Ioan Rășcanu (sau Ion Rășcanu)Așa cum semna anumite decrete. Vezi Decretul Regal din 20 iluie 1921Vezi articolul despre familia Râșcanu (n. 1 octombrie, 1878, Cahul – d. 25 februarie 1952, închisoarea Sighet) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. După război a avut și o carieră politică.Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei București, 2012
A îndeplinit funcția de comandant de divizie de infanterie în campania anului 1918.Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929 În perioada 1942 - august 1944, Ioan Rășcanu a fost primar al Bucureștiului.
Cariera militară După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Rășcanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (din 1903), Școala Superioară de Război (din 1906) și șef al Secției Operații din Marele Stat Major (1916).Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: șef al Secției Operații din Marele Cartier General, atașat pe lângă Statul Major General al Armatei Franceze, comandant al Brigăzii 15 Artilerie și comandant al Diviziei 1 Vânători.
După război a îndeplinit funcțiile de secretar general al Ministerului de Război (1918-1919) și ministru de război în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu - (27 septembrie - 30 noiembrie 1919), guvernul condus de Alexandru Vaida Voevod - (1 decembrie 1919 - 12 martie 1920) și guvernul condus de generalul Alexandru Averescu - (13 martie 1920 - 16 decembrie 1921). A trecut în rezervă, prin demisie, în 1922.
În cariera politică a îndeplinit funcțiile de: ministru pentru Basarabia și Bucovina (1927); comisar superior al guvernului în Basarabia și Bucovina (1931), ministru de stat (1931-1932), primar al orașului Vaslui (1938-1942), primar al municipiului București (octombrie 1942 - august 1944), prefect al județului Vaslui. A fost ales deputat în legislaturile 1920, 1926, 1928 și 1931 și senator în 1920 și 1930).
A fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Steaua României” în gradul de Mare Cruce.Decret Regal nr. 262 din 27 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 26 din 31 februarie 1945, partea I-a, p. 615.
Generalul de corp de armată Ioan Rășcanu a fost trecut din rezervă în retragere pentru limită de vârstă începând din 1 ianuarie 1945, prin decretul nr. 412 din 14 februarie 1945.Decretul regal nr. 412 din 14 februarie 1945 pentru treceri în poziția de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 39 din 17 februarie 1945, partea I-a, p. 1.129. În 1947, a fost arestat și anchetat la Ministerul de Interne.
În anul 1950, la vârsta de 76 de ani a fost arestat în lotul foștilor demnitari, murind în 1952 în închisoarea SighetGheorghe Constantin Nistoroiu, Temnița comunistă, ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-Al Doilea Război Mondial, accesat la 8 mai 2015, după ce în august 1951 a fost condamnat la 2 ani de pușcărie.
Lucrări Noile Regulamente ale Infanteriei și Artileriei Bulgare din 1906. Traduse și adnotate de Căpitanii Ionescu E. Marin și Rășcan Ion de la Marele Stat Major. București (Tip. și Leg. de Cărți, G. Iliescu), 1907Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera I, accesat la 24 noiembrie 2017
Decorații 20px Ordinul „Steaua României”, în grad de Mare Cruce (1942) 20px Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912) 20px Ordinul „Coroana României”, în grad de comandor (1909) 20px Medalia „Avântul Țării” cu distincția „Campania din 1913” (1913)
Note
Bibliografie Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929 ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934 ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996 ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989 ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987 ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979 Magazin Istoric, nr. 12/2004 Memorial Sighet, Elitele Unirii, exterminate în închisori
Legături externe Ionuț Balaban, Ion Rășcanu sau cum trebuie să fie un primar adevărat pentru vasluieni, accesat la 15 februarie 2016
Vezi și Participarea României la Primul Război Mondial Ordinea de bătaie a Armatei României (1916) Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) Comandanți de mari unități ale Armatei României Familia Râșcanu
Categorie:Nașteri în 1878 Categorie:Decese în 1952 Categorie:Nașteri pe 4 ianuarie Categorie:Decese pe 25 februarie Categorie:Miniștrii apărării naționale Categorie:Generali români din Primul Război Mondial Categorie:Primari ai Vasluiului Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Militari români decedați în închisorile comuniste Categorie:Militari deținuți politici Categorie:Primari ai Bucureștiului Categorie:Basarabeni Categorie:Oameni din Cahul Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Români care au murit în detenție