Corupția reprezintă o problemă serioasă la toate nivelurile guvernării din Nicaragua. În Indicele de percepție a corupției din 2025 al Transparency International, Nicaragua a obținut un scor de 14 pe o scală de la 0 („foarte corupt”) la 100 („foarte curat”). Ca poziție, Nicaragua s-a clasat pe locul 175 din 182 de țări incluse în indice, unde țara aflată pe locul 1 este percepută ca având cel mai onest sector public. Pentru comparație cu scorurile regionale, cel mai bun scor din țările Americii a fost 75, scorul mediu a fost 42, iar cel mai slab scor a fost 10.

Potrivit Freedom House, de la alegerea lui Daniel Ortega în 2006, corupția a crescut în Nicaragua. Țara ocupă locul 133 din 140 de state în Indexul Statului de Drept al World Justice Project (2022).

Dinastia Somoza

Începuturile corupției Pe parcursul istoriei sale, Nicaragua a fost o țară marcată de un număr tot mai mare de cazuri de corupție. Dinastia Somoza — care s-a instalat la putere prin mijloace neloiale — a guvernat țara din 1936 până în 1979. Aceștia au impus un sistem care favoriza în mod deliberat averea familiei lor. Regimul controla mai multe instituții importante — inclusiv Serviciul de Venituri Interne, serviciul poștal și Radio Național — administrându-le cu o impunitate aproape totală. Familia Somoza a strâns o avere personală uriașă, bazată pe practici precum deturnarea ajutorului extern și mituirea corporativă. Se estimează că această avere ar fi putut atinge 533 de milioane de dolari — echivalentul unei treimi din PIB-ul Nicaraguii în 1979.

Un exemplu clar în acest sens a avut loc în timpul cutremurului din 1972, când familia Somoza a decis să deturneze ajutorul umanitar internațional în folos propriu, lăsând mii de nicaragueni devastați.

În 1979 au avut loc două evenimente cheie care au deschis calea pentru creșterea corupției: Revoluția Sandinistă și perioada ulterioară a guvernelor liberale. În plus, în perioada post-revoluționară, diverse grupuri de interese au început să concureze pentru controlul funcțiilor guvernamentale, cu scopul de a-și impune propriile idei economice și politice asupra Nicaraguii.

Analiză Conform , după pierderea , Daniel Ortega și-a petrecut următorul deceniu construind cu foști adversari politici, ceea ce l-a ajutat să câștige . După ce a preluat președinția, Ortega a utilizat diverse mijloace pentru a-și menține puterea în Nicaragua. Acestea au inclus „măsuri legale înșelătoare pentru a-i hărțui pe cei care refuzau să se alinieze cu el,” printre care foști aliați și membri ai Frontului Sandinist.

Ortega a construit apoi o alianță fragilă cu comunitatea de afaceri, în special cu organizația de afaceri COSEP din Nicaragua, ceea ce a redus antagonismul dintre guvernul său și sectorul privat. Această strategie a fost similară tacticilor utilizate de dictatura , care a condus Nicaragua în deceniile de dinaintea ascensiunii lui Ortega.

Conform Freedom House, Nicaragua s-a aflat pe lista celor mai mari declinuri ale scorului pe o perioadă de 10 ani în raportul „Libertatea în Lume din 2017,” organizația pentru drepturile omului declarând:

Mită Unele companii au sugerat că autoritățile din Nicaragua solicită adesea plăți de facilitare pentru desfășurarea activităților comerciale și că guvernul favorizează frecvent companiile cu legături privilegedate.

Fraudă electorală Frauda electorală din Nicaragua a pavat calea pentru o corupție și mai mare în interiorul țării. De-a lungul istoriei sale, națiunea a avut președinți care au câștigat alegerile prin mijloace frauduloase — așa cum a fost cazul familiei Somoza; totuși, acest fenomen a devenit deosebit de pronunțat sub guvernul lui Daniel Ortega. În alegerile din 2021, Ortega și-a adjudecat cel de-al patrulea mandat prezidențial consecutiv în circumstanțe extrem de discutabile. În perioada premergătoare votului prezidențial, guvernul a reținut activ aproape 40 de figuri ale opoziției și, simultan, a împiedicat participarea oricărui partid politic credibil din opoziție la procesul electoral. Astfel, organismele internaționale au caracterizat acțiunile electorale drept necredibile.

