dreapta|miniatura|O piață neagră din Shinbashi, 1946. miniatura| Barcelona 2015 Noțiunea de piață neagră, cunoscută și sub numele de economie subterană sau economie din umbră, poate fi definită drept o piață clandestină sau o serie de tranzacții considerate ilegale ori caracterizate de nerespectarea unui set instituțional de reguli. Dacă regula definește seria de bunuri și servicii a căror producție și distribuție este interzisă de lege, nerespectarea regulii constituie un act de comerț pe piața neagră, deoarece tranzacția în sine este ilegală. Părțile implicate în producția sau distribuția de bunuri și servicii interzise participă la economia ilegală a unei țări. Printre exemple se numără comerțul ilegal de droguri, prostituția (în cazul în care este interzisă), tranzacțiile valutare ilegale și traficul de persoane. Încălcările codului fiscal care implică evaziunea fiscală denotă apartenența la economia nedeclarată.
Întrucât atât evaziunea fiscală, cât și participarea la o activitate pe piața neagră sunt ilegale, participanții încearcă să-și ascundă comportamentul față de guvern sau față de autoritatea de reglementare. Plata în numerar este mijlocul preferat de schimb în tranzacțiile ilegale, fiind mai greu de localizat. Printre motivele frecvente pentru care unele persoane optează să comercializeze bunuri sau servicii pe piețele negre se numără dorința de a practica comerțul ilicit sub formă de contrabandă, de a evita plata impozitelor și reglementările sau sustragerea de la controlul asupra prețurilor, respectiv raționalizarea. În general, atunci când se face referire la totalitatea unei astfel de activități, termenul este folosit cu articol hotărât, de exemplu, „piața neagră a cărnii de vânat".
Piața neagră se diferențiază atât de piața gri, în care producătorul original al mărfurilor le distribuie prin canale care, deși legale, sunt neoficiale, neautorizate sau neintenționate, cât și de piața albă, în care comercializarea este legală și oficială.
Banii murdari reprezintă veniturile rezultate dintr-o tranzacție ilegală pentru care nu s-au plătit impozite pe venit sau alte tipuri de impozit și care pot fi justificați doar printr-o formă de spălare a banilor. Nu se poate determina amploarea sau dimensiunea economiei subterane, din cauza aspectului clandestin al acesteia.
Context dreapta|miniatura| Mercado Negro, așa-numita „Piața Neagră”, în La Paz, Bolivia. Literatura de specialitate nu a stabilit o terminologie comună și a oferit, în schimb, numeroase structuri sinonimice, printre care se numără: piața subterană, ascunsă, gri, din umbră, informală, clandestină, ilegală, neobservată, nedeclarată, neînregistrată, paralelă, neagră.
Nu există doar o singură economie subterană; există mai multe tipuri. Aceste economii subterane sunt omniprezente, existând atât în țările orientate spre piață, cât și în cele planificate de la nivel central, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Cei implicați în activități subterane evită, se sustrag sau sunt excluși din sistemul instituțional de reguli, drepturi, legi și sancțiuni care guvernează agenții formali, agenți care sunt implicați în producție și schimburi. În funcție de specificul regulilor instituționale pe care le încalcă, se pot distinge diverse activități subterane :
economia ilegală economia nedeclarată economia neînregistrată economia informală
„Economia ilegală" constă în activități economice care se desfășoară prin încălcarea ordonanțelor legale care stabilesc scopurile formelor legitime de negoț. Oamenii care iau parte la economia ilegală produc și distribuie bunuri și servicii, cum ar fi droguri, arme, și prostituție.
