Vrăjitorul din Oz (în ) este un film american muzical-fantastic lansat în 1939 bazat pe povestea The Wonderful Wizard of Oz (în română Minunatul Vrăjitor din Oz) redactată de L. Frank Baum. Regizorul principal a fost Victor Fleming, nevoit să părăsească platoul pentru a prelua proiectul cinematografic Pe Aripile Vântului (1939), iar rolurile principale din film au fost interpretate de Judy Garland, Ray Bolger, Jack Haley și Bert Lahr.

Filmul prezintă școlărița Dorothy Gale (Judy Garland), care locuiește la o fermă din Kansas, alături de matușa Em și unchiul Henry, și care visează la un loc mai bun „undeva dincolo de curcubeu”. După ce a fost luată de o tornadă și și-a pierdut cunoștința, Dorothy visează ca ea, câinele ei Toto și casa zboară spre tărâmul magic din Oz. Acolo, Zâna cea Buna din nord, Glinda (Billie Burk), o sfătuiește pe Dorothy să urmeze cărarea din cărămizi galbene până la Orașul de Smaragd, unde se va întâlni cu vrăjitorul din Oz, singurul care poate să o trimită acasă, în Kansas. În timpul călătoriei, îi întâlnește pe Scarecrow (Sperietoarea de ciori), Tin Man (Omul de tinichea) și un Leu laș, care o însoțesc, în speranța că vor căpăta și ei ceea ce le lipsește: un creier, o inimă și curaj). În acest răstimp, personajele încearcă să se ferească de Vrăjitoarea cea rea din Vest (Margaret Hamilton), care vrea să-și însușească pantofii de rubin primiți de Dorothy de la Glinda.

Inițial, succesul filmului a fost unul modest din cauza bugetului său enorm și a profitului infim obținut din încasări. Impactul pe care l-a avut în timpul lansării a fost responsabil pentru lansarea în anul următor a altor două filme color cu subiecte fantastice: The Blue Bird (Pasărea albastră) și The Thief of Bagdad (Hoțul din Bagdad). Melodiile din Vrăjitorul din Oz au devenit foarte populare, melodia Over The Rainbow primind premiul pentru Cel mai original cântec. Însuși filmul a avut câteva nominalizări pentru premiul Oscar, de exemplu pentru Cea mai bună imagine. Din 1959 până în 1991, Vrăjitorul din Oz a fost distribuit anual în Statele Unite și a devenit unul dintre cele mai celebre filme produse vreodată.

Filmul a primit și mai multă atenție după ecranizarea anuală, iar de atunci a devenit unul dintre cele mai iubite filme din toate timpurile. De fapt, Vrăjitorul din Oz este filmul cel mai frecvent vizionat din istorie datorită televiziunii și a distribuirii în înregistrări video. Este adesea menționat printre cele mai bune zece filme din toate timpurile și din dialogurile sale provin numeroase citate și zicale pătrunse în idiomatica limbii engleze. Melodia principală a filmului - -interpretată de Judy Garland a fost votată de Institutul American de Film drept cea mai bună melodie din istoria cinematografiei.

Acțiune

Începutul și sfârșitul filmului, la fel și secvențele din Kansas, au fost filmate în alb-negru și colorate în tonul sepie. Lăsată orfană, Dorothy Gale, de numai doisprezece ani, duce o viață simplă în Kansas alături de mătușa sa Em (Clara Brandick), unchiul Henry (Charles Grapewin) și trei argați de fermă. La scurt timp după începutul filmului, irascibila orășeancă miss Almira Gulch (Margaret Hamilton) este mușcată de câinele lui Dorothy, Toto. Dorothy este tulburată că miss Almira Gulch l-a lovit pe Toto cu o greblă, dar mătușa și unchiul ei, precum și cele trei ajutoare de la fermă sunt prea ocupați ca să o asculte. Miss Gulch își face apariția cu un ordin de la tribunal și îl ia pe Toto să-l duca să fie ucis. Toto scapă și se întoarce la Dorothy, care știind ca Miss Gulch va reveni să-l ia pe Toto, decide să fugă de acasă împreună cu acesta. În timpul călătoriei, Dorothy întâlnește un șarlatan, profesorul Marvel (Frank Morgan), tip bonom, simpatic, care își dă seama că Dorothy fuge de acasă simțindu-se neapreciată acolo. Pretinzând că mătușa sa Em este bolnavă, Dorothy se va întoarce acasă.

