Legile Jim Crow au fost legi la nivel local și de stat introduse în Sudul Statelor Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, care impuneau , „Jim Crow” fiind un termen peiorativ pentru afro-americani. Astfel de legi au rămas în vigoare până în 1965. Politici oficiale și neoficiale de segregare au fost prezente și în alte zone ale Statelor Unite, chiar și în vremea când unele state din afara Sudului interziseseră discriminarea în locurile publice și la vot.Bubar, Joe (March 9, 2020). "The Jim Crow North" , Upfront Magazine - Scholastic. Retrieved June 7, 2021.Discrimination in Access to Public Places: A Survey of State and Federal Accommodations Laws, 7 N.Y.U. Rev.L. & Soc.Change 215, 238 (1978). Legile din Sud au fost adoptate de legislative statale dominate de albi () pentru a-i priva de drepturi și pentru a înlătura câștigurile politice și economice obținute de afro-americani în timpul Epocii de Reconstrucție. O astfel de segregare rasială continuă a fost susținută și de .
În practică, legile Jim Crow au impus segregarea rasială în toate unitățile publice din statele fostelor State Confederate ale Americii și în altele, începând cu anii 1870. Legi Jim Crow au fost declarate constituționale în 1896 în cazul , în care Curtea Supremă a expus doctrina juridică „” în ce privește facilitățile pentru afro-americani. Mai mult, învățământul public era în esență segregat încă de la înființarea sa în cea mai mare parte a Sudului, după Războiul Civil din 1861–1865. Alte legi i-au exclus pe aproape toți afro-americanii de la dreptul la vot în Sud și i-au privat de orice guvern reprezentativ.
Deși, în teorie, doctrina segregației „egale” guverna facilitățile și transportul public, facilitățile pentru afro-americani erau întotdeauna inferioare și subfinanțate în comparație cu cele pentru americanii albi; uneori, nu existau deloc facilități pentru comunitatea negrilor. Departe de egalitate, ca regim legal, Jim Crow a instituționalizat dezavantajele economice, educaționale, politice și sociale, și cetățenia de rangul al doilea pentru majoritatea afro-americanilor care trăiau în Statele Unite. După înființarea (NAACP) în 1909, aceasta s-a implicat într-un protest public susținut și în campanii împotriva legilor Jim Crow și a așa-numitei doctrine „separate, dar egale”.
În 1954, segregarea școlilor publice (sponsorizate de stat) a fost declarată neconstituțională de către Curtea Supremă a SUA în cazul de referință . În unele state, a fost nevoie de mulți ani pentru a pune în aplicare această decizie, în timp ce a continuat să se pronunțe împotriva regimului Jim Crow în alte cazuri, cum ar fi (1964). În general, restul legilor Jim Crow au fost anulate prin Legea Drepturilor Civile din 1964 și Legea Dreptului la Vot din 1965.
Etimologie Cea mai veche utilizare cunoscută a expresiei „legea Jim Crow” datează din 1884, într-un articol de ziar care rezumă dezbaterile din Congres. Termenul apare în 1892 în titlul unui articol din New York Times despre faptul că Louisiana impunea vagoane de cale ferată segregate rasial. Originea expresiei „Jim Crow” a fost adesea pusă pe seama lui „”, o caricatură a negrilor în cântec și dans, interpretată de actorul alb în blackface, pentru prima dată în 1828. Ca urmare a faimei lui Rice, Jim Crow devenise până în 1838 o expresie peiorativă care însemna „negru”. Când legislativele din Sud au adoptat legi de segregare rasială îndreptate împotriva afro-americanilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceste legi au devenit cunoscute sub numele de legi Jim Crow.Woodward, C. Vann, and McFeely, William S. (2001), The Strange Career of Jim Crow. p. 7.
