Emanuil Logothetti

Contele Emanuil Logothetti (ortografiat și Emanuel sau Emanoil Logothetti; ) a fost un tânăr intelectual și patriot român bucovinean, membru fondator și vicepreședinte al societății academice România Jună din Viena, promotor al educației și culturii românești în Bucovina habsburgică.

Origini și familie

Emanuil Logothetti provenea dintr-o familie nobilă de origine greco-austriacă, ramură a vechii familii Logothetti. Strămoșii săi se trag din Iacob Logothetti și Ecaterina Imbault, părinții a șase copii: Leon, Iosef, Aloys, Franz, Maria și Susanna.

Ramura românească a familiei s-a format prin căsătoria, în 1812, a lui Leon Logothetti cu prințesa Maria Rizo-Rangabe, dintr-o familie fanariotă, soră a soției domnitorului Grigore al IV-lea Ghica.

Un urmaș al acestora, Luis Logothetti (18 decembrie 1807 – 30 mai 1896), s-a căsătorit cu Victoria Logothetti (născută de Costin; 1817 – 3 februarie 1878). Din această căsătorie s-a născut unicul lor fiu, Emanuil Logothetti.

Copilăria și educația Emanuil Logothetti s-a născut la 19 mai 1848 în satul Șerăuții de Jos (numit și Slobidca sau Slobutca), în Ducatul Bucovinei. A primit educația primară în casa părintească, având instructori străini, conform obiceiului familiilor boierești din Bucovina.

După cum afirma publicistul Gabriel Băleanu, „conducerea înțeleaptă a mumei sale, a unei fiice demne din familia Costineștilor, restrânse toate influențele și încercările instructorilor și profesorilor de a-l înstrăina de națiunea sa”.

În 1861, Emanuil a fost înscris la renumitul Obergymnasium din Cernăuți, pe care l-a absolvit în 1869, clasându-se al 24-lea din 51 de elevi.

Printre colegii săi s-au numărat Pamfil Dan, Emil Cozub, Anton Kochanowski (viitor primar al Cernăuțiului), Daniel Werenka, Ilie Luția și Ignatie Carage.

În timpul studiilor gimnaziale s-a remarcat prin traduceri din literatură, compuneri istorice și filosofice, precum și prin inițiativa înființării Bibliotecii Gimnaziaștilor din Cernăuți, căreia i-a donat primele volume. Tatăl său contribuise anterior, în 1852, la fondarea Bibliotecii Țării prin donații importante de carte.

Activitatea universitară și culturală În toamna anului 1869, Emanuil Logothetti s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Viena. Aici a intrat în contact cu tinerii români din Imperiul Austriac și s-a implicat activ în viața culturală și națională a studenților.

Constatând existența a două grupări românești separate – Societatea „România” și Societatea Literară –, Logothetti a propus, împreună cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici, unificarea lor într-o singură organizație: România Jună. În cadrul acesteia, el a fost ales vicepreședinte al comitetului central.

Logothetti s-a opus cu fermitate înființării unei societăți academice bucovinene sub patronaj german, denunțând intențiile de asimilare culturală. Într-o adunare a studenților români din Viena, a rostit un discurs memorabil:

El a fost președintele Comitetului Provizoriu pentru pregătirea serbării de la Mănăstirea Putna din 1871. Lui i se datorează strângerea fondurilor în vederea pregătirii serbării, dar nu a mai participat la aceasta, din cauza problemelor de sănătate.

Moartea După susținerea examenului de stat, în toamna anului 1871, Emanuil Logothetti s-a întors la Șerăuții de Jos. La scurt timp s-a îmbolnăvit de tifos și a murit la 1 noiembrie 1871, la vârsta de 23 de ani.

A fost înmormântat în cimitirul bisericii Sfântul Spiridon din localitatea natală.

La 7 noiembrie 1871, studenții români din Viena au oficiat un serviciu funebru în memoria sa la biserica ortodoxă română din Viena.

Gabriel Băleanu scria:

Moștenire și filantropie După moartea sa, cele trei surori – Elena Popovici-Logothetti, Olga de Grigorcea-Logothetti și Catinca de Grigorcea-Logothetti – au donat 2000 de florini Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina pentru crearea Fundației „Contele Emanuil Logothetti”.

Din acest fond, numeroși elevi și studenți români au beneficiat, ani la rând, de burse de 50 florini, printre care: Ștefan Golembiovschi, Grigore Filimon, Maria Anastasi, Iulia Scalat, Melania Brăileanu și Eufrozina Beuca.

Surorile lui Emanuil Logothetti Elena Popovici-Logothetti (1846 – 27 octombrie 1928), soția filantropului Gheorghe Popovici din Stroiești (Suceava), Elena a fost fondatoarea și președinta Societății Doamnelor Române din Bucovina (1891). A fost decorată cu ordinele „Regina Elisaveta”, „Crucea Regina Maria”, „Meritul Sanitar”, „Răsplata Muncii cl. I pentru biserică” și „Ordinul Elisaveta” al Imperiului Rus. În perioada interbelică, o stradă din Cernăuți i-a purtat numele, unde funcționa un cămin pentru eleve românce. Olga de Grigorcea-Logothetti (1847 – ?), căsătorită cu Mihail de Grigorcea, mare proprietar din Prisicăreni. A fost membră sprijinitoare (1878/1879) și apoi fondatoare (1883/1884) a Societății Academice „Junimea”, iar în 1912 a primit titlul de membră de onoare. A contribuit cu sume considerabile la susținerea societății. Catinca de Grigorcea-Logothetti (1854 – 1 noiembrie 1914), căsătorită cu Alexandru de Grigorcea, este înmormântată în cimitirul bisericii din Șerăuții de Jos.

Note

Categorie:Nașteri în 1848 Categorie:Nașteri pe 19 mai Categorie:Decese în 1871 Categorie:Decese pe 1 noiembrie Categorie:Români bucovineni Categorie:Români din Imperiul Austriac Categorie:Români de origine greacă Categorie:Absolvenți ai Universității din Viena Categorie:Nobili români Categorie:Militanți ai românismului Categorie:Conți ai Austriei Categorie:Juriști români