Stejarul din Borzești este o legendă istorică din Moldova medievală, legată de copilăria lui Ștefan cel Mare și localizată în satul Borzești, actualmente în județul Bacău.

Legenda Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Borzești (1493-94) a fost ridicată din respect față de strămoșii domnitorului Ștefan cel Mare, dar, conform unei legende locale cu două variante, și pentru a comemora moartea unui prieten din copilărie al viitorului domnitor:Constantin I. Istrati, „Biserica și podul din Borzesci precum și o ochire relativa la bisericile zidite de Ștefan-Cel-Mare”, Analele Academiei Române, Seria II, Tom. XXVI, Memoriile secțiunii istorice, Instit. de arte grafice „Carol Göbl”, Bucuresci, 1904, p. 273

Prima versiune, reprodusă de Nicolae Gane în povestirea „Stejarul din Borzești” (1911), relatează cum în copilăria lui Ștefan, prietenul acestuia, Gheorghe, a murit străpuns de săgețile năvălitorilor tătari în timp ce era legat de un stejar ca parte a unui joc simulând lupta dintre tătari și moldoveni. După prima bătălie câștigată de domnitor în fața tătarilor, se spune că fiul hanului ar fi fost dus la Borzești și spânzurat de același stejar. În locul stejarului, care a fost ars, ar fi fost zidită biserica. Gane a menționat că subiectul nuvelei i-a fost povestit de Vasile Alecsandri, care era proprietarul moșiei Borzești.N. Gane, „Stejarul din Borzești”, în Albina, anul XV, nr. 9, 27 noiembrie 1911, p. 360 După o versiunea culeasă de Ortensia Racoviță, în timp ce se simula spânzurarea adversarului de creanga unui nuc, tot într-o joacă, copiii au fost distrași de un iepure, uitând de prietenul lor care a murit spânzurat din greșeală.

Interpretare Potrivit lui Andrei Oișteanu, se consideră că în regiunea Moldovei există o frecvență redusă a motivului legendar „întemeierea unui edificiu pe locul unde s-a produs o jertfă de sânge”, însă există o atestare numeroasă a motivului „întemeierea unei construcții pe locul și din lemnul unui copac consacrat”. În cazul jertfei produse, adeseori motivul prin excelență păgân este mascat sau atenuat prin atestarea unei morți accidentale și nu una rituală, fie se consideră provocată (dar nu din cauză ritualică) sau este un ritual al meșterului, dar care este pedepsit pentru acțiunea sa.Andrei Oișteanu, „Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească”, Editura Polirom, Iași, 2016, f.p.

Sunt cazuri unde în cadrul aceleași legende există două moduri ritualice de stabilire a locului de construcție a unui edificiu religios: unde a fost omorât un om, dar și locul unui arbore consacrat, un exemplu fiind cel legat de „Stejarul din Borzești”.

În cultură și artă Stejarul din Borzești, povestire publicată de Nicolae Gane în 1911 Stejarul din Borzești (1985), film regizat de Mihai Șurubaru

Note

Categorie:Legende românești