Când Dorothy părăsește căruța șarlatanului, apar semne care prevestesc o furtună puternică. Dorothy se grăbește să ajungă la fermă, aflându-se în apropierea unei neașteptate tornade. Acolo, se adăpostește în casă, unde se lovește de ușorul ferestrei și își pierde cunoștința. Se trezește câteva minute mai târziu, amețită, și își dă seama că tornada a luat casa pe sus. Câteva momente mai târziu, tornada prăbușește casa pe pământ.

Deschizând ușa și pășind într-o atmosferă tehnicoloră, Dorothy se trezește într-un sat ce i se pare frumos. Glinda, vrăjitoarea cea bună din nord, își face o apariție magică și o înștiințează pe Dorothy că a ajuns pe tărâmul Munchkinland și că ea a ucis-o pe Vrăjitoarea cea rea din Est când a căzut cu casa peste ea. Încurajați de Glinda, timizi, piticii ies afară și celebrează decesul Vrăjitoarei din Est în timp ce cântau "Ding-Dong! The Witch is Dead" ("vrăjitoarea a murit") și au declarat-o pe Dorothy eroina lor națională. Vrăjitoarea cea rea din Vest (acest rol este interpretat tot de Margaret Hamilton) își face apariția pentru a revendica puternicii pantofi de rubin. Glinda transferă printr-o pasă magică pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui Dorotheei și ii amintește vrăjitoarei din Vest că puterile sale sunt fără efect în Lumea Piticilor. Vrăjitoarea din Vest jură răzbunare lui Dorothy și dispare în același fel cum a apărut. Glinda o sfătuiește pe Dorothy să meargă în Orașul de Smarald pentru a cere ajutorul misteriosului Vrăjitor din Oz, explicându-i că pentru a ajunge acolo, trebuie să urmărească cărarea cu cărămizi galbene. Glinda a sfătuit-o pe Dorothy că nu trebuie să-și dea pantofii de rubin jos, fiindcă atunci va fi la mila vrăjitoarei din Vest. În drumul ei către Orașul de Smarald, îi întâlnește pe Scarecrow (Sperietoare de ciori), căruia îi lipsește creierul, pe Tin Man (Omul de tinichea), care nu are inimă și pe Leu, care nu are pic de curaj. Cei trei o însoțesc pe Dorothy spre Orașul de Smarald cu gândul că vor primi și ei ceea ce-și doresc. Pe drum, ei se comportă în diferite feluri din care reiese că fiecare de fapt are ceea ce credea că îi lipsește: Sperietoarea de Ciori are câteva idei bune, Omul de tinichea este bun la inimă și simpatic, iar Leul este gata să înfrunte pericolul chiar dacă este speriat.

Cei patru ajung în Orașul de Smarald, unde sunt întâmpinați bine. Ei îi vorbesc vrăjitorului din Oz, un impunător cap fără trup și cu o voce înfricoșătoare, care le spune că le va îndeplini dorințele dacă îi pot aduce mătura Vrăjitoarei din Vest. În drumul lor spre castelul vrăjitoarei, sunt atacați de o bandă de maimuțe zburătoare care îi răpesc pe Dorothy și pe câinele ei, Toto. La castel, vrăjitoarea cea rea din Vest cere ca Dorothy să descalțe pantofii de rubin. După ce o amenință că îl aruncă în râu pe Toto, Dorothy acceptă să-i pantofii. Dar o ploaie de scântei împiedică descălțarea. Vrăjitoarea își dă seama că nu-i poate scoate pantofii, decât dacă Dorothy moare. În acest timp, vrăjitoarea fiind neatentă, Toto are șansa să scape și să fugă. Vrăjitoarea o închide pe Dorothy într-o odaie și lasă pe mai târziu uciderea fetei fără să strice pantofii de rubin. Toto găsește prietenii lui Dorothy și îi duce la castelul vrăjitoarei. O eliberează pe Dorothy și încearcă să scape. Vrăjitoarea și soldații ei îi împresoară într-un donjon, unde vrăjitoarea îi dă foc unui braț al Sperietoarei de Ciori. Pentru a stinge focul, Dorothy aruncă apă pe braț, dar din greșeală o stropește pe vrăjitoare - aceasta începe să se topească. Spre mirarea grupului, soldații se bucură. În semn de recunoștință, căpitanul oștenilor (Mitchell Lewis) îi dă lui Dorothy mătura vrăjitoarei. La întoarcerea în Orașul de Smarald, Toto reușește să arate tuturor că marele și puternicul Oz este de fapt un impostor; în spatele capului lui Oz fiind un om obișnuit, care mânuiește o consolă cu butoane și mânere. Personajele se supără că au fost înșelați, dar "vrăjitorul" le rezolvă problemele cu soluții obișnuite și câteva formule verbale "magice". El le explică că avuseseră de la bun început ceea ce căutau de mult timp, dar că mai aveau nevoie de ceva, ca medaliile sau diplomele, pentru a li se confirma și recunoaște aceasta. "Vrăjitorul" îi explică lui Dorothy că și el s-a născut în Kansas și prezența sa în Oz este din cauza unui drum cu balonul cu aer cald. Îi promite lui Dorothy că o să ajungă acasă în același balon cu care a venit el în Oz, iar Dorothy îi părăsește astfel pe Sperietoare de Ciori, omul de tinichea și pe leu în Orașul de Smarald. Înainte să se ridice de la sol, Toto zărește o pisică și sare din balon, Dorothy sare și ea ca să-l prindă, iar vrăjitorul fără să mai poată controla balonul, pleacă fără ea. Dorothy înțelege că este silită să-și petreacă tot restul vieții în Oz, când, deodată, apare Glinda și îi spune că Dorothy însăși deține puterea de a se întoarce acasă. Dorothy, cu ochii în lacrimi, își ia rămas bun de la prieteni și ia aminte indicațiile date de Glinda ca să ajungă acasă. Înapoi în tonul sepie, Dorothy se trezește în dormitorul ei din Kansas, înconjurată de familie și prieteni, cărora le povestea călătoria sa. Toți râd și îi spun că totul a fost un vis, cu excepția unchiului Henry, care zice hâtru: "of course we believe you, Dorothy" (Sigur că te credem, Dorothy). Apare și Toto, sărind în pat, alături de o Dorothy fericită, încă sigură că visul ei a fost real, îmbrățișându-l pe Toto și spunând "There's no place like home" (Nicăieri nu-i ca acasă).

