Observatorul Solar și Heliosferic (în , abreviat SoHO) este un observator solar spațial plasat pe orbită în jurul Soarelui. Obiectivul său principal este studiul structurii Soarelui, de la nucleul său central până la corona solară, și al proceselor care produc vântul solar. Pentru a-și îndeplini misiunea, satelitul SoHO, cu o masă de 1,8 tone, transportă 12 instrumente care permit efectuarea de observații atât in situ, cât și de la distanță. Costul de dezvoltare al acestei misiuni complexe se ridică la aproximativ 1 miliard de euro.
Misiunea SoHO a fost selectată în 1984 în cadrul programului științific Horizon 2000 al Agenției Spațiale Europene. NASA participă la dezvoltarea și gestionarea operațională a misiunii cu o treime din costul total. Observatorul solar a fost lansat în spațiu în 1995 de o rachetă americană Atlas II și este plasat pe o orbită în jurul punctului Lagrange L1, la aproximativ 1,5 milioane km de Pământ. Misiunea, cu o durată inițială de doi ani, a fost prelungită de mai multe ori. În decembrie 2020, aceasta sărbătorește 25 de ani de la lansare, deși satelitul fusese proiectat pentru patru ani de activitate. Se preconizează că observatorul solar va înceta să funcționeze în decembrie 2025, pentru a face loc unei noi generații de observatoare solare spațiale.
SoHO a permis descoperiri fundamentale privind structura internă a Soarelui, atmosfera sa caldă și dinamică și interacțiunile dintre vântul solar și mediul interstelar. Printre cele mai importante date colectate se numără primele imagini ale zonei de convecție și ale structurii petelor solare sub suprafață, măsurători extrem de precise și detaliate ale temperaturilor din structura sa, ale rotației interne și ale circulației fluxurilor de gaz în interiorul Soarelui, măsurători ale accelerației vântului solar lent și rapid, identificarea regiunilor de origine și a mecanismelor de accelerare a vântului solar la nivelul polilor Soarelui, precum și descoperirea de noi fenomene legate de dinamica solară, cum ar fi undele coroanei solare și tornadele solare. SoHO a revoluționat prognozele meteorologice spațiale, anunțând cu trei zile înainte perturbările mediului spațial terestru create de activitatea solară și jucând un rol cheie în sistemul de alertă timpurie a acestor evenimente. De-a lungul întregii sale durate de funcționare, observatorul solar a furnizat măsurători ale iradianței solare (constantă solară), precum și ale fluxurilor de radiații ultraviolete îndepărtate, două informații importante pentru înțelegerea impactului Soarelui asupra variabilității climatului Pământului. În plus, SoHO este observatorul care a descoperit cel mai mare număr de comete ( până în iunie 2011).
Context La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, specialiștii în fizica Soarelui din Europa și Statele Unite au căutat să valorifice rezultatele observatoarelor spațiale solare OSO-8 și Apollo Telescope Mount (ATM era observatorul solar instalat la bordul stației spațiale Skylab a NASA). Ei au lucrat la dezvoltarea proiectului GRIST (Grazing Incidence Solar Telescope), care inițial urma să fie instalat la bordul stației Skylab. În urma abandonării proiectului GRIST (Grazing Incidence Seauolar Telescope), misiunea SoHO a fost propusă în noiembrie 1982 pentru a răspunde unui apel de propuneri lansat de Agenția Spațială Europeană. Oamenii de știință dispun de curând de o măsurătoare a vitezelor din corona solară și își și-au propus să studieze, cu ajutorul spectrometrelor de la bordul acestui satelit, procesele care au loc în atmosfera solară superioară. Un alt tip de observator spațial solar era în curs de studiu la Agenția Spațială Europeană (ESA): DISCO urma să fie primul satelit dedicat științei noi a helioseismologiei, adică studiului propagării sunetului în interiorul Soarelui. Dar la începutul anului 1983, acest proiect a fost anulat, iar echipa proiectului SoHO a decis să integreze helioseismologia în obiectivele satelitului lor. SoHO urma să fie plasat pe o orbită halo în jurul punctului Lagrange L1 al sistemului Soare-Pământ, ceea ce permitea atât studiul in situ al vântului solar fără interferențe cu magnetosfera terestră, cât și observarea continuă a Soarelui.
Între 1983 și 1985, un grup de lucru format din oameni de știință și reprezentanți ai ESA, ISAS (Institutul de Științe Spațiale și Astronautice (Japonia)) și NASA a studiat numeroasele tipuri de misiuni posibile pentru studii ale fizicii Pământ-Soare. Rezultatul acestor lucrări este o serie de misiuni coerente reunite într-un program denumit International Solar-Terrestrial PhysicsInternational Solar-Terrestrial Physics, abreviat ISTP, este un program internațional de cercetare științifică lansat în anii 1990 și destinat studierii interacțiunilor dintre vântul solar și magnetosfera terestră cu ajutorul sateliților științifici poziționați pe orbite care traversează regiuni speciale ale spațiului. (ISTP). Acest ansamblu de misiuni urma să permită efectuarea de studii comparative – prin observații atât in situ, cât și la distanță – ale principalelor procese care au loc în Soare, magnetosferă și spațiul interplanetar. ESA contribuie la ISTP (International Solar-Terrestrial Physics) prin două misiuni: SoHO și Cluster, care este o constelație de 4 sateliți responsabili de realizarea unei cartografieri tridimensionale a magnetosferei terestre. Studiul relațiilor dintre Pământ și Soare este, de asemenea, tema științifică principală aleasă de Inter-Agency Consultative Group (IACG), care reunește un grup mai larg de agenții spațiale, inclusiv Institutul Științific Spațial Rus IKI. Programul ISTP (International Solar-Terrestrial Physics) este susținut de IACG (Inter-Agency Consultative Group)..
Obiective SoHO are ca obiectiv să răspundă la trei întrebări fundamentale din domeniul fizicii Soarelui:.
care este rolul coronei solare și prin ce proces este încălzită? unde și cum este accelerat vântul solar? care este structura internă a Soarelui?
Note
Vezi și Helioseismologie Soare, Vânt solar, Corona solară. Erupție solară Cluster (satelit)
Categorie:Sonde spațiale Categorie:Programe NASA Categorie:Observatoare Spațiale ale Agenției Spațiale Europene Categorie:Meteorologie spațială Categorie:1995 în zboruri spațiale Categorie:Horizon 2000