Semnul celor patru (în ) este unul dintre cele patru romane polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și avându-l în rolul principal pe detectivul Sherlock Holmes. El a fost publicat inițial în februarie 1890 în revista Lippincott's Monthly Magazine. Din punct de vedere cronologic, este cel de-al doilea roman cu Sherlock Holmes al lui Conan Doyle, după Un studiu în roșu (1887).
Semnul celor patru are o intrigă complexă, acțiunea romanului petrecându-se în anul 1888. Cererea unei femei făcută lui Sherlock Holmes de a o însoți la o întâlnire cu un necunoscut îl duce la descoperirea, împreună cu doctorul Watson, al unui secret legat de o comoară furată în India, un pact secret între trei indieni și un alb ("Cei patru" din titlu), la care se adăugă doi gardieni de închisoare corupți și o sete nebună de răzbunare. El prezintă obiceiul detectivului de a consuma droguri și îl umanizează într-un mod cum nu s-a întâmplat în romanul precedent, Un studiu în roșu. Apare aici viitoarea soție a doctorului Watson, Mary Morstan.
Istoria publicării Sir Arthur Conan Doyle a descris cum a fost însărcinat să scrie acest roman cu prilejul unui dineu literar organizat de Joseph M. Stoddart, directorul editorial al revistei Lippincott's Monthly Magazine, la Hotelul Langham din Londra, în 30 august 1889. Stoddart dorea să realizeze o versiune englezească a revistei Lippincott’s cu un editor britanic și autori britanici. Cerându-i sfatul confratelui său John Payn, acesta din urmă l-a recomandat pe Arthur Conan Doyle, printre alte numeJames McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.118. Conan Doyle obținuse la începutul anului un mare succes cu romanul istoric Micah ClarkeJames McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.116. Stoddart a organizat atunci un dineu literar la Londra la sfârșitul lunii august, unde au fost invitați Oscar Wilde și Thomas Patrick Gill (un parlamentar irlandez), în afară de Conan Doyle. La sfârșitul cinei, Stoddart a obținut de la Conan Doyle, precum și de la Wilde, promisiunea că-și vor publica următorul roman în Lippincott's Monthly Magazine. Wilde a propus Portretul lui Dorian Gray, în timp ce Conan Doyle a propus Semnul celor patruJames McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.119. Romanul lui Oscar Wilde a fost publicat în iulie 1890. Doyle a discutat despre acea așa-numită "seară de aur" în autobiografia sa, Memories and Adventures (1924).
Pentru a-și îndeplini angajamentul, Conan Doyle a trebuit să oprească scrierea operei literare Compania albă, un nou roman istoric început în aprilie 1889James McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.117. Totuși, el dorea să reia rapid scrierea Companiei albe și a redactat deci Semnul celor patru cu o anumită grabă: James McCearney scrie în biografia dedicată lui Conan Doyle: "Semnul celor patru este o corvoadă alimentară care îl împiedică să se dedice studiiilor sale istorice; el vrea să-l termine cât mai repede". Pentru a-și simplifica sarcina, autorul a reluat personajele din Un studiu în roșu: Sherlock Holmes și Doctorul Watson, pe care nu se gândea să le mai folosească după acel prim roman. Redactarea Semnului celor patru a durat doar o lună și s-a finalizat la sfârșitul lui septembrie 1889.
Ca o consecință a grabei în care a fost redactat, romanul comportă mai multe incoerențe. Watson, care explica faptul că a fost rănit la umăr în Un studiu în roșu, se plânge aici de rana sa la gambăJames McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.120. De altfel, romanul conține și anumite neregularități temporale: un mesaj redactat în iulie este adus «cu mare urgență» lui Holmes care îl primește în septembrie.
Romanul a apărut mai întâi în numărul din februarie 1890 al revistei lunare Lippincott's Monthly Magazine sub titlul The Sign of the Four (un titlu format din cinci cuvinte), apărând atât la Londra, cât și la Philadelphia. Ediția britanică a revistei s-a vândut pentru un șiling, iar cea americană pentru 25 cenți. Copiile existente valorează astăzi câteva mii de dolari. Conan Doyle a primit 100 de lure ca drept de autor pentru ediția americană, dar și-a păstrat drepturile de autor pentru Semnul celor patru, spre deosebire de romanul său precedent, Un studiu în roșu.
