Imperiul Bizantin a fost condus de dinastia Paleologilor în perioada cuprinsă între 1261 și 1453, de la restabilirea stăpânirii bizantine la Constantinopol de către uzurpatorul Mihail al VIII-lea Paleologul, după recucerirea sa de la Imperiul Latin, fondat după a patra cruciadă (1204), până la căderea Constantinopolului în fața Imperiului Otoman. Împreună cu Imperiul Niceean precedent și cu Frankokratia contemporană, această perioadă este cunoscută ca Imperiul Bizantin târziu.
De la început regimul s-a confruntat cu numeroase probleme.Mango, p. 255 Turcii din Asia Mică au început să efectueze raiduri și să se extindă pe teritoriul bizantin din Asia Mică până în 1263, la doar doi ani după înscăunarea primului împărat din dinastia Paleolog Mihail al VIII-lea. Anatolia, care formase însăși inima imperiului care se micșora, a fost pierdută sistematic în fața numeroșilor ghazi turci, ale căror raiduri au evoluat în expediții de cucerire inspirate de zelul islamic, perspectiva câștigului economic și de dorința de a căuta refugiu de mongoli John Joseph Saunders, pp. 79 după dezastruoasa bătălie de la Köse Dağ din 1243. Paleologii au fost angajați pe mai multe fronturi, adesea în mod continuu, în timp ce aprovizionarea imperiului cu hrană și cu forță de muncă se diminua. În această perioadă, Imperiul Bizantin s-a aflat continuu în război, atât civil, cât și interstatal, majoritatea conflictelor interstatale fiind cu alte imperii creștine. Cel mai frecvent, acestea au fost cu Al Doilea Imperiu Bulgar, Imperiul Sârb, rămășițele Imperiului Latin și chiar Cavalerii Ospitalieri.
Pierderea de terenuri în est în favoarea turcilor și în vest în favoarea bulgarilor a coincis cu două războaie civile dezastruoase, Moartea Neagră și cutremurul de la Gallipoli din 1354, care a permis turcilor să ocupe peninsula. Până în 1380, Imperiul Bizantin era format din capitala Constantinopol și alte câteva exclave izolate, care îl recunoșteau doar nominal pe Împărat ca stăpân al lor. Cu toate acestea, diplomația bizantină, intrigile politice și invazia Anatoliei de către Timur au permis Bizanțului să supraviețuiască până în 1453. Ultimele rămășițe ale Imperiului Bizantin, Despotatul Moreei și Imperiul Trapezund, au căzut la scurt timp după aceea.
Cu toate acestea, perioada paleologă a fost martoră la o înflorire în arte și litere - în ceea ce s-a numit Renașterea paleologă. Migrația savanților bizantini în Occident a contribuit și la declanșarea Renașterii italiene.
Note
Bibliografie
Madden, Thomas F. Crusades the Illustrated History. 1st ed. Ann Arbor: University of Michigan P, 2005 Mango, Cyril. The Oxford History of Byzantium. 1st ed. New York: Oxford UP, 2002 John Joseph Saunders, The History of the Mongol Conquests, (University of Pennsylvania Press, 1971), 79.
Bibliografie suplimentară
Parker, Geoffrey. Compact History of the World. 4th ed. London: Times Books, 2005 Turnbull, Stephen. The Ottoman Empire 1326 – 1699. New York: Osprey, 2003. Haldon, John. Byzantium at War 600 – 1453. New York: Osprey, 2000. Healy, Mark. The Ancient Assyrians. New York: Osprey, 1991. Bentley, Jerry H., and Herb F. Ziegler. Traditions & Encounters a Global Perspective on the Past. 3rd ed. Vol. 1. New York: McGraw-Hill, 2006. Historical Dynamics in a Time of Crisis: Late Byzantium, 1204–1453 Philip Sherrard, Great Ages of Man Byzantium, Time-Life Books, 1975
Raybaud, L. P. (1968) Le gouvernement et l’administration centrale de l’empire Byzantin sous les premiers Paléologues (1258-1354). Paris, pp. 202–206
Vezi și
Dinastia Cantacuzin și arborele genealogic înrudit
Categorie:Secolul al XIII-lea în Imperiul Bizantin Categorie:Secolul al XIV-lea în Imperiul Bizantin Categorie:Secolul al XV-lea în Imperiul Bizantin Categorie:Dinastia Paleolog