Distribuție

Judy Garland - Dorothy Gale Ray Bolger - „Hunk”/ Jack Haley - „Hickory”/ Bert Lahr - „Zeke”/ Billie Burke - Margaret Hamilton - Domnișoara Almira Gulch/ Frank Morgan - profesorul Marvel/Portarul/Căruțașul/Paznicul/ Charles Grapewin - unchiul Henry Clara Blandick - mătușa Em Terry - Mitchell Lewis - Căpitanul gărzilor Winkie (necreditat)Scarfone, Jay; Stillman, William (2018). The Road to Oz: The Evolution, Creation, and Legacy of a Motion Picture Masterpiece. Lyons Press. ISBN 9781493035328. The Singer Midgets - Munchkins (pentru o listă cu actorii care au interpretat piticii din Munchkinland, vedeți Munchkin & Actori și actrițe.) Pat Walshe - Nikko, regele Adriana Caselotti - vocea lui Juliet în cântecul „If I Only Had a Heart” al Omului de tinichea (necreditată)

În prezentările și recenziile făcute filmului, toți actorii ce au avut roluri multiple sunt listați că ar fi jucat rolurile personajelor din Kansas, nu și cele din Oz. Câinele Toto este listat ca rolul său a fost interpretat de Toto, nu de Terry. Nikko (Pat Walshe) este liderul maimuțelor zburătoare, deși nu i s-a pronunțat niciodată numele în film. Producție Dezvoltare și preproducție Dezvoltarea filmului a început când Snow White and the Seven Dwarves (Albă ca Zăpada și cei șapte pitici) se bucura de succes și când realizatorii și-au dat seama că ecranizările de povești fantastice pentru copii aveau mare potențial de reușită pe piață. În ianuarie 1939, Metro-Goldwyn-Mayer (MGM) a cumpărat de la Samuel Goldwyn drepturile de autor al unei mari povești populare. Scenariul i-a avut autori pe Noel Langley, Florence Ryerson și Edgar Allan Woolf. Câteva persoane au asistat la adaptare, însă fără menționări oficiale: Irving Brecher, William H. Cannon, Herbert Fields, Arthur Freed, E. Y. Harburg, Samuel Hoffenstein, John Lee Mahin, Herman J. Mankiewicz, Jack Mintz, Ogden Nash, Sid Silvers, Richard Thorpe, George Cukor și King Vidor. Jack Haley și Bert Lahr se pare că și-au compus câteva dintre secvențele proprii de dialog pentru secvențele din Kansas. Scenariul a trecut printr-un număr de revizuiri înainte de demararea producției. Scenariului original i-au fost adăugate scene muzicale în dorința de a atrage tineretul obișnuit cu anumite genuri din show business. O parte a fost scrisă de Betty Jaynes. Unele scene au fost tăiate din diferite motive, ultima redactare a scenariului a fost completă la 8 octombrie 1939. Deosebiri față de povestea originală