Adolphe-Félix Cals () a fost un pictor francez de portrete, artă de gen și peisaje.

Viața și opera dreapta|miniatura|300x300px| O duminică în Saint-Siméon, 1876. Adolphe–Félix Cals s-a născut într-o familie săracă, însă părinții săi au încercat să-l împiedice să presteze muncă manuală. S-a pregătit inițial ca gravor sub îndrumarea lui , care era un prieten de familie. După ce Anselin a murit subit, a continuat să studieze gravura, mai întâi cu Ponce, apoi sub Bosc, pentru ca în cele din urmă să intre în atelierul lui Léon Cogniet. Cogniet a încercat să-l îndrume pe Cals în direcția unui stil mai „popular”, deși Cals nu a fost de acord. Cogniet a susținut că stilul lui Cal îi va afecta cariera, dar Cals a refuzat să cedeze. S-a despărțit de profesorul său (cu influențe neoclasice), din cauza lipsei de apreciere a acestuia față de mișcarea impresionistă emergentă în artă.

Cariera sa a avut de fapt de suferit, și abia la o vârstă mult mai înaintată a atins un oarecare nivel de succes. A fost aclamat de critici la Salonul din 1846, deși nu a primit niciun premiu oficial. Cei mai productivi ani ai săi au sfârșit prin a fi ultimii zece ani din viața lui. A expus mai multe lucrări la saloanele din 1868, 1869 și 1870. În 1863, Cals a expus la „”, alături de lucrări ale lui Monet, Degas și Pissarro. Negustorul de artă Pierre–Firmin Martin, cunoscut sub numele de „Părintele Martin”, i-au plăcut lucrările sale, iar Cals a continuat să picteze portrete ale lui Martin și ale soției sale (care se află în prezent „Musée Eugène Boudin” din Honfleur). Astfel a început următoarea etapă a carierei sale; influențat de Jean-Baptiste-Camille Corot și , a lucrat în tonuri mai discrete, mai puțin cafenii, apropiindu-se mai mult de impresioniști, fără a adopta „purpuriu-violet cu care unii pictori își inundă picturile” - după cum remarca Victor Jannesson în cartea sa despre Cals (a se vedea bibliografia). miniatura| Apusul soarelui la Honfleur (1875) Împărțindu-și timpul între Paris și Honfleur din 1871, a decis în cele din urmă să se stabilească, în 1873, la Honfleur, un port din Normandia care a găzduit numeroși pictori și care a fost numit „leagănul impresionismului”.Honfleur and the Côte de Grâce (French Government tourist office). Prieten cu , acesta a vizitat în mod regulat „Ferma Saint-Simeon”, un han din Honfleur, renumit ca loc de întâlnire pentru artiști și scriitori, precum Claude Monet, Eugène Boudin și Baudelaire, precum și Jongkind însuși.The "Saint-Simeon Farm".

După ce s-a stabilit, împreună cu fiica sa, la Honfleur în ultimul deceniu al vieții sale, Cals a pictat portul, marea și viața umană asociată acesteia. La invitația lui Monet, a participat la prima expoziție impresionistă în 1874 și 1876, până în 1881.

Cals a murit la Honfleur pe 3 octombrie 1880, la vârsta de 69 de ani.

Note

Bibliografie Alexandre, Arsène . AF Cals: ou, Le bonheur de peindre (Paris: G. Petit, 1900). Jannesson, Victor. Le Peintre A.-F. Cals (1810-1880) et son élève J.-A. -E. Bataille (1828-1911) (M. Bourges, 1913).

Legături externe Adolphe-Félix Cals online (Artcyclopedia)

Categorie:Nașteri în 1810 Categorie:Nașteri pe 17 octombrie Categorie:Decese în 1880 Categorie:Decese pe 3 octombrie Categorie:Pictori peisagiști francezi Categorie:Pictori francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Artiști din Paris