Marcel Marcian (pseudonimul lui Moritz Marcus) (n. 25 septembrie 1914, Bacău – d. 9 mai 2007) a fost un prozator și eseist evreu din România.Marian Pop, ''Dicţionar de literatură română contemporană'', Albatros, Bucureşti, 1977, p. 360.
Născut la Bacău, este fratele lui Solomon Marcus și al lui Marius Mircu, părinții lor fiind croitori. A învățat acolo clasele primare (1921-1924) și a continuat la Școala Superioară de Comerț (1925-1931) și doi ani la Academia de Înalte Științe Economice din București.
A fost contabil la moara Aurora din Bacău (1936-1945) și bibliotecar la Comunitatea evreilor din București (1946-1949). Timp de 20 de ani (1950-1970), a fost secretar literar al Uniunii Scriitorilor și membru al Asociației Scriitorilor din București (ASB).
Debutează cu proză în revista Adam în 1939.http://www.monitorulsv.ro/Cultura%20generala/2008-01-23/Nr-1205.
Scrieri (selecție) Povestire (1942) Ghetuțe pentru ursuleți (în volumul „Cinci piese pentru teatrul de păpuși", 1957) Între da și nu Ed. Universalia, 2002, ISBN 973-86038-3-8 Avadică Abădica, (Proză), București, 1995 Cu Dumnezeu înainte și îndărăt pe Strada Peca, (Proză scurtă), București, 1996, (Col. „Cartea mea") Proza mea cu Bacovia, București, Ed. Persona, 2001 (Col. Sinteze) Soarele umbrei. Romanul lui Pafnută Nuntes Patrat. Sfânt de democrație popularistă urmat de Dosarul „Soarele umbrei". Dosar de autor București, 1997, (Col. „Cartea mea")
Note
Categorie:Eseiști români Categorie:Prozatori români Categorie:Evrei români Categorie:Băcăuani Categorie:Frați celebri Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Decese în 2007