Václav Král () a fost un istoric cehoslovac, specializat în istoria modernă a Cehoslovaciei (în principal în istoria ocupației naziste a Cehoslovaciei și a Mișcării de rezistență din Europa Centrală).
A lucrat mai întâi pe post de cercetător științific la Institutul de Istorie al (1952–1962)Eva Kubásková, Ludmila Pavlatová, Kdy zemřeli ... ? Přehled českých spisovatelů a publicistů zemřelých v letech 1980–1985 s doplňky za předchozí léta, Národní knihovna, Praga, 1992, p. 161.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 24. și a devenit un expert în istoria ocupației naziste a Cehoslovaciei,Agerpres, „Procesul criminalului de război Globke”, în România liberă, anul XXI, nr. 5831, 16 iulie 1963, p. 4. iar mai apoi a îndeplinit funcția de director al (1964–1968). S-a remarcat în această perioadă printr-o atitudine conservatoare și prosovieticăH. Gordon Skilling, Samizdat and an Independent Society in Central and Eastern Europe, Palgrave Macmillan, London, 1989, p. 106. și prin scrierile sale istorice impregnate de ideologie marxist-leninistă, care au neglijat „principiile elementare ale criticii istorice”.H. Gordon Skilling, Samizdat and an Independent Society in Central and Eastern Europe, Palgrave Macmillan, London, 1989, p. 109.
Înlocuit din funcția de director în anul 1968,Lucian Boia, Cum am trecut prin comunism: al doilea sfert de veac, Editura Humanitas, București, 2019, pp. 7–9. după alegerea reformistului Alexander Dubček ca prim-secretar al Partidului Comunist din Cehoslovacia și începerea unui proces de liberalizare politică ce a devenit cunoscut sub numele de Primăvara de la Praga, Václav Král a revenit la conducerea Institutului de Istorie a Țărilor Socialiste Europene în anul 1969, după invazia armatelor Pactului de la Varșovia. Numirea sa ulterioară în funcțiile de șef al Catedrei de Istoria Cehoslovaciei de la a Universității Caroline din Praga și președinte al Colegiului științific de istorie al Academiei Cehoslovace de Științe l-au făcut să devină autoritatea principală a istoriografiei cehoslovace în perioada de „normalizare”.František Šmahel, „František Šmahel in Conversation with Pavlína Rychterová”, în Pavlína Rychterová, Gábor Klaniczay, Paweł Kras, Walter Pohl (ed.), Times of Upheaval: Four Medievalists in Twentieth-Century Central Europe : conversations with Jerzy Kłoczowski, János M. Bak, František Šmahel, and Herwig Wolfram, Central European University Press, Budapesta – New York, 2019, p. 257. Sub conducerea lui Král, a fost declanșată la începutul anilor 1970 o epurare masivă a universităților, institutelor de istorie și arhivelor din Cehoslovacia, căreia i-au căzut victime un număr de istorici cehoslovaci.
Václav Král a contribuit în mod semnificativ la stabilirea profilului oficial al științei istorice din Cehoslovacia în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și la răspândirea informațiilor istorice în rândul populației.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 7. Mai mulți specialiști cehi din perioada postcomunistă îl consideră pe Václav Král un reprezentant de seamă al propagandei regimului comunist din Cehoslovacia, un „falsificator al istoriei” sau un persecutor al istoricilor cehoslovaci care nu s-au conformat ideologiei comuniste.
Biografie Formarea profesională S-a născut la 9 martie 1926 în satul din al regiunii Hradec Králové (care făcea parte atunci din Cehoslovacia, iar astăzi din Cehia),Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 14. în familia muncitorului Václav Král, care lucra la o fabrică de vagoane. A avut o soră, care este menționată în biografiile ulterioare. Václav a învățat la școala primară din Nepolisy (1932–1936) și apoi la Gimnaziul din orașul apropiat Nový Bydžov (1936–1944), fiind un elev destul de bun. Nu și-a putut continua studiile după absolvirea gimnaziului, deoarece a fost repartizat de autoritățile de ocupație germane să presteze muncă silnică la aeroportul din Klecany. După eliberarea Cehoslovaciei și încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a promovat examenul de bacalaureat la 15 septembrie 1945.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 15.
S-a înscris în toamna anului 1945 la a Universității Caroline din Praga și a urmat acolo studii de istorie și filosofie, avându-i ca profesori pe Václav Chaloupecký, Zdeněk Kalista, Karel Stloukal, Otakar Odložilík, Václav Vojtíšek, Josef Dobiáš, Milada Paulová, František Bauer, Josef Král, Jan Patočka, Jan Blahoslav Kozák și Arnošt Kolman.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, pp. 15–16. A obținut note bune la examenele susținute în timpul facultății.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 16. În paralel cu studiile, a început să desfășoare o intensă activitate politică: s-a înscris la 1 mai 1946 în Partidul Comunist din Cehoslovacia și a lucrat ca instructor cu probleme de educație în Căminul 5 Mai și formator al persoanelor care doreau să intre în cadrul Partidului Comunist. Motivul aderării sale la ideologia comunistă s-a datorat originii sale modeste și speranței că va putea duce o viață mai bună.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 17. Lovitura de stat din Cehoslovacia din 1948 a avut efecte pozitive asupra studiilor universitare ale lui Král: unii profesori (precum Zdeněk Kalista, Karel Stloukal, Otakar Odložilík, František Bauer și Josef Král) au fost destituiți sau au părăsit de bună voie universitatea, fiind înlocuiți cu istorici marxiști ca Václav Husa, și Jaroslav Charvát, iar, în urma schimbării personalului didactic, rezultatele academice ale lui Král s-au îmbunătățit considerabil.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, pp. 17–18.
