Rezoluția 981 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, adoptată în unanimitate la 31 martie 1995, după reafirmarea tuturor rezoluțiilor referitoare la situația din fosta Iugoslavie, a instituit Operațiunea Organizației Națiunilor Unite pentru Restabilirea Încrederii în Croația (UNCRO) pentru o perioadă care urma să se încheie la 30 noiembrie 1995.

Consiliul de Securitate și-a exprimat dorința ca conflictele din fosta Iugoslavie să fie soluționate prin negocieri. Unul dintre aceste conflicte era cel dintre Croația și populația sârbă din această țară. Consiliul a subliniat că mai multe componente importante ale planului de pace al ONU pentru Croația trebuiau încă puse în aplicare, inclusiv demobilizarea în zonele controlate de sârbi, întoarcerea tuturor refugiaților și înființarea unei forțe de poliție, precum și aplicarea prevederilor cuprinse în rezoluțiile 871 (1993) și 947 (1994).

S-a remarcat faptul că mandatul în vigoare al Forței de Protecție a Organizației Națiunilor Unite (UNPROFOR) în Croația urma să expire la 31 martie 1995, precum și existența unei solicitări din partea Guvernului Croației privind înființarea unei noi forțe de menținere a păcii pe teritoriul țării. Respectarea drepturilor omului a fost considerată un pas esențial pentru realizarea păcii. De asemenea, trebuiau garantate siguranța și libertatea de mișcare ale personalului UNPROFOR.

Acționând în temeiul Capitolului VII al Cartei Organizației Națiunilor Unite, Consiliul a decis înființarea UNCRO, cu un efectiv de aproximativ 7.000 de membri, pentru perioada până la 30 noiembrie 1995, având următorul mandat:

a) să îndeplinească atribuțiile prevăzute în acordul de încetare a focului dintre Croația și sârbii locali; b) să contribuie la punerea în aplicare a acordului economic; c) să sprijine implementarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate; d) să monitorizeze frontiera dintre Croația și Bosnia și Herțegovina, precum și frontiera dintre Croația și Republica Federală Iugoslavia (Serbia și Muntenegru); e) să faciliteze transportul ajutorului umanitar către Bosnia și Herțegovina prin teritoriul Croației; f) să supravegheze demilitarizarea Peninsulei Prevlaka.

Secretarului General al ONU, Boutros Boutros-Ghali, i s-a solicitat să prezinte un raport privind punerea în aplicare a acestui mandat cel târziu până la 21 aprilie 1995. De asemenea, acesta trebuia să raporteze ulterior, la fiecare patru luni, cu privire la executarea mandatului și la implementarea acordurilor relevante. UNCRO avea obligația de a crea condițiile necesare pentru ajungerea la un acord între părți, în timp ce statele membre ale ONU au fost autorizate să furnizeze sprijin aerian operațiunii de menținere a păcii. Totodată, părțile implicate în conflict erau responsabile pentru siguranța personalului ONU și trebuiau să depună eforturi pentru soluționarea pașnică a disputei.

În final, Croației i s-a solicitat să semneze un Acord privind Statutul Forțelor (Status of Forces Agreement) și să pună la dispoziția Organizației Națiunilor Unite, fără costuri, frecvențe adecvate pentru radiodifuziune și intervale de emisie la televiziune.

În aceeași zi, prin Rezoluția 983 a Consiliul de Securitate a înființat și Forța de Desfășurare Preventivă a Organizației Națiunilor Unite în Macedonia (UNPREDEP).

Vezi și Destrămarea Iugoslaviei Războiul de Independență al Croației Operațiunea Furtuna Războaiele iugoslave

Note

Legături externe

Textul Rezoluției

Categorie:Rezoluții ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 1995 Categorie:Rezoluții ale Consiliului de Securitate ale Organizației Națiunilor Unite cu privire la Războaiele iugoslave