„Economia nedeclarată” poate fi percepută ca fiind un tip de activitate, în cadrul căreia participanții evită sau se sustrag de la respectarea regulilor fiscale stabilite în mod instituțional, după cum acestea sunt sistematizate în codul fiscal. O măsură succintă a economiei nedeclarate este reprezentată de valoarea veniturilor, care ar trebui raportată autorității fiscale, dar acest lucru nu se întâmplă. O măsură alternativă care ține de domeniul economiei nedeclarate este constituită de decalajul fiscal. Acesta poate fi definit ca diferența dintre suma veniturilor fiscale(sumă datorată autorității fiscale) și suma veniturilor efectiv colectate . În Statele Unite ale Americii , venitul nedeclarat este estimat a fi la 2 trilioane de dolari, rezultând astfel un „decalaj fiscal” de 450-600 miliarde de dolari .
"Economia neînregistrată” este o altă formă de activitate ascunsă, în cadrul căreia participanții se sustrag de la regulile instituționale, reguli care definesc obligațiile de raportare ale agențiilor statistice guvernamentale. O măsură succintă legată de economia nedeclarată este reprezentată de cantitatea de venituri nedeclarate, mai precis suma veniturilor care ar trebui ( cu ajutorul regulilor existente si a normelor) ținută în evidența sistemelor de contabilitate națională (de exemplu Conturi naționale de venituri și produse ), dar acest fapt nu este pus în aplicare. Venitul neînregistrat este o situație specifică țărilor aflate în tranziție, care au trecut de la un sistem de contabilitate socialist la o contabilitate națională standard a ONU . Noi metode au fost sugerate pentru a evalua dimensiunea economiei neînregistrate( neobservabile)OECD (2002) Measuring the Non-Observed Economy A Handbook, Paris France.. Cu toate acestea, încă mai există puțin consens general în ceea ce privește dimensiunea economiilor nedeclarate ale țărilor aflate în tranzit.
"Economia informală" eludează costurile și este exclusă de la beneficiile și drepturile încorporate în regulile administrative si legale care acoperă relațiile de proprietate, licențe comerciale, contracte de muncă, prejudicii, credite financiare și sisteme de securitate socială . O măsură succintă a economiei informale este dată de venitul produs de agenții economici care gestionează în mod neoficial De Soto, Hernando, The Other Path: The Invisible Revolution in the Third World. Harper and Row, New York, 1989. Sectorul informal este reprezentat de acea parte a economiei care nu este impozitată, monitorizată de către Guvern, sau inclusă în produsul național brut (PNB), spre deosebire de economia formală. Sectorul neoficial se referă la practicarea muncii la negru în țările dezvoltate. Acest sector nu este cunoscut statului, prin intermediul taxelor, ajutorului social, sau prin intermediul aspectelor care țin de legislația muncii, însă se consideră a fi legal în anumite privințe.
Termenul de piață neagră poate fi folosit pentru a ne referi la acea parte a economiei, în cadrul căreia contrabanda este practicată la nivel global.
Stabilirea prețurilor Bunurile si serviciile obținute în mod ilegal și/sau tranzacționate într-o manieră ilegală pot crește sau scădea sub prețul tranzacțiilor realizate pe piața legală.
Ele ar putea fi mai scăzute decât prețurile legale de piață. Furnizorul nu trebuie sa plătească pentru costurile de producție și sau taxe. De obicei, acest lucru se aplică în cazul economiei subterane . Infractorii fură bunuri și le vând sub prețul legal al pieței, fără a oferi chitanță, garanție, și așa mai departe. Atunci când cineva este angajat pentru a efectua o muncă si clientul nu poate să înregistreze cheltuielile drept pierderi (în special pentru lucrări precum renovarea casei și servicii cosmetice), clientul ar putea fi tentat să solicite un preț mai mic(de obicei, plata este efectuată în numerar) în schimbul unei sustrageri a chitanței, care îi permite furnizorului să se sustragă de la raportarea venitului în declarația sa/sau a ei de impozit. Acestea ar putea fi mai piperate decât prețurile legale de pe piață. Spre exemplu, dacă este greu să faci rost de produs sau acesta este greu de fabricat, de manevrat, este raționalizat drastic sau nu este accesibil pe cale legală, sau pur și simplu nu este disponibil deloc. Dacă negoțul este produs neregulamentar printr-un fel de sancțiune de stat, cum se aplică în cazul unor stupefiante, prețurile acestora vor tinde să crească ca urmare a acestei sancțiuni.