Origini În ianuarie 1865, un amendament la Constituție care abolea sclavia în Statele Unite a fost propus de Congres și ratificat de state ca al treisprezecelea amendament la . miniatura|upright|Coperta uneia din primele ediții a partiturii „” () miniatura| Sclavi eliberați care votează în New Orleans, 1867 În perioada Reconstrucției, 1865–1877, s-au adoptat legi federale care protejau drepturile civile ale sclavilor eliberați din Sudul SUA atât afro-americani care erau foști sclavi, cât și minoritatea negrilor care fuseseră liberi și înainte de război. În anii 1870, democrații au recâștigat treptat puterea în legislativele Sudului, pe măsură ce grupurile paramilitare insurgente violente, cum ar fi Ku Klux Klan, și Cămășile Roșii, au perturbat din ce în ce mai mult organizarea republicanilor, au alungat funcționarii republicani din orașe și i-au linșat pe alegătorii negri ca tactică de intimidare pentru a suprima votul negrilor. S-a recurs și la fraudă electorală pe scară largă. Într-un caz, o lovitură de stat sau a dus la îndepărtarea violentă a oficialilor executivi și reprezentativi ai Partidului Republican aleși în mod democratic, care au fost fie vânați, fie urmăriți. Alegerile guvernatoriale erau strânse și au fost disputate în Louisiana mulți ani, cu violență tot mai mare împotriva americanilor negri în timpul campaniilor începând din 1868.
făcut pentru a câștiga sprijinul Sudului la alegerile prezidențiale a dus la retragerea ultimelor trupe federale de către guvern. Democrații albi și-au recăpătat puterea politică în fiecare stat din Sud.Woodward, C. Vann, and McFeely, William S. The Strange Career of Jim Crow. 2001, p. 6. Aceste guverne sudiste, ale „” albi, au adoptat legile Jim Crow, segregând oficial populația țării. Legile Jim Crow au fost o manifestare a unei guvernări autoritare îndreptate în mod special împotriva unui grup rasial.
Negri au mai fost aleși în funcții locale în anii 1880 în zonele locale cu populație mare de negri, dar votul lor era suprimat la alegerile la nivel de stat și național. Statele au adoptat legi pentru a restricționa înregistrarea alegătorilor și regulile electorale, cu rezultatul că participarea politică a majorității negrilor și a multor albi săraci a început să scadă.. Struggle for Mastery: Disfranchisement in the South, 1888–1908. Chapel Hill: University of North Carolina Press, 2001, Introduction.Kousser, J. Morgan,The Shaping of Southern Politics: Suffrage Restriction and the Establishment of the One-Party South, New Haven: Yale University Press, 1974. Între 1890 și 1910, zece dintre cele unsprezece foste state confederate, începând cu Mississippi, au adoptat noi constituții sau amendamente care efectiv îi privau de drepturi pe majoritatea negrilor și pe câteva zeci de mii de albi săraci printr-o combinație de , și de înțelegere, și prin cerințe birocratice. Clauzele de anterioritate au permis temporar unor albi analfabeți să voteze, dar nu le ofereau nicio excepție negrilor.
Prezența la vot a scăzut dramatic în Sud, ca urmare a acestor măsuri. În Louisiana, până în 1900, alegătorii negri au fost reduși la 5.320 de înscriși pe liste, deși aceștia reprezentau majoritatea populației statului. Până în 1910, mai erau înregistrați doar 730 de negri, mai puțin de 0,5% dintre bărbații negri eligibili. În 27 din cele 60 de parohii comune ale statului nu mai era înregistrat niciun alegător de culoare; în alte 9 parohii, era doar unul. În Carolina de Nord, efectul cumulativ a făcut ca alegătorii de culoare să fie eliminați de pe listele electorale în perioada 1896–1904. Accesul negrilor în clasa de mijloc a fost încetinit. În Carolina de Nord și în alte state din Sud, negrii au suferit din cauza faptului că erau invizibili pentru sistemul politic: „Într-un deceniu de privare de drepturi, campania de supremație albă a șters imaginea clasei de mijloc a negrilor din mintea albilor nord-carolinezi.”Richard H. Pildes, "Democracy, Anti-Democracy, and the Canon", 2000, pp. 12, 27. Retrieved March 10, 2008. În Alabama, zeci de mii de albi săraci au fost și ei privați de drepturi, deși inițial legiuitorii le-au promis că nu vor fi afectați negativ de noile restricții.Glenn Feldman, The Disfranchisement Myth: Poor Whites and Suffrage Restriction in Alabama, Athens: University of Georgia Press, 2004, pp. 135–36.
