Pavel Chioru, Chior, sau Kior, cunoscut în întregime ca Pavel Ivanovici Chioru-Ianachi Iurie Colesnic, "Scriitorii transnistreni între tragedie și minciună...", in Timpul, 14 August 2019 (în , sau Павел Кьору; n. 1902, Cartal, Imperiul Rus – d. 1937 sau 1943, URSS), a fost un jurnalist, folclorist și politician sovietic moldovean. S-a numărat printre tinerii basarabeni care s-au opus unirii regiunii cu România și, în consecință, a fugit în Republica Socialistă Sovietică Ucraineană, unde s-a alăturat tatălui său comunist. Chioru a servit în Armata Roșie și în CEKA, participând la Războiul Civil Rus, unde a fost comisar politic. A ieșit din război ca autor de propagandă sovietică, cu preocupări literare și muzicale. Tatăl său a devenit o figură fondatoare a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești (RASSM), înființată în Transnistria ca o declarație a revendicărilor teritoriale sovietice asupra Basarabiei; deși tatăl să a murit în 1926, fiul său i-a continuat activitatea politică, mutându-se la Balta.

Chioru s-a ocupat personal de unele dintre instituțiile de bază ale „moldovenismului” sovietic – o doctrină care susține că moldovenii sunt fundamental diferiți de români. Printre acestea se numărau ziarul Plugarul Roșu, revista literară Moldova Literarî și Uniunea Scriitorilor din republica autonomă. Chioru a fost comisar al RASSM pentru educație între 1928 și 1930 și, în această calitate, a lucrat la crearea unei „limbi moldovenești” a proletariatului, în principal prin exagerarea diferențelor dintre dialectul moldovenesc și limba română modernă. A editat dicționarul lui Gavril Buciușcan, care reprezenta o mostră moderată de moldovenism, dar în jurul anului 1929 a preluat personal conducerea proiectului, susținând un separatism cultural profund prin rusificarea vocabularului. La începutul anilor 1930, Chioru își modera din nou perspectiva, recomandând o limbă literară influențată în mare parte de dialectul arhaic. Acest lucru l-a făcut să fie interesat de cultivarea selectivă a clasicilor literaturii române, precum Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu. A câștigat atenție în România Mare pentru cercetările sale în folclor și a fost văzut acolo ca un campion inconștient al naționalismului românesc.

În 1932, Chioru a susținut campaniile sovietice de latinizare, prin care alfabetul român a fost efectiv adoptat de RASSM. Activismul său cultural a fost în mare parte pus în așteptare până în 1934, când a preluat funcții politice în raionul Rîbnița și a fost probabil pregătit să devină lider al RASSM. Această perioadă s-a încheiat brusc în timpul Marii Epurări, când a fost etichetat drept naționalist român și troțkist. Expulzat din PCUS în martie 1937, a fost condamnat la moarte în octombrie. Se știe că a primit o suspendare a execuției, dar soarta sa finală rămâne neclară. Narațiunile oficiale, circulate în apogeul destalinizării, spun că a murit în Gulag în 1943; acestea sunt contestate de autori care susțin că a fost împușcat mai probabil înainte de sfârșitul anului 1937.

Biografie

Chioru era originar din satul Cartal din sudul Basarabiei; la acea vreme, regiunea se afla în ținutul Ismail (acum în raionul Ismail din Ucraina), Ghenadie Nicu, "Acte și valori. Basarabia, acum", in Ziarul de Iași, 9 September 2007 gubernia Basarabia a Imperiului Rus Data exactă a nașterii sale, conform studiilor ulterioare, este 2 aprilie 1902. Tatăl său, cunoscut în limba română sub numele de Ivan Chior-Ionache și în limba rusă sub numele de Ivan Nikolaevici Kior-Yanaki, a fost o figură importantă în mișcarea bolșevică regională, contribuind la organizarea rețelei comuniste din Ekaterinoslav. Pavel a fost un copil talentat muzical, care a continuat să cânte în coruri de amatori și a devenit totodată multi-instrumentist (putea cânta la pian, acordeon cu butoane, mandolină și harpă evreiască). Se știe că a fost înscris la Liceul din Bolgrad cam în perioada în care Basarabia și-a obținut independența sub numele de Republică Democrată Moldovenească.