Peste câteva luni, în același an, romanul a fost republicat în mai multe reviste britanice regionale. Aceste reserializări au primit titlul The Sign of Four (format din patru cuvinte). Romanul a fost publicat în volum în octombrie 1890 în Statele Unite ale Americii de către Spencer Blackett, din nou sub titlul The Sign of Four. Titlul edițiilor britanice și americane ale primei ediții ale cărții au omis al doilea "the" din titlul original.
Edițiile diferite ale cărții publicate în anii următori au avut titluri scrise ori în patru cuvinte ori în cinci cuvinte, majoritatea edițiilor preferând forma în patru cuvinte. Textul actual al romanului este scris aproape întotdeauna "the Sign of the Four" (forma în cinci cuvinte) pentru a descrie simbolul din povestire, deși forma în patru cuvinte este folosită de două ori de Jonathan Small în relatarea sa de la sfârșitul romanului.
La fel ca și primul roman cu Sherlock Holmes, Un studiu în roșu, publicat cu doi ani înainte, și Semnul celor patru nu a avut un succes deosebit la prima publicare. De-abia povestirile publicate începând din 1891 în revista Strand Magazine au făcut celebru numele lui Sherlock Holmes și al creatorului său.
Rezumat
Povestea domnișoarei Morstan
Sherlock Holmes primește vizita domnișoarei Mary Morstan, care-l scoate din plictiseala în care căzuse după ce a rezolvat cazul prezentat în Un studiu în roșu. Pentru a-și reduce plitiseala, detectivul lua periodic doze de cocaină.
Mary Morstan își expune cazul: tatăl său, căpitanul Arthur Morstan, fusese ofițer în India, în ultima perioadă lucrând în insulele Andaman. Cu zece ani în urmă, el revenise în Anglia într-o permisie, dar a dispărut misterios la 3 decembrie 1878 de la Hotelul Langham unde se cazase, înainte de a se întâlni cu fiica sa. Printre lucrurile rămase de la tatăl ei, domnișoara Morstan găsise și o hartă a unei secțiuni dintr-o clădire mare, cu multe holuri și coridoare, iar în colțul din stânga se află patru cruci la rând, lipite una de alta, alături de care sunt scrise patru nume: Jonathan Small, Mahomet Singh, Abdullah Khan și Dost Akbar.
La 4 mai 1882, în ziarul "Times" a apărut un anunț în care i se cerea domnișoarei Morstan să-și dea adresa. După ce aceasta și-a dat adresa, în aceeași zi a primit o cutie de carton cu o perlă foarte mare și strălucitoare. Acest lucru neobișnuit s-a repetat timp de șase ani, identitatea expeditorului rămânând necunoscută. În dimineața zilei curente, domnișoara Morstan a primit o scrisoare prin care i se cerea să vină la Teatrul Lyceum pentru a i se face dreptate într-o problemă necunoscută de ea. În caz că se temea să vină singură, i se permitea domnișoarei să vină însoțită de doi prieteni. La sugestia doamnei Cecil Forrester, căruia Holmes îi rezolvase mai demult o problemă cu caracter privat, Mary Morstan apelează la Sherlock Holmes și la doctorul Watson pentru a o însoți la acea întâlnire.
Relatarea lui Thaddeus Sholto Holmes și doctorul Watson o însoțesc la locul întâlnirii, acolo fiind așteptați de un vizitiu care i-a dus la o casă dintr-un cartier dubios. Ei sunt primiți acolo de un domn pe nume Thaddeus Sholto, fiul maiorului John Sholto din Upper Norwood, unicul prieten din Londra al căpitanului Arthur Morstan. Acesta le povestește sfârșitul căpitanului Morstan.