Probleme întâlnite de consumatori Niciun guvern, nicio organizație nonprofit globală, nicio întreprindere multinațională nu poate pretinde serios că poate înlocui cele 1,8 miliarde de locuri de muncă create de subteranul economic. Într-adevăr, cea mai bună speranță de creștere în majoritatea economiilor emergente se află în umbră.—Bazarul Global, Scientific American Consumatorii au încă motivația de a cumpăra de pe piața legală atunci când este posibil, chiar și când piața subterană oferă prețuri mai mici, deoarece:
Aceștia pot alege să achiziționeze de bunuri și servicii de la furnizori legali, care sunt drastic verificați și mai ușor de contactat. Pe de altă parte, vânzătorii de pe piața neagră nu sunt verificați și sunt greu de tras la răspundere în cazul în care produsele sau serviciile pe care le oferă nu corespund ulterior cu așteptările avute; În unele jurisdicții, precum Statele Unite ale Americii, clienții pot fi acuzați că au săvârșit fapte penale daca aceștia sunt membri ai economiei ascunse, chiar daca aceștia sunt doar consumatori. Ei pot dezvolta o antipatie morală față de fenomenul de fenomenul de marketing negru; În unele jurisdicții (cum ar fi Anglia și Țara Galilor), bunurile furate vor fi confiscate, chiar daca posesorii acestora nu sunt informați că acestea fuseseră furate. Cu toate că inculpații nu vor răspunde penal, își vor pierde bunurile pe care le-au achiziționat, existând șanse infime, sau chiar inexistente de a mai primi banii înapoi. Acest risc ii poate determina pe oameni să ezite să mai achiziționeze bunuri despre care aceștia au impresia că provin de pe piața subterană, deși acestea sunt de fapt autorizate (spre exemplu, articole vândute la un talcioc).
Însă, consumatorii ajung la concluzia că e mai bine să se folosească de serviciile oferite de piața neagră, în special atunci când legile guvernamentale îngreunează acest lucru, care ar fi altfel perceput drept un serviciu ambițios complet legitim. Spre exemplu, în Baltimore, mulți clienți preferă taxiurile care nu au autorizație, menționând că acestea sunt mai disponibile, la îndemână și vin la niște prețuri rezonabile.
Bunuri comerciale si servicii Printre activitățile economice ilegale se numără:
Exploatarea sexuală și munca forțată Prostituția este ilegală sau strict reglementată în multe țări. Acest fapt ilustrează economia subterană, din cauza cererii ridicate și constante din partea clienților, a salariilor relativ mari, dar și a forței de muncă intensă și slab calificată, care atrage după sine o ofertă continuă de muncitori. Studiile arată că prostituția tinde să ia amploare mai mult în țările mai sărace și în acele zone cu un număr mare de bărbați singuri, cum ar fi în jurul bazelor militare, chiar dacă aceasta se practică la scară largă. Spre exemplu, un studiu empiric a dovedit faptul că oferta de prostituate a crescut drastic în anul 2008, în Denver și Minneapolis, când au avut loc acolo Convenția Națională Democrată și Convenția Națională Republicană.
În general, prostituatele de pe piața neagră operează cu o oarecare discreție, negociind uneori prețurile și activitățile prin vorbire codată și gesturi subtile. În țări precum Germania sau Țările de Jos, unde prostituția este permisă, dar reglementată, unele prostituate își desfășoară activitatea în mod ilegal fără a ține cont de cerințele sau procedurile legale, precum controale medicale, standarde de cazare etc., iar prin urmare, servicii oferite sunt mai ieftine. [necesită citare].
În alte țări, cum ar fi Nicaragua, unde prostituția legală este reglementată, se iau măsuri pentru a preveni prostituția copiilor. Spre exemplu, hotelurile pot solicita ambelor părți să se legitimeze.
Informații cu caracter personal