Aristide Teodorescu

Aristide Traian Teodorescu (n. 18 septembrie 1924, București – d. 7 iulie 2010, București) a fost un inginer hidrotehnician român care a făcut parte din echipa de pionerat, pentru România, la această disciplină. A colaborat la realizarea Planului Național de Amenajare a Apelor din România prin proiectarea schemelor de amenajare complexă a mai multor sisteme hidrotehnice, precum și a lucrărilor hidrotehnice aferente în calitate de șef de proiect complex sau consilier

Tinerețe și studii

Născut la 18 septembrie 1924 dintr-o familie de cărturari, ambii părinți fiind institutori la Școala Floreasca din București, Aristide Teodorescu s-a înscris în 1935 la Liceul Spiru Haret, pe care l-a absolvit în 1943. A urmat în continuare cursurile Facultății de Construcții din cadrul Școlii Politehnice din București pe care a absolvit-o în 1948 specializându-se în domeniul hidrotehnicii, domeniu spre care a fost îndreptat de profesorii Dorin Pavel și Cristea Mateescu.

Începuturile activității profesionale

După absolvirea Politehnicii, Aristide Teodorescu s-a angajat la antrepriza Aurel Ioanovici, lucrând ca inginer pe șantierul micro–hidrocentralei de la Zărnești, avându-l ca șef și îndrumător pe Radu Prișcu.

Proiectant la Institutul de Studii și Proiectări Energetice

În vara anului 1949, la chemarea profesorului Dorin Pavel, Aristide Teodorescu s-a transferat la Institut de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) din București înființat pentru elaborarea documentațiilor tehnice ale centralelor electrice și rețelelor de distribuție prevăzute în Planul de Electrificare. În domeniul hidroenergetic, acest institut a reușit să atragă un grup de tineri ingineri, aparținând aceleiași generații, entuziaști și bine pregătiți, care, sub îndrumarea profesorilor Dorin Pavel și Cristea Mateescu au a constituit nucleul tehnic prin care a elaborat primele proiecte pentru centralele hidroelectrice și lucrările hidrotehnice aferente.

Inginerului Aristide Teodorescu a primit însărcinarea de șef de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetică a barajului Râul Mare.

De asemenea, a fost direct implicat în elaborarea primului plan de amenajare hidroelectrică a fluviului Dunărea.

Printre primele amenajări hidroenergetice a căror execuție a fost promovată imediat a fost centrala hidroelectică Sadu V (Sibiu), de pe râul Sadu. Pe lângă funcția de șef de proiect al lucrării, Aristide Teodorescu a îndeplinit și sarcina de inginer îndrumător a execuției, coordonând grupul de proiectanți de pe șantier.

Actvitate în cadrul Comitetul de Stat al Apelor

În perioada 1957 - 1960, recomandat de buna pregătire profesională și de experiența acumulată anterior în proiectarea și execuția de lucrări hidrotehnice, a activat în cadrul Comitetului de Stat al Apelor, instituție nou creată pentru administrarea și gospodărirea resurselor de apă din România. În calitate de șef de serviciu și ulterior de director tehnic al Direcției Generale a Apelor și-a adus o contribuție deosebită la organizarea inițială a activităților de gospodărire a resurselor de apă atât la nivelul central cât și în teritoriu, fiind partizan al organizării pe bazine hidrografice. Acest mod de organizare administrativă și-a dovedit eficiența și ca urmare a rămas în vigoare și în prezent după o perioadă de peste 50 ani.

Din activitatea tehnică desfășurată în Comitetul de Stat al Apelor este de reținut, în special, inițierea elaborării planurilor de amenajare complexă a resurselor de apă și contribuția sa nemijlocită în stabilirea conținutului acestora și a numeroaselor normative de elaborare. Marturisea ca planurile de ameajare complexa a apelor au constituit domeniul preferat al activitatii lui.

thumb|right|300px|Ing. Aristide Teodorescu la planșetă în 1967 - Institutul pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (IPACH)

Activitate de proiectant în cadrul ICPGA (IPACH)

Scheme de amenajare complexă - concepția generală.

După anul 1960 până la pensionare a activat ca inginer șef de proiect complex și consilier în cadrul Institutului pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (IPACH), transformat ulterior in Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor (ICPGA) revenind astfel la activități direct productive.

