deși femeile aristocrate puteau fi patroane. Un exemplu este nobila Mairgréag Ní Cearbhaill din secolul al XV-lea, lăudată de învățați pentru ospitalitatea ei.Caerwyn Williams and Ní Mhuiríosa (1979), pp.165–6. Un număr considerabil de femei aristocrate erau alfabetizate, iar unele contribuiau la un corpus neoficial de poezie de dragoste curtenească cunoscut sub numele de dánta grádha.Examples can be found in O'Rahilly (2000).
În perioada medievală, proza a prosperat prin basme. Invazia normandă din secolul al XII-lea a introdus un nou corp de povești care au influențat tradiția irlandeză și, în timp, s-a trecut la traduceri din limba engleză.Caerwyn Williams and Ní Mhuiríosa (1979), p. 149.