Sezonul de Formula 1 din 1976 a fost cel de-al 30-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 27-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,World Championship of Drivers, FIA Yearbook of Automobile Sport 1976, Orange section, pages 17 to 21 și a 19-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.International Cup for Formula 1 Manufacturers, FIA Yearbook of Automobile Sport 1976, Orange section, page 21 Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în pe 25 ianuarie și terminându-se în pe 24 octombrie. În sezonul 1976 s-au desfășurat și două curse care nu au făcut parte din campionat.
Într-un sezon extraordinar de politic și dramatic, Campionatul Mondial i-a revenit pilotului McLaren, James Hunt, cu un punct peste campionul en-titre al Ferrari, Niki Lauda, deși Ferrari a luat Cupa Internațională pentru Constructorii de Formula 1. Hunt se mutase de la echipa Hesketh la McLaren, luând locul dublului campion mondial Emerson Fittipaldi, care se mutase să conducă pentru echipa Fittipaldi Automotive a fratelui său Wilson pentru sezon. Controversa a început în Spania unde Hunt a fost inițial descalificat de pe primul loc, oferindu-i victoria lui Lauda, doar pentru ca decizia să fie anulată în apel luni mai târziu. Tyrrell P34 cu șase roți i-a derutat pe sceptici câștigând în Suedia, cu Lauda pe locul al treilea și Hunt pe locul cinci. Hunt a câștigat în Franța și în Marea Britanie dar, aparent, cursa a fost reluată după un prim tur, iar Hunt a condus pe un drum de acces revenind la boxe, ceea ce era împotriva regulilor. El a fost în cele din urmă descalificat după un apel de la Ferrari. Lauda a devenit câștigătorul oficial al cursei.
Lauda a avut un accident masiv în Germania de Vest și părea probabil să moară din cauza rănilor sale. Hunt a câștigat cursa și a terminat pe locul patru după John Watson într-un Penske (singura victorie a echipei) în Austria. După ce a ratat două curse, Lauda a revenit pentru a termina pe locul 4 în Italia, unde Hunt, Jochen Mass și Watson au fost retrogradați în spatele grilei pentru încălcări ale regulamentelor. Hunt a câștigat în Canada și în SUA, dar Lauda a ocupat locul al treilea pentru a-l conduce pe Hunt cu trei puncte înainte de cursa finală din Japonia. În condiții meteorologice îngrozitoare, Mario Andretti a câștigat, Lauda s-a retras din cauza condițiilor periculoase, iar Hunt a terminat în cele din urmă pe locul al treilea pentru a lua titlul.
Chris Amon a condus în ultimul său Mare Premiu, în Germania, nereușind să câștige o singură cursă în cariera sa. Mașinile Wolf–Williams din 1976 erau inițial Hesketh, iar Williams părăsise echipa până în septembrie. După plecarea echipei Matra la sfârșitul sezonului , niciun constructor francez nu a concurat în Formula 1 timp de trei sezoane până la sosirea lui Ligier la începutul acestui sezon. Constructorul cu licență americană Shadow a primit o licență britanică, devenind astfel primul constructor care și-a schimbat oficial naționalitatea.
Filmul Rush din 2013 se bazează pe acest sezon, concentrându-se pe rivalitatea și prietenia dintre James Hunt și Niki Lauda.
Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1976 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1976.
ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNr.Numele pilotuluiEtape Scuderia FerrariFerrariFerrari 015 3,0 F12312T312T2 1 Niki Lauda 1–10, 13–16 2 Clay Regazzoni 1–10, 12–16 35 Carlos Reutemann 13 Elf Team TyrrellTyrrellFord Cosworth DFV 3,0 V8007P34 3 Jody Scheckter Toate 4 Patrick Depailler Toate John Player Team LotusLotusFord Cosworth DFV 3,0 V877 5 Ronnie Peterson 1 Bob Evans 2–3 Mario Andretti 4–5, 7–16 6 1 Gunnar Nilsson 2–16 Martini RacingBrabhamAlfa Romeo 115-12 3,0 F12BT45 7 Carlos Reutemann 1–12 Rolf Stommelen 13 Larry Perkins 14–16 8 Carlos Pace Toate 77 Rolf Stommelen 10 Beta Team March Lavazza March March Engineering Ovoro Team MarchMarchFord Cosworth DFV 3,0 V8761 9 Vittorio Brambilla Toate 10 Lella Lombardi 1 Ronnie Peterson 2–16 34 Hans-Joachim Stuck Toate 35 Arturo Merzario 3–9 Marlboro Team McLarenMcLarenFord Cosworth DFV 3,0 V8M23M26 11 James Hunt Toate 12 Jochen Mass Toate Team Surtees Durex Team SurteesSurteesFord Cosworth DFV 3,0 V8TS19 18 Brett Lunger Conny Andersson 12 Noritake Takahara 16 19 Alan Jones 3–16 Stanley BRM BRM BRM P200 3,0 V12 P201B 14 Ian Ashley 1 Lucky Strike Shadow Racing Tabatip Shadow RacingShadowFord Cosworth DFV 3,0 V8DN5BDN8 16 Tom Pryce Toate 17 Jean-Pierre Jarier Toate Frank Williams Racing Cars Walter Wolf RacingWolf-WilliamsFord Cosworth DFV 3,0 V8FW04FW05 20 Jacky Ickx 1–6, 8–9 Arturo Merzario 10–16 21 Renzo Zorzi 1 Michel Leclère 2–8 Chris Amon 14 Warwick Brown 15 Hans Binder 16 Masami Kuwashima 16 Team EnsignEnsignFord Cosworth DFV 3,0 V8N174N176 22 Chris Amon 2–7, 9–10 Patrick Nève 8 Hans Binder 11 Jacky Ickx 12–15 Hesketh Racing Penthouse Rizla Racing with HeskethHeskethFord Cosworth DFV 3,0 V8308D 24 Harald Ertl 2–16 25 Guy Edwards 5, 8–10, 13–14 Rolf Stommelen 12 Alex Ribeiro 15 Mapfre-Williams Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW04 25 Emilio Zapico 4 Ligier Gitanes Ligier Matra MS73 3,0 V12 JS5 26 Jacques Laffite Toate Vel's Parnelli Jones Racing Parnelli Ford Cosworth DFV 3,0 V8 VPJ4B 27 Mario Andretti 2–3 HB Bewaking Alarm SystemsBoroFord Cosworth DFV 3,0 V8001 27 Larry Perkins 12 37 4–7 40 13 Citibank Team Penske Penske Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC3PC4 28 John Watson Toate Copersucar-FittipaldiFittipaldiFord Cosworth DFV 3,0 V8FD03FD04 30 Emerson Fittipaldi Toate 31 Ingo Hoffmann 1, 3–4, 8 Kojima Engineering Kojima Ford Cosworth DFV 3,0 V8 KE007 51 Masahiro Hasemi 16 Maki Engineering Maki Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F102A 54 Tony Trimmer 16
Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.
ConcurentConstructor afiliatȘasiuPneuPiloțiNr.Numele pilotuluiEtape ShellSport Whiting Surtees TS16 13 Divina Galica 9 Lexington Racing Tyrrell 007 15 Ian Scheckter 2 RAM Racing RAM Racing with LavazzaBrabhamBT44B 32 Loris Kessel Bob Evans 9 33 Emilio de Villota 4 Patrick Nève 5 Jac Nellemann 7 Damien Magee 8 Lella Lombardi 9, 11 36 Rolf Stommelen 10 37 Lella Lombardi 10 Scuderia Gulf Rondini Tyrrell007 37 13 39 11 40 10, 12 Team Norev / B&S Fabrications Surtees TS19 38 Henri Pescarolo 6, 8–15 F&S Properties Penske PC3 39 Boy Hayje 12 ÖASC Racing Team Tyrrell 007 39 Otto Stuppacher 13–15 Team P R Reilly Shadow DN3B 40 Mike Wilds 9 Heros Racing Tyrrell 007 52 Kazuyoshi Hoshino 16
Calendar Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1976.
1. 2. 3. 4. 23-25 ianuarie 4-6 martie 26-28 martie 30 apr-2 mai 5. 6. 7. 8. 14-16 mai 27, 29-30 mai 11-13 iunie 2-4 iulie 9. 10. 11. 12. 16-18 iulie 30 iul-1 aug 13-15 august 27-29 august 13. 14. 15. 16. '''(P) - pistă; (S) - stradă.
Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPilot 1 James Hunt Jean-Pierre Jarier Niki Lauda Ferrari LAU 3 2 James Hunt Niki Lauda Niki Lauda Ferrari 12 3 Clay Regazzoni Clay Regazzoni Clay Regazzoni Ferrari 14 4 James Hunt Jochen Mass James Hunt McLaren-Ford 23 5 Niki Lauda Niki Lauda Niki Lauda Ferrari 27 6 Niki Lauda Clay Regazzoni Niki Lauda Ferrari 36 7 Jody Scheckter Mario Andretti Jody Scheckter Tyrrell-Ford 32 8 James Hunt Niki Lauda James Hunt McLaren-Ford 29 9 Niki Lauda Niki Lauda Niki Lauda Ferrari 23 10 James Hunt Jody Scheckter James Hunt McLaren-Ford 14 11 James Hunt James Hunt John Watson Penske-Ford 11 12 Ronnie Peterson Clay Regazzoni James Hunt McLaren-Ford 2 13 Jacques Laffite Ronnie Peterson Ronnie Peterson March-Ford 5 14 James Hunt Patrick Depailler James Hunt McLaren-Ford 8 15 James Hunt James Hunt James Hunt McLaren-Ford 3 16 Mario Andretti Jacques Laffite Mario Andretti Lotus-Ford HUN
Clasament Campionatul Mondial al Piloților
Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă.Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6 Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, page 33
PilotPuncte 1 James Hunt Ab Ab Ab 5 DSC 1 Ab 3 69 2 Niki Lauda 1 2 2 3 Ab 4 8 3 Ab 68 3 Jody Scheckter 5 4 Ab Ab 4 2 6 2 Ab 5 5 4 2 Ab 49 4 Patrick Depailler 2 9 3 Ab Ab 3 2 2 Ab Ab Ab 7 6 Ab 2 39 5 Clay Regazzoni 7 Ab 11 2 6 Ab DSC 9 2 6 7 5 31 6 Mario Andretti Ab 6 Ab Ab Ab 5 Ab 12 5 3 Ab 3 Ab 22 7 John Watson Ab 5 NC Ab 7 10 Ab 3 3 7 1 Ab 11 10 6 Ab 20 8 Jacques Laffite Ab Ab 4 12 3 12 4 14 DSC Ab 2 Ab Ab Ab 20 9 Jochen Mass 6 3 5 6 5 11 15 Ab 3 7 9 Ab 5 4 Ab 19 10 Gunnar Nilsson Ab Ab 3 Ab Ab Ab Ab Ab 5 3 Ab 13 12 Ab 6 11 11 Ronnie Peterson Ab Ab 10 Ab Ab Ab 7 19 Ab Ab 6 9 Ab Ab 10 12 Tom Pryce 3 7 Ab 8 10 7 9 8 4 8 Ab 4 8 11 Ab Ab 10 13 Hans-Joachim Stuck 4 12 Ab Ab Ab 4 Ab 7 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab 8 14 Carlos Pace 10 Ab 9 6 Ab 9 8 4 8 4 Ab Ab Ab 7 Ab Ab 7 15 Alan Jones NC 9 5 Ab 13 Ab 5 10 Ab 8 12 16 8 4 7 16 Carlos Reutemann 12 Ab Ab 4 Ab Ab Ab 11 Ab Ab Ab Ab 9 3 17 Emerson Fittipaldi 13 17 6 Ab NSC 6 Ab Ab 6 13 Ab Ab 15 Ab 9 Ab 3 18 Chris Amon 14 8 5 Ab 13 Ab Ab Ab NS 2 19 Vittorio Brambilla Ab 8 Ab Ab Ab Ab 10 Ab Ab Ab Ab 6 7 14 Ab Ab 1 20 Rolf Stommelen 6 12 Ab 1 — Harald Ertl 15 NSC NSC Ab NSC Ab Ab 7 Ab 8 Ab 16 NS 13 8 0 — Jean-Pierre Jarier Ab 7 Ab 9 8 12 12 9 11 Ab 10 19 18 10 10 0 — Jacky Ickx 8 16 NSC 7 NSC NSC 10 NSC Ab 10 13 Ab 0 — Larry Perkins 13 8 NSC Ab Ab Ab 17 Ab Ab 0 — Henri Pescarolo NSC Ab Ab NSC 9 11 17 19 NC 0 — Arturo Merzario NSC Ab Ab NSC 14 9 Ab Ab Ab Ab NS Ab Ab Ab 0 — Renzo Zorzi 9 0 — Noritake Takahara 9 0 — Michel Leclère 13 NSC 10 11 11 Ab 13 0 — Brett Lunger 11 NSC NSC Ab 15 16 Ab Ab 10 14 15 11 0 — Bob Evans 10 NSC Ab 0 — Alessandro Pesenti-Rossi 14 11 NSC 18 0 — Ingo Hoffmann 11 NSC NSC NSC 0 — Masahiro Hasemi 11 0 — Loris Kessel NSC 12 Ab NSC NC 0 — Lella Lombardi 14 NSC NSC 12 0 — Alex Ribeiro 12 0 — Warwick Brown 14 0 — Guy Edwards NSC 17 Ab 15 NS 20 0 — Patrick Nève Ab 18 0 — Hans Binder Ab Ab 0 — Ian Ashley Ab 0 — Ian Scheckter Ab 0 — Boy Hayje Ab 0 — Conny Andersson Ab 0 — Kazuyoshi Hoshino Ab 0 — Otto Stuppacher NS NSC NSC 0 — Masami Kuwashima NS 0 — Emilio de Villota NSC 0 — Emilio Zapico NSC 0 — Jac Nellemann NSC 0 — Damien Magee NSC 0 — Mike Wilds NSC 0 — Divina Galica NSC 0 — Tony Trimmer NSC 0PilotPuncte
Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă,Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, page 40 dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 83