În cadrul ICPGA – București, și-a adus o contribuție deosebită la elaborarea a numeroase lucrări, din care trebuie menționate:

elaborarea planurilor de amenajare pe bazine hidrografice; pentru alimentarea cu apa a centrelor industriale Baia mare- Baia Sprie,sistemul hidrotehnic Dragomirna pentru alimentarea cu apa a centrului industrial Suceava,alimentarea cu apa a centrului minier Balan,Sistemul hidrotehnic Gilau pe r. Somesul Mic pentru alimentarea cu apa a orasului Cluj, Stânca – Costești, alimentarea cu apa a centrului industrial Borzești – Onești,Sistemul hidrotehnic Ighis pentru alimentarea cu apa a centrului industrial Medias-Copsa Mica,Sistemul Hidrotehnic Prahova-Teleajen pentru alimentarea cu apa potabila si industriala a zonei Brazi-Ploiesti-Teleajenetc), etc.; elaborarea împreună cu specialiștii sovietici, a studiului tehnico – Economic pentru Sistemul Hidrotehnic Stânca – Costești; elaborarea cu responsabilitate și atribuția de șef de proiect complex sau indrumator de proiect (consilier) a numeroase și importante obiective hidrotehnice: barajul Strâmtori și Berdu pe râul Firiza, barajul Bălan în zona superioară a râului Olt ,barajul Dragomirna (Suceava), barajul Paltinu pe râul Doftana, galeriile de aducțiune Strâmtori – Baia Mare și Runcu – Firiza, barajul Ighiș ,barajul Măneciu de pe râul Teleajen si partial barajul Runcu

Colaborare la proiectarea lucrărilor hidrotehnice (baraje și lucrări anexă) în calitate de șef proiect complex Sistemul de gospodărire a apelor Baia Mare

Sistemul de gospodărire a apelor Baia Mare amenajează resursele de apă ale râului Firiza în principal pentru satisfacerea cerințelor de apă potabilă și industrială din zona municipiului Baia Mare. În subsidiar, sistemul permite și producția de energie hidroelectrică. Sistemul Baia Mare, executat în perioada 1960-1964 cuprinde următoarele lucrări hidrotehnice:

Barajul Strâmtori Barajul Berdu thumb|250px|right|Barajul Strâmtori Barajul Strâmtori

Barajul Strâmtori, situat la 10 km amonte de municipiul Baia Mare este un baraj de beton cu contraforți, având o înălțime de 51,5 m și o lungime la coronament de 260 m. Barajul proiectat de Aristide Teodorescu este primul baraj cu contraforți ciupercă realizat în România. Proiectarea barajului a impus rezolvarea unor probleme dificile din cauza secțiunii transversale asimetrice a văii. Pe versantul stâng și în partea centrală, unde andezitele, care formează roca de bază, erau la zi, a fost executat barajul de contraforți. Pe versantul drept, unde andezitele erau acoperite de un strat de aglomerate de 25–30 m grosime, și de un strat de diluviu de 3 : 8 m grosime s-a executat un dig de anrocamente fundat pe stratul de diluviu.

Barajul Berdu Situat în aval de barajul Strâmtori, asigură regularizarea zilnică a debitelor uzinate de hidrocentrala Strâmtori la orele de vârf; este prevăzut cu o priză de apă dela care pleacă aducțiunea Strâmtori - Baia Mare, pentru debitele necesare alimentării cu apă. Berdu este un baraj de anrocamente cu înălțimea de 15 m.

Aductiunea Strimtori-Baia Mare Asigura tranzitarea debitelor regularizate de acumularea barajului Strimtori si barajul Berdu pina la nodul de presiune Vicleanul Mare dela Baia Mare, unde are loc distribuirea debitelor pentru alimentarea cu apă . Lungimea totală a aducțiunii este de 4,5 km. Majoritatea traseului este în galerie, betonată, de 2.0 m. Valea dela Vicleanul Mic este traversată cu un apeduct .