Václav Král a absolvit cursurile universitare în anul 1949Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 18. și, în vara aceluiași an, a obținut titlul de doctor în filosofieRoman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 20. cu teza F. A. Brauner za revoluce a reakce 1848–1849 („ în timpul Revoluției și Reacției din 1848–1849”), elaborată sub îndrumarea profesorilor Václav Chaloupecký și Sbírka pramenu̇ a příruček k dějinám University Karlovy, edițiile 1–3, Univerzita Karlova, Praga, 1961, p. 191.Disertace Pražské university: Universita Karlova, 1882–1953, Univerzita Karlova, Praga, 1965, p. 191. și susținută la 29 iulie 1949. În teza de doctorat a lui Král, politicianul ceh František August Brauner, care a participat la Revoluția de la 1848, a fost descris ca un exponent al burgheziei conservatoare și ca un element contrarevoluționar neinteresat de realizarea unei alianțe cu țărănimea cehă.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, pp. 18–19. Cei doi profesori au apreciat activitatea intensă de documentare a lui Václav Král și cercetarea unei game largi de materiale inedite extrase din arhive și din presa contemporană, dar au avut opinii diferite cu privire la interpretarea materialului.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 19. Astfel, Oldřich Říha a elogiat aplicarea metodei marxiste în analiza materialului istoric, în timp ce Václav Chaloupecky l-a acuzat pe Král că nu a înțeles personalitatea lui F.A. Brauner – pe care l-a descris în mod părtinitor ca un membru al cercurilor reacționare – și i-a recomandat să refacă teza, dar a recunoscut totuși că teza respectă criteriile riguroase necesare acordării titlului de doctor.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, pp. 19–20.
Cercetător științific În toamna anului 1949 Václav Král a fost încorporat în armată și în anul 1950, după încheierea perioadei de instrucție, a fost transferat pe post de cercetător la Institutul de Istorie Militară (Vojenský historický ústav), unde a fost angajat definitiv după încheierea stagiului militar.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 21. S-a căsătorit la 21 octombrie 1951 cu Drahomíra Jelínková, fiica unui șofer și membră de partid, care a lucrat ca funcționară administrativă în Cehoslovacia.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, p. 22. După un an, a fost angajat la 1 octombrie 1952 pe post de cercetător științific la Institutul de Istorie al și a devenit un expert în istoria ocupației naziste a Cehoslovaciei, fiind promovat la 1 ianuarie 1955 în funcția de șef al Departamentului de Istorie Recentă.
Cariera lui Václav Král a luat avânt după înregimentarea sa în rândul istoricilor care și-au asumat rolul de propagandiști politici. Elita conducătoare a Partidului Comunist acorda o mare atenție controlării istoriei și rescrierii ei din perspectiva marxist-leninistă a luptei de clasă. În studiile și articolele istorice publicate în anii 1950 au fost denigrate evoluția Cehoslovaciei în perioada interbelică, politica lui Tomáš Masaryk și Edvard Beneš, legionarii cehoslovaci, Rezistența democratică cehă din perioada ocupației naziste și operele istorice ale lui Josef Pekař, fiind falsificate în mod conștient anumite evenimente istorice. Václav Král s-a remarcat prin radicalismul său și a publicat în anii 1952 și 1953 mai multe studii în care critica politica președinților Masaryk și Beneš, pe care o descria drept „antinațională”, „antipopulară” și „antisovietică”, și o încadra în „planurile imperialiștilor americani de dominare a lumii”.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, pp. 21–22.
Václav Král a devenit membru în anul 1952 (și mai târziu președinte) al comisiilor de examen ale diferitelor institute universitare și a început să predea din 1953 cursuri de istoria Cehoslovaciei la Școala Superioară de Pedagogie din Praga și să țină ocazional prelegeri la institutele pedagogice regionale, la școlile de vară de studii slave și la Institutul de Marxism-Leninism de pe lângă Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehia.Roman Šperňák, Bojovník proti revizionismu. Václav Král v kontextu české marxistické historiografie, Jihočeská univerzita, České Budějovice, 2009, pp. 22–23. A făcut parte din colectivul de autori care a redactat manualele de istorie publicate în anii 1953–1955 și manualul de istorie a Partidului Comunist, a participat în calitate de consilier la realizarea unor filme istorice precum Osvobození Československa („Eliberarea Cehoslovaciei”) și a colaborat la emisiuni radiofonice și de televiziune.