Cei care nu puteau vota nu erau eligibili să facă parte din jurii și nu puteau candida pentru funcții locale. Ei au dispărut efectiv din viața politică, deoarece nu puteau influența legislativele statului, iar interesele lor erau trecute cu vederea. Deși legislativele din vremea Reconstrucției au înființat școli publice pentru prima dată în majoritatea statelor din Sud, cele pentru copiii negri erau în mod constant subfinanțate în comparație cu școlile pentru copiii albi, chiar și în contextul finanțelor tensionate ale Sudului postbelic, unde prețul în scădere al bumbacului a menținut economia agrariană la un nivel scăzut.
Ca și școlile, bibliotecile publice pentru negri erau subfinanțate, dacă existau, și erau adesea aprovizionate cu cărți și alte resurse de mâna a doua.Buddy, J., & Williams, M. (2005). "A dream deferred: school libraries and segregation", American Libraries, 36(2), 33–35. Aceste facilități nu au fost introduse pentru afro-americanii din Sud până în primul deceniu al secolului al XX-lea.Battles, D. M. (2009). The History of Public Library Access for African Americans in the South, or, Leaving Behind the Plow. Lanham, Md.: Scarecrow Press. De-a lungul epocii Jim Crow, bibliotecile erau disponibile doar sporadic.Fultz, M. (2006). "Black Public Libraries in the South in the Era of De Jure Segregation". Libraries & The Cultural Record, 41(3), 338. Înainte de secolul al XX-lea, majoritatea bibliotecilor înființate pentru afro-americani erau combinații școală-bibliotecă. În acea perioadă, au fost finanțate multe biblioteci publice deschise atât clienților albi cât și celor negri, ca urmare al activismului clasei de mijloc, sprijinit de granturi din partea .
În unele cazuri, măsuri menite să reducă frauda electorală, cum ar fi Legea celor Opt Urne din Carolina de Sud, au fost deturnate împotriva alegătorilor care erau analfabeți (predominant negri), deoarece ei nu puteau urma instrucțiunile complicate. În timp ce separarea afro-americanilor de populația generală albă devenea legalizată și oficializată în timpul (1890–1920), ea devenea ceva obișnuit. Chiar și în cazurile în care legile Jim Crow nu interziceau în mod expres negrilor să participe la sporturi sau activități de recreere, practica era segregată din obișnuință.
În contextul Jim Crow, au fost puternic deturnate împotriva intereselor afro-americanilor. Majoritatea americanilor negri locuiau încă în Sud, unde fuseseră efectiv privați de dreptul de vot, așa că nu puteau vota deloc. În timp ce taxele de vot și cerințele de alfabetizare interziceau multor oameni săraci sau analfabeți să voteze, aceste prevederi aveau adesea lacune care îi scuteau pe albii săraci sau analfabeți de la a se conforma cerințelor. În Oklahoma, de exemplu, oricine avusese drept de vot înainte de 1866, sau era urmaș al cuiva care avusese drept de vot înainte de 1866 (un fel de „clauză de anterioritate”), era scutit de cerința de alfabetizare; dar singurii bărbați care aveau acest drept înainte de 1866 erau albi. Albii au fost scutiți efectiv de testarea de alfabetizare, în timp ce negrii au fost în mod efectiv singurii obligați să se conformeze restricțiilor legii.Tomlins, Christopher L. The United States Supreme Court: The Pursuit of Justice. 2005, p. 195.