Friedrich Cloos

Link externcătre o fotografie cu Friedrich Cloos Friedrich Sigmund Cloos, supranumit Fritz Cloos, (n. 1 mai 1909, Brașov, comitatul Brașov, Austro-Ungaria; d. 3 mai 2004, Waakirchen, Germania) a fost șeful organizației naziste a Muncitorilor Germani din România (în ) până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și agent extern al Securității în Germania de Vest din 1961 până în 1987.

Biografie

În mișcarea de reînnoire a perioadei interbelice Născut ca fiu de muncitor Friedrich Cloos a aparținut de la bun început aripii naziste radicale a mișcării național-socialiste de reînnoire a germanilor din România. După înființarea Mișcării Național-Socialiste de Autoajutorare a Germanilor din România (în NSDR) în 1932 de către Fritz Fabritius după terminarea pregătirii, Cloos a fost numit lider de echipă al organizației muncitorești (Selbsthilfe Arbeitsmannschaft - SA), la 3 februarie 1933. Lagărul de muncă de la Cincu (Groß-Schenk) deținut de SA în octombrie 1933 se afla sub conducerea lui Cloos. În 1934, Cloos a fost numit lider regional al organizației de tineret. Împreună cu pastorul Arnold Roth, el s-a mutat din Brașov începând cu iulie 1934, împreună cu Grupul Stefan-Ludwig-Roth, în comunitățile săsești din Transilvania, unde a ținut studii biblice, slujbe religioase, serbări, întâlniri pentru tineret și cântări, în afara obișnuitelor practici bisericești și cu o propagandă învăluită în ideea nazistă, intrând astfel în conflict cu Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România.

Viktor Glondys, episcopul bisericii, a scris pe 11 martie 1934 în jurnalul său că „la Rodbav [...] Stefan-Ludwig-Rothschar [a lucrat] sub conducerea lui Cloos pentru intrarea în Mișcarea de Reînnoire Națională a Germanilor din România”.Johann Böhm, Dieter Braeg: Tagebuch Viktor Glondys. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949. AGK-Verlag, Dinklage 1997, S. 104. La 13 iulie 1934 a adăugat: „Liderul regional al organizației de tineret Fritz Cloos este în discuții cu episcopul Glondys cu privire la relația dintre tineretul bisericesc organizat în frății și fraternități și tineretul organizat pe bază nazistă în „liga generală a tineretului”.Johann Böhm, Dieter Braeg: Tagebuch Viktor Glondys. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949. AGK-Verlag, Dinklage 1997, S. 110. Pe 23 august 1934 a consemnat că „Într-un număr special al Asociației pentru Îngrijirea Religioasă a Tineretului (Fritz Cloos, Brașov) [...] a apărut un atac împotriva episcopului Glondys.”Johann Böhm, Dieter Braeg: Tagebuch Viktor Glondys. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949. AGK-Verlag, Dinklage 1997, S. 112. Intrarea lui din 10 decembrie 1934 spunea că „la Lovnic jandarmeria a intrat în biserică pentru a destrăma o sărbătoare de Advent a lui Stefan-Ludwig-Rothschar, invocând un ordin al prefectului. Prefectul a aflat că 20 de hitleriști din Brașov doreau să țină o întâlnire în scopul propagandei hitleriste și a dat ordin de împiedicare a întâlnirii. Din raport reiese că Fritz Cloos (Brașov) a ținut un discurs naționalist (völkisch) în biserică, iar Polony a vorbit acolo.Johann Böhm, Dieter Braeg: Tagebuch Viktor Glondys. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949. AGK-Verlag, Dinklage 1997, S. 155 (157). Patru ani mai târziu, Glondys a recunoscut pe 27 Decembrie 1938 că „[Fritz Cloos] […] [se pusese] într-o poziție care făcea imposibil să-i încredințăm lucrarea de tineret, inclusiv tineretul nostru evanghelic.Johann Böhm, Dieter Braeg: Tagebuch Viktor Glondys. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949. AGK-Verlag, Dinklage 1997, S. 291.