A părăsit regiunea în 1918, odată cu unirea acesteia cu România. A traversat Nistrul înot și s-a oferit voluntar în Armata Roșie, participând la acțiuni militare în Războiul Civil Rus. Stabilindu-se pentru o vreme în Rusia Sovietică, Pavel a fost primit în Partidul Comunist rus (viitorul PCUS) în 1919, apoi i s-a alăturat tatălui său în Ekaterinoslav; aici a fost repartizat la poliția secretă comunistă, CEKA, unde a servint ca atare între 1920 și 1922. Pavel Chioru a absolvit Universitatea Comunistă Sverdlov din Moscova în 1924. A apărut ca interpret de melodii populare pentru o serie de concerte caritabile, strângând fonduri pentru supraviețuitorii foametei de pe Volga. Din 1924, tatăl lui Chioru a fost activ în principal în Ucraina sovietică, alăturându-se comitetului regional al Partidului Bolșevic Ucrainean din Odesa și apoi fiind primit în Comitetul Executiv Central al Uniunii Sovietice. De asemenea, a fost chemat să ajute la înființarea RASSM-ului, dar numai până în aprilie 1926, când a murit la Kislovodsk. În 1924–1925, Chioru s-a întors în Armata Roșie ca comisar politic în rândul cazacilor roșii. Apoi a devenit prim-secretar al filialei Komsomolului ucrainean în noua organizație politică moldovenească; în această perioadă au apărut primele sale contribuții la propaganda sovietică, broșurile Что такое комсомол („Ce este Komsomolul?”, 1925) și Наша смена – пионе-ры („Schimbarea noastră: Pionierii”, 1926).Oleg Galushenko, "Фольклорист Павел Киор: страницы биографии", in Tradiții și procese etnice, 2. 30 martie 2021, pp. 106–111. Chișinău: Fox Trading SRL, 2021. ISBN 978-9975-3337-8-8

După ce s-a stabilit în Balta, Chioru a contribuit la înființarea ziarului Plugarul Roșu, fiind redactor-șef al acestuia, și a devenit comisar al Poporului pentru Educație al RASSM, calitate în care a contribuit la înființarea Uniunii Scriitorilor. Probabil a fost principalul colaborator literar la Plugarului Roșu, cu o rubrică intitulată Ungherașul poeziei norodnice moldovenești („Micul colț al poeziei populare moldovenești”), mai târziu Pagina Literarî („Pagina literară”). În cele din urmă, aceasta a devenit o revistă de sine stătătoare, Moldova Literarî („Moldova literară”) - neobișnuită în contextul sovietic pentru independența editorială. Sosirea sa a venit într-un moment în care intelectualii profesioniști ai RASSM se împărțeau în românizatori și moldovenizatori.Natalia Scurtu, "Les «moldavisants» et les «roumanisants» au sein du Comité des sciences moldave. Un regard sur l'identité moldave en République autonome soviétique socialiste moldave", in Revue Russe, Issue 36, 2011, pp. 137–147. După cum a remarcat savantul rus Oleg Grom, primul grup, care se bucura încă de o supremație relativă, nu-i considera pe români și moldoveni ca fiind distinși prin etnie, ci mai degrabă prin clasă: „«Românii» în această interpretare sunt, în primul rând, boieri și capitaliști care și-au «păcălit» propriul popor”. În schimb, adepții moldovenilor s-au străduit activ să creeze o „limbă moldovenească ”, sperând să transforme conștiința de clasă într-un nou naționalism etnic.Oleg Grom, "Молдаване или румыны? Война идентичностей в Молдове/Бессарабии, XX в.– Начало XXI в.", in Gennady G. Matishov (ed.), Проблемы развития полиэтничного макрорегиона: геополитические, экономические и социокультурные процессы. Сборник статей по материалам Всероссийской научной конференции Ростов-на-Дону, 19–23 сентября 2016 г., pp. 89–108. Interesul lui Chioru pentru domeniul lingvistic l-a determinat să fie editorul unui dicționar ruso-moldovenesc, compilat de Gavril Buciușcan în 1926; a împărțit creditele editoriale cu scriitorul Dmitrii Milev. Recenzând această contribuție, istoricul Marius Tărîță observă că, deși menținea o alfabetizare chirilică localizată, aceasta nu susținea încă afirmațiile conform cărora „moldovenescul” era complet distinct de românesc.Marius Tărîță, "The Literature Published at Balta-Tiraspol (1932–May 1937): A Forgotten Ideological Current", in Trimarium. The History and Literature of Central and Eastern European Countries, Vol. 2, Issue 2, 2023, pp. 216–239.

Note

Bibliografie

Categorie:Nașteri în 1902 Categorie:Oameni din ținutul Ismail Categorie:Comisari ai poporului și miniștri ai Uniunii Sovietice Categorie:Comisari ai poporului și miniștri ai RASS Moldovenești Categorie:Comuniști basarabeni Categorie:Traducători din română Categorie:Traducători în rusă Categorie:Traducători ucraineni Categorie:Traducători moldoveni Categorie:Traducători sovietici Categorie:Muzicologi sovietici Categorie:Editori sovietici Categorie:Folcloriști ucraineni Categorie:Folcloriști moldoveni Categorie:Decese în 1937 Categorie:Victimele Marii Epurări