În 2021, Adunarea Națională — controlată de Frontul Sandinist al lui Ortega — a numit noi magistrați în Consiliul Suprem Electoral, urmărindu-și propria agendă și înăbușind astfel independența autorității electorale. În urma alegerilor, Organizația Statelor Americane a declarat rezultatele drept frauduloase. Ca răspuns, Nicaragua a inițiat retragerea din OSA în 2021, iar de atunci a refuzat să permită membrilor organizațiilor internaționale să evalueze situația curentă din țară.

Favoritism Potrivit The New York Times, în timpul ascensiunii sale la putere, Ortega a utilizat grupurile sindicale pentru a organiza proteste și pentru alte scopuri politice. După preluarea puterii, le-a oferit liderilor sindicali poziții bune în cadrul guvernului nicaraguan.

Conform publicației Foreign Policy, înainte de realegerea sa în , soția lui Ortega, , acumulase deja o putere considerabilă asupra guvernului nicaraguan, controlând toate programele sociale ale țării. Când Murillo a început să se implice activ în politică, nicaraguanii au început să compare practicile politice ale familiei Ortega cu cele ale dictaturii familiei Somoza.

Până la , The New York Times a remarcat că Ortega și soția sa dețineau controlul asupra tuturor ramurilor guvernului și mass-mediei din țară. Prin această influență, Ortega a manipulat judecătorii și legislatorii pentru a elimina limitele constituționale privind numărul de mandate prezidențiale, ceea ce i-a permis să-și mențină puterea. Atât adversarii, cât și susținătorii au recunoscut că Murillo, care a fost numită vicepreședintă, avea o influență majoră asupra deciziilor lui Ortega. The New York Times a declarat: „Puține decizii par să fie luate fără aprobarea ei, ceea ce arată clar că ea este cea care ia deciziile importante.” De asemenea, copiii lui Ortega au primit poziții puternice în cadrul guvernului.

Efecte asupra societății Corupția din Nicaragua a avut consecințe semnificative asupra societății sale, în special în ceea ce privește serviciile publice și accesul la acestea. Între 1998 și 2009, a fost efectuată o serie de audituri și sondaje pentru a examina corupția din cinci sectoare ale serviciilor publice: instanțele judecătorești, administrația locală, centrele de sănătate, școlile primare publice și poliția rutieră. Cercetarea s-a bazat pe aproximativ 6.000 de gospodării nicaraguene și a măsurat experiențele personale ale cetățenilor cu privire la plățile efectuate fără chitanță, plățile neoficiale și plățile făcute pentru a facilita accesul la servicii. Rezultatele au evidențiat în final un model inegal al corupției: în timp ce unele sectoare se îmbunătățesc, altele se deteriorează, afectând astfel populația.

Pe baza datelor colectate în sondajul „Barometer of Barometers” publicat în 2023, se estimează că 22% dintre cetățenii nicaragueni au declarat că li s-a cerut mită de către un funcționar public. Aceasta reprezintă cea mai ridicată rată înregistrată vreodată în Nicaragua.

Eforturile anticorupție În general, Nicaragua dispune de un cadru legislativ bine dezvoltat pentru prevenirea și incriminarea corupției. Țara a semnat mai multe acorduri internaționale, precum Acordul de Comerț Liber dintre Republica Dominicană și America Centrală și Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției. Cu toate acestea, în practică, instituțiile anticorupție din Nicaragua sunt puternic influențate politic.

Note explicative

Note

Legături externe Profilul de corupție din Nicaragua de pe portalul de afaceri-anticorupție

Nicaragua Categorie:Nicaragua