După ce național-socialiștii radicali s-au desprins de Mișcarea de Reînnoire Națională (în ) a lui Fritz Fabritius și de la înființarea Partidului Popular German din România (în ), care era condus de Alfred Bonfert, s-a numărat printre cei mai apropiați colaboratori ai liderului radical în calitate de noul "șef al tineretului național" al Biroului de Tineret al DVR în anul 1935. Cloos a întreprins în repetate rânduri călătorii la Berlin pentru a se întâlni cu comandanții săi din SS de la Volksdeutsche Mittelstelle (VoMi). În toamna anului 1938, Cloos a primit sarcina din partea cercului intern controlat de SS, condus de viitorul „conducător al grupurilor etnice ()” Andreas Schmidt, de a informa autoritățile relevante ale Reich-ului despre evoluțiile germanilor din România. Din cauza comportamentului lor radical nazist, Alfred Bonfert și Waldemar Gust au fost retrași, iar Friedrich Cloos a fost transferat în 1939 la Berlin pentru a fi utilizat în continuare în alte funcții. În sediul Frontului German al Muncii (în ) a fost instruit pentru o viitoare misiune în „conducerea grupului național”.

În conducerea grupurilor etnice și în cel de-al Doilea Război Mondial După ce Andreas Schmidt a fost numit lider al grupurilor etnice, toate instituțiile germane din România au fost aliniate în septembrie 1940. Odată cu înființarea NSDAP al Grupului Național German în România (Deutschen Volksgruppe in Rumänien - NSDAP der DViR) la 9 noiembrie 1940, Cloos a devenit mâna dreaptă a lui Schmidt și și-a asumat funcții politice și organizaționale importante în cadrul „conducerii grupului național”. În acel an, el a început să construiască Organizația Muncitorilor Germani din România (Deutschen Arbeiterorganisation Rumäniens - DAR), în cadrul căreia programul cultural "Kraft durch Freude" (Forța prin bucurie) urma să servească ca stimulent pentru clasa muncitoare.: Die Donauschwaben. S. 126. Din 1941 a jucat un rol central în zona industrială a Munților Banatului ca reprezentant al economiei germane.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 192. În special printre muncitorii din Reșița cu orientare social-democrată și comunistă, a apărut o rezistență împotriva procesului de uniformizare (Gleichschaltung). În martie 1941, Cloos a fost trimis ca reprezentant special la nou-creata ”Regiune a Munților” (în germană: Gau Bergland), cu scopul de a elimina influența existentă a stângii. În mai 1941, DAR avea 20.000 de membri, iar anul următor erau deja 61.000. Creșterea numărului de membri s-a produs sub presiune; cei care refuzau să adere se confruntau cu represalii, inclusiv din partea poliției secrete române, Siguranța. În 1942, "Biroul Juridic" al "Grupului Etnic" a înființat un "Tribunal Național" (Völkischer Gerichtshof); Cloos, în calitate de lider al DAR, putea nominaliza muncitori considerați "neprofesioniști" pentru serviciul militar. În timpul unei vizite, un diplomat german a observat că copiii muncitorilor germani erau subnutriți și a solicitat o acțiune de ajutorare. În 1942 numărul muncitorilor organizați în cadrul DAR, angajați la fabricile Hermann-Göring, Organizația Todt și alte întreprinderi importante pentru război din Reșița, a scăzut la 54.000 de persoane.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 215–217.

În vara anului 1941 și toamna anului 1943, Cloos a îndeplinit serviciu pe front ca reporter de război în Transnistria. El și-a publicat rapoartele de pe front care glorificau războiul în organul de partid Südostdeutsche Tageszeitung, publicația oficială a Grupului Etnic German din România. Din 1941, el a ocupat funcția de adjunct al șefului Departamentului de Presă al "Grupului Etnic", ocupând locul secund în ierarhia de propagandă, după șeful Walter May.Klaus Popa: Karrieren vor und nach 1945. Fritz Cloos und Walter May. In: . Erstellt: 2. November 1999, aktualisiert am 1. Oktober 2001. În cadrul unei adunări a DAR din Reșița în aprilie 1944, Cloos a ținut un discurs belicos și plin de propagandă odioasă împotriva evreilor.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 215–217.