Barajul Mesteacănul

Barajul Mesteacănul, situat pe Oltul superior a fost dat în funcțiune în 1964 și avea rolul de a asigura necesarul de apă potabilă și industrială a orașului Bălan și a exploatării de minereuri de cupru din zona învecinată. Barajul de anrocamente are o înălțime de 22,00 m și o lungime la coronament de 110,00 m și realizează un lac de acumulare cu un volum de 0,8 milioane m3

Cu toate proporțiile sale relativ modeste, determinate de amplasarea sa în zona de formare a Oltului, cu debite reduse, sistemul hidrotehnic Bălan a marcat o etapă în dezvoltarea lucrărilor de gospodărire a apelor din România, fiind prima lucrare de gospodărire a apelor promovată în cadrul celor identificate prin planurile de amenajare a apelor, toate lucrările anterioare fiind realizate în cadrul planului de electrificare. Barajul era primul baraj de anrocamente executat cu mască de etanșare din beton pe paramentul amonte. Spre deosebire, barajul Gozna, singurul baraj de anrocamente realizat de inginerii români înaintea celui de la Bălan, era etanșat cu tolă metalică. De asemenea, deversorul de ape mari a fost executat peste barajul de anrocamente, în zona centrală a barajului, soluție puțin uzuală pentru barajele de anrocamente.

Din lacul de acumulare pornește o conductă de 600 mm diametru și 3,2 km lungime, care conduce apa până la Combinatul de prelucrare a minereului de cupru.

Barajul Dragomirna

Barajul Dragomirna asigură alimentarea cu apă a centrului industrial Suceava. Este un baraj de pământ cu înălțimea de 17 m. Descărcatorul de ape mari amplasat lateral, e urmat de un canal rapid și disipator. Conductele pentru golirea de fund și priza de apă sunt amplasate în cele două compartimente vizitabile ale unei casete de beton armat, care traversează corpul barajului.

4 Acumularea Dragomirna. Amplasament: pr. Dragomirna, cod cadastral XII – 1.17.30, mun. Suceava, jud. Suceava. Tipul barajului: de pãmânt omogen, cu pereu din dale de beton amonte. Înălțimea maximă = 21,5 m. Volum total = 18 mil. mc. Volum la NNR derogat (315,00 mdM) = 9,70 mil.mc. Funcțiunea principală: alimentare cu apă mun. Suceava. Clasa de importanță: a II-a, conform STAS 4273/61și 4273/83. Categoria de importanță: deosebitã B - indice de risc asociat RB = 0,48. Administrator: S.G.A. SUCEAVA thumb|right|250px|Barajul Paltinu

Sistemul Paltinu

Barajul

Barajul Paltinu este un baraj de beton în arc, construit pe valea râului Doftana, în aval de confluența acesteia cu valea Păltinoasa, în cheile numite "La Tocile". Barajul are o înălțime deasupra fundației de 108 m., cota coronamentului barajului fiind la 654 m.d.M., lungimea totală a coronamentului barajului este de 455 m.

În secțiunea barajului, valea are un profil caracterizat printr-o asimetrie pronunțată. Pe malul stâng, se află o terasă cu o lățime de circa 100 m. Roca de bază este formată din gresie cu intercalații de șisturi marnoase și argiloase. Roca este traversată de mai multe falii și un sistem complex de fisuri.

Ținând seama de condițiile morfologice și geologice ale amplasamentului, Aristide Teodorescu a trebuit să adopte multe soluții originale.

Din cauza condițiilor geomorfologice dificile ale amplasamentului, a fost adoptată varianta unui baraj de beton în arc cu dublă curbură și cu rost perimetral, barajul Paltinul fiind primul baraj de beton în arc cu rost perimetral realizat în România. Aceasta a impus realizarea unui soclu de fundație, prelungit pe malul stâng cu o aripă parabolică, astfel încât să se simetrizeze secțiunea în care este executat barajul propriu zis. Soclul permite o preluare mai bună a diferențelor modulelor de elasticitate ale rocii de pe cei doi versanți precum și o adaptare mai bună la condițiile geologice locale, prin plombarea zonelor cu rocă alterată. Terenul de fundație a fost consolidat printr-un voal de etanșare realizat prin injecții cu lapte de ciment. Între barajul parabolic și versantul stâng s-a mai executat și o culee de beton, pentru o conlucrare mai bună a barajului cu versantul.

Pentru stabilizare, au mai fost executate lucrări de consolidare a ambilor versanți prin ancorare cu cabluri pretensionate.