Epidemia de dans din 1518 (; ), cunoscută și ca ciuma dansului din 1518, a fost un caz de manie a dansului care a avut loc în Strasbourg, Alsacia (astăzi în Franța), în cadrul Sfântul Imperiu Roman, între iulie și septembrie 1518. Între 50 și 400 de persoane au dansat timp de săptămâni. Există numeroase teorii privind fenomenul, cea mai populară fiind indusă de stres, sugerată de John Waller. Alte teorii includ intoxicația cu ergot. Există controverse privind numărul de decese.
Istorie Evenimente Epidemia a început în iulie 1518, când o femeie cunoscută sub numele de Frau Troffea și fiica sa au început să danseze necontrolat pe o stradă din Strasbourg. Potrivit lui Ned Pennant-Rea, „Frau Troffea a început să danseze pe 14 iulie pe strada îngustă pavată din fața casei sale cu structură din lemn. Din câte știm, nu avea acompaniament muzical, ci pur și simplu «a început să danseze»... iar unii dintre cei care au asistat au început să o imite, astfel că în câteva zile peste treizeci de persoane erau în mișcare, unele atât de obsesiv încât doar moartea le putea opri”.
Troffea a continuat să danseze timp de o săptămână, iar curând i s-au alăturat alte câteva zeci de persoane. Până în august, epidemia ajunsese la aproximativ 400 de persoane.
Dansatorii începeau să se prăbușească; se spune că unii au murit din cauza unui accident vascular cerebral sau a unui infarct miocardic. Mișcările erau descrise ca fiind spasmodice, cu convulsii, corpuri îmbibate în transpirație și gesturi violente. Ochii erau adesea inexpresivi. Sângele se acumula în picioarele umflate, iar unele persoane ajungeau să sângereze în încălțăminte. Cei afectați strigau după ajutor. Dacă nu mureau din cauza unui atac cardiac, cedau din cauza epuizării, foamei și setei.
La apogeu, se estimează că mureau până la 15 persoane pe zi, dar numărul total al victimelor rămâne necunoscut. Până la începutul lunii septembrie, fenomenul a început să se diminueze.
Documentele istorice confirmă că victimele dansau, însă cauza rămâne necunoscută. Autoritățile au apelat la medici, care au recomandat ca bolnavii să „danseze până se eliberează”. Această abordare a agravat situația.
Ulterior, consiliul orașului a interzis dansul și muzica, considerând fenomenul o pedeapsă divină asociată cu Sfântul Vitus. Cei afectați au fost trimiși la un sanctuar dedicat acestuia, unde au participat la ritualuri religioase (inclusiv purtarea de încălțăminte roșie stropită cu apă sfințită și simboluri religioase). Epidemia s-a încheiat în septembrie, după pelerinaje și rugăciuni.
Evenimente similare au fost raportate și în alte perioade medievale, inclusiv în Saxonia și în Apulia (Italia), unde fenomenul era asociat cu mușcături de păianjen și tratat prin dans (cunoscut ca ).
Explicațiile contemporane includeau posesie demonică și dezechilibre ale „sângelui încins”.
Veridicitatea deceselor Există controverse privind numărul real de morți. Unele surse susțin că mureau până la 15 persoane pe zi, însă documentele oficiale nu confirmă clar existența deceselor. Estimările moderne sugerează că numărul total ar putea fi de ordinul sutelor, dar rămâne incert.
Principala sursă modernă este John Waller, care a analizat fenomenul în mai multe lucrări. Totuși, multe dintre sursele sale provin din relatări ulterioare, ceea ce introduce incertitudini suplimentare.
Teorii moderne Intoxicație alimentară O ipoteză susține că fenomenul a fost cauzat de intoxicația cu ergotism, produs de ciuperci care cresc pe cereale precum secara. Substanța activă, ergotamina, este înrudită chimic cu dietilamida acidului lisergic (LSD). Totuși, teoria este contestată, deoarece simptomele nu corespund pe deplin și nu explică distribuția geografică a fenomenului.
Isterie colectivă indusă de stres O altă explicație este , în care grupuri mari de oameni manifestă simultan comportamente neobișnuite. Stresul extrem cauzat de foamete, boli și condiții sociale dure din Alsacia ar fi putut declanșa fenomenul.
Acest tip de manifestare este asociat cu coree, caracterizată prin mișcări involuntare și neregulate. În Evul Mediu, astfel de episoade erau cunoscute drept „dansul Sfântului Vitus”.
În cultura populară Evenimentul a inspirat scurtmetrajul Strasbourg 1518 (2020), regizat de .
A stat la baza piesei „Choreomania” a formației Florence and the Machine, de pe albumul (2022).
De asemenea, a inspirat diverse lucrări literare și muzicale moderne.
Note
Bibliografie
Lectură suplimentară
Vezi și
Epidemia de râs din Tanganyika
Legături externe "Dancing death" by John Waller. BBC News. 12 September 2008. "Strasbourg 1518 " (dance-theatre production) by Borderline Arts Ensemble.. New Zealand Festival of the Arts. 12 March 2020. "Strasbourg 1518" (short film) by Jonathan Glazer. BBC. 20 July 2020.
Categorie:Evul Mediu Categorie:1518 Categorie:Strasbourg