În clandestinitate și în captivitate Pe data de 16 august 1944, Cloos, în calitate de șef al biroului din Reșița, a raportat "tendințe suspecte" referitoare la o invazie a Armatei Roșii în Regatul României ambasadorului german Manfred von Killinger.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 307–308. Odată cu începerea Operațiunii Iași-Chișinău, Cloos a cerut muncitorilor să extindă producția de război cu ore de lucru mai lungi.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 215–217. După lovitura de stat regală din România din 23 august 1944, Cloos a intrat în clandestinitate și a participat în calitate de agent al Sicherheitsdienst (SD) la operațiuni de rezistență cu oficiali ai fostei „Volksgruppe” care au rămas în Transilvania și membri ai mișcării legionare ca parte a Operațiunii Regulus,Die Deutsche Volksgruppe und die „Operation Regulus“. In: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien. 21. Juli 2016. inclusiv mai multe grupuri de parașutiști care au aterizat în spatele liniilor frontului din România, la sfârșitul anului 1944 și începutul lui 1945, pentru a comite acte de teroare și sabotaj.William Totok, Elena-Irina Macovei: De la S.D. la Securitate. Biografia secretă a lui Fritz Cloos. In: Caietele CNSAS Nr. 14, 2/2014, S. 201–219.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 368. Pe lângă aceasta, grupurile mixte de agenți format din legionari și membri ai "Grupului Etnic" au avut sarcini concrete, cum ar fi:

contactarea rezistenței antisovietice și a agenților rețelelor de informații germane rămase în România după data de 23 august 1944 strângerea și transmiterea informațiilor despre Armata Roșie și atmosfera din țară pregătirea unei revolte interne împotriva ocupației sovietice.

Cloos a fost în această perioadă locțiitorul lui Andreas Schmidt, care a fost doborât și capturat împreună cu legionarul Constantin Stoicănescu pe 9 februarie 1945, în timpul unui zbor in zona Oradei. În această perioadă, Cloos a preluat conducerea organizatorică a comunității germane din România, care dorea să se alăture acțiunilor de rezistență, și a menținut contactul cu legionarii care operau o centrală de comandă secretă în București. Până în martie 1945, Cloos a locuit în diferite case conspirative și a fost în cele din urmă arestat în București.

După arestarea sa, Cloos a fost interogat în închisoarea secretă LubiankaHans Bergel: Zum Tod von Fritz Cloos: Brechungen eines Jahrhunderts. In: Siebenbürger Zeitung vom 17. Mai 2004. din Moscova și apoi condamnat la 20 de ani de închisoare în lagărul de muncă sovietic Vorkuta.Mariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 355. În 1955, în urma intervenției lui Konrad Adenauer pentru eliberarea ultimilor prizonieri de război germani din Uniunea SovieticăMariana Hausleitner: Die Donauschwaben. S. 316., Cloos s-a întors în România. Inițial, a fost ținut în custodie românească la Gherla pentru aproximativ un an.

Agent al Securității Aici poliția secretă română l-a recrutat sub pseudonime precum Ion Lăzărescu, Gheorghe Mihăilescu, Konrad sau RadovanWilliam Totok: Rezident SD și agent al Securității. In: Radio France Internationale România. 28. Juni 2013. ca angajat. La 1 aprilie 1956 Cloos a semnat o declarație de angajament scrisă de mână, în calitate de colaborator neoficial cu Securitatea și a fost eliberat. După eliberare, el a identificat un „număr mare” de oameni pe care i-a suspectat de „activități contrarevoluționare”. În calitate de fost prizonier într-un lagăr sovietic, a abuzat în mod deliberat de încrederea țintelor sale și a oferit serviciului secret toate detaliile necesare pentru acțiuni operaționale și represive. Pentru activitățile sale, Cloos a primit sume considerabile de bani (în România între 250 și 2000 de lei, iar în Germania, în primii ani, o medie de 800 de mărci pe lună) și „favoruri”, de exemplu când era implicat în afaceri ilegale în care Securitatea a intervenit pentru el.