Maiorul John Sholto, fost ofițer al Regimentului 34 de Infanterie din Bombay, murise la 28 aprilie 1882. Pe patul de moarte, el le relatase celor doi copii ai săi, frații gemeni Thaddeus și Bartholomew, un secret legat de o comoară. Cu ani în urmă, maiorul și cu căpitanul Morstan intraseră în posesia unei comori, într-un mod cu totul neobișnuit. Maiorul o adusese în Anglia, dar ca urmare a zgârceniei nu apucase să se bucure de ea. În noaptea sosirii sale în Anglia, Morstan a trecut pe la maiorul Sholto pentru a-și cere partea. Au izbucnit o serie de neînțelegeri între cei doi cu privire la împărțirea averii, iar într-un moment de furie căpitanul a dus mâna la inimă și a căzut mort lovindu-se cu capul de colțul lăzii în care se afla comoara. Căpitanul era suferind de inimă de ani de zile, dar, temându-se că autoritățile vor crede că moartea căpitanului a fost o crimă (servitorii auziseră cearta, iar Morstan se lovise în cădere la cap) și nedorind să iasă din anchetă informații referitoare la comoară, maiorul a luat hotărârea să scape de cadavru, apelând la ajutorul unui servitor indian loial.
Cuprins de remușcări, maiorul Sholto le cere celor doi fii ai săi să-i dea fiicei căpitanului Morstan partea de comoară care-i revenea tatălui ei. În momentul când a vrut să le șoptească la ureche unde se află ascunsă comoara, maiorul a văzut pe fereastră cu groază un om cu barbă, cu ochi de sălbăticiune și cu o expresie de extremă răutate. Cei doi fii s-au îndreptat spre geam, dar omul a fugit. Când s-au întors spre tatăl lor, acesta murise. Maiorul scosese anterior din lada cu comoară o diademă cu perle pe care voia să-l trimită fetei lui Morstan. În dimineața următoare, ei au găsit camera tatălui lor răscolită, iar pe pieptul lui se afla o hârtie pe care scria "Semnul celor patru".
Frații Sholto au săpat prin grădină luni în șir, fără a găsi unde se află comoara. La propunerea lui Thaddeus, i s-a trimis domnișoarei Morstan anual câte o perlă pentru ca aceasta să nu trăiască în sărăcie. În ziua anterioară, Bartholomew găsise comoara într-o mică mansardă zidită deasupra uneia din camere. El a spart acoperișul camerei (care era mai înaltă în exterior și mai mică în interior) și în interiorul mansardei a găsit lada cu comoara. A coborât în cameră lada și a găsit în ea bijuterii a căror valoare le-a estimat la o jumătate de milion de lire. În noaptea anterioară, cei doi frați s-au certat, Thaddeus susținând că o jumătate din ea i se cuvine domnișoarei Morstan.
Crima
Grupul merge la casa lui Bartholomew, pentru ca domnișoara Morstan să-și revendice partea ei din comoară. Ei ajung la Pondicherry Lodge, găsesc camera fratelui lui Thaddeus încuiată și află că acesta nu mai ieșise din casă de 24 ore. Ei forțează ușa și-l găsesc pe Bartholomew mort în fotoliu, cu un rânjet nefiresc pe față (risus sardonicus). Acesta murise de câteva ore, iar corpul său era foarte rigid. Pe masa de lângă el se aflau un ciomag noduros cu o piatră la capăt și o hârtie pe care scria "Semnul celor patru". Comoara dispăruse din cameră.
Holmes descoperă urmele a două persoane: una a unui om cu un picior de lemn (pe care-l bănuiește a fi Jonathan Small, singurul alb din cei patru care se semnaseră pe hartă) și încă una care pare să fie a unui copil. Bartholomew Sholto fusese ucis cu un ghimpe otrăvit trimis printr-un tub, probabil de însoțitorul cu picior mic care intrase în cameră printr-o trapă aflată în tavan. Acesta aruncase jos o sfoară pe care urcase apoi cel cu piciorul de lemn. În cameră rămăsese colacul de afoară și șase ghimpi otrăviți cu un alcaloid. Deoarece însoțitorul cu piciorul mic din urmă călcase într-un recipient cu creozot, pe care-l spărsese întâmplător, Holmes și Watson apelează la un câine pe nume Toby pentru a lua urma celor doi intruși. Între timp, poliția, reprezentată de inspectorul Athelney Jones, i-a arestat pe Thaddeus Sholto, pe menajeră, pe servitorul indian și pe paznicul intrării.