miniatura|Publicații în reviste științifice și tehnice la un milion de locuitori ai lumii în 2020 Publicația academică este subdomeniul publicării care distribuie cercetarea și studiile academice. Majoritatea lucrărilor academice sunt publicate în articole din reviste academice, cărți sau teze. Partea producției academice scrise care nu este publicată oficial, ci doar tipărită sau postată pe internet este adesea numită „literatură gri”. Majoritatea revistelor științifice și academice, precum și multe cărți academice și științifice, deși nu toate, se bazează pe o formă de evaluare inter pares sau de arbitraj editorial pentru a califica textele pentru publicare. Standardele de calitate și selectivitate a evaluărilor inter pares variază foarte mult de la o revistă la alta, de la o editură la alta și de la un domeniu la altul.

Majoritatea disciplinelor academice consacrate au propriile reviste și alte publicații, deși multe reviste academice sunt oarecum interdisciplinare și publică lucrări din mai multe domenii sau subdomenii distincte. Există, de asemenea, o tendință ca revistele existente să se împartă în secțiuni specializate, pe măsură ce domeniul în sine devine mai specializat. Pe lângă variația procedurilor de revizuire și publicare, tipurile de publicații acceptate ca contribuții la cunoaștere sau cercetare diferă foarte mult între domenii și subdomenii. În științe, dorința de a obține rezultate semnificative din punct de vedere statistic duce la o eroare de publicare.

Publicațiile academice trec prin schimbări majore odată cu tranziția de la formatul tipărit la cel electronic. Modelele de afaceri sunt diferite în mediul electronic. De la începutul anilor 1990, licențierea resurselor electronice, în special a revistelor editoriale, a fost foarte răspândită. O tendință importantă, în special în ceea ce privește revistele științifice, este accesul liber prin intermediul internetului. În publicarea cu acces deschis, un articol de revistă este pus la dispoziția tuturor gratuit pe web de către editor în momentul publicării. Atât revistele deschise, cât și cele închise sunt uneori finanțate de autor prin plata unei taxe de procesare a articolului, transferând astfel unele taxe de la cititor la cercetător sau la finanțatorul acestuia. Multe reviste deschise sau închise își finanțează operațiunile fără astfel de taxe, iar altele le folosesc în publicații prădătoare. Internetul a facilitat autoarhivarea cu acces liber, în care autorii înșiși pun la dispoziția tuturor, gratuit, pe web, o copie a articolelor publicate. Unele rezultate importante în matematică au fost publicate doar pe arXiv..

Proces de publicare miniatura|Procentul primilor cinci edituri științifice, tehnice și medicale (STM) în 2010 și 2020 Procesul de publicare academică, care începe atunci când autorii trimit un manuscris unei edituri, este împărțit în două faze distincte: evaluarea inter pares și producția. Procesul de evaluare inter pares este organizat de editorul revistei și se încheie atunci când conținutul articolului, împreună cu orice imagini, date și materiale suplimentare asociate, sunt acceptate pentru publicare. Procesul de evaluare inter pares este gestionat din ce în ce mai mult online, prin utilizarea de sisteme proprietare, pachete software comerciale sau software open source și gratuit. Un manuscris trece printr-una sau mai multe runde de evaluare; după fiecare rundă, autorul (autorii) articolului își modifică lucrarea în conformitate cu comentariile recenzorilor; acest proces se repetă până când editorul este mulțumit și lucrarea este acceptată. Procesul de producție, controlat de un editor, duce apoi un articol prin editarea, tehnoredactarea, includerea într-un număr specific al unei reviste și apoi tipărirea și publicarea online. Corectarea academică urmărește să se asigure că un articol respectă stilul revistei, că toate referințele și etichetarea sunt corecte și că textul este consecvent și lizibil; adesea, această muncă implică editare substanțială și negociere cu autorii.

Din punct de vedere istoric, ciclul de corectură a fost laborios, deoarece comentariile scrise de mână de autori și editori sunt transcrise manual de un corector pe o versiune curată a corecturii. La sfârșitul secolului al XX-lea, copiile produse de autor, gata de utilizare, au fost înlocuite de formate electronice precum PDF-ul. La începutul secolului al XXI-lea, acest proces a fost simplificat prin introducerea adnotărilor electronice în Microsoft Word, Adobe Acrobat și alte programe, dar a rămas un proces consumator de timp și predispus la erori. Automatizarea completă a ciclurilor de corectură a devenit posibilă doar odată cu apariția platformelor online de scriere colaborativă, cum ar fi Authorea, Google Docs, Overleaf și multe altele, unde un serviciu la distanță supraveghează interacțiunile de editare ale mai multor autori și le expune ca evenimente istorice explicite și acționabile. La sfârșitul acestui proces, se publică o versiune finală a înregistrării. Din când în când, unele articole publicate în reviste au fost retrase din diferite motive, inclusiv din cauza abaterilor de la cercetare.

Reviste cu acces deschis În cadrul principiului Accesului Deschis, conținutul poate fi accesat liber și reutilizat de oricine din lume utilizând o conexiune la internet. Terminologia datează de la Inițiativa de la Budapesta pentru Acces Deschis, Declarația de la Berlin privind Accesul Deschis la Cunoaștere în Științe și Științe Umaniste și Declarația Bethesda privind Publicarea cu Acces Deschis. Impactul lucrării disponibile ca Open Access este maximizat deoarece, citând Biblioteca Trinity College Dublin:

Numărul potențial de cititori ai materialelor cu acces deschis este mult mai mare decât cel al publicațiilor în care textul integral este restricționat la abonați. Detaliile conținutului pot fi citite de către specialiști în recoltarea datelor web. Detaliile conținutului apar și în motoarele de căutare obișnuite, cum ar fi Google Search, Google Scholar, Yahoo Search etc.

Accesul deschis este adesea confundat cu modele specifice de finanțare, cum ar fi taxele de procesare a articolelor (APC) plătite de autori sau de finanțatorii acestora, uneori denumite în mod înșelător „model de acces deschis”. Motivul pentru care acest termen este înșelător se datorează existenței multor alte modele, inclusiv sursele de finanțare enumerate în declarația originală a Inițiativei de Acces Deschis de la Budapesta: „fundațiile și guvernele care finanțează cercetarea, universitățile și laboratoarele care angajează cercetători, fondurile de dotare înființate pe discipline sau instituții, susținătorii cauzei accesului deschis, profiturile din vânzarea de suplimente la textele de bază, fondurile eliberate prin dispariția sau anularea revistelor care percep taxe tradiționale de abonament sau acces sau chiar contribuții din partea cercetătorilor înșiși”.

În mai 2016, Consiliul Uniunii Europene a convenit ca, începând cu 2020, toate publicațiile științifice rezultate din cercetări finanțate din fonduri publice să fie disponibile gratuit. De asemenea, trebuie să fie capabil să reutilizeze în mod optim datele de cercetare. Pentru a realiza acest lucru, datele trebuie să fie accesibile, cu excepția cazului în care există motive întemeiate pentru a nu face acest lucru, de exemplu, drepturi de proprietate intelectuală sau probleme de securitate sau confidențialitate.

Note

Categorie:Publicații academice