miniatura|Mihail Zlatkovski. Caricatură reprezentând renașterea păgânismului în Rusia, 1977. Prin dragon slav se înțelege orice dragon din mitologia slavă, inclusiv zmei din limba rusă ( ), zmii ucrainean ( ) și omologii săi din alte culturi slave: zmei bulgar (), slovacul drak și šarkan, cehul drak, poloneză , sârbo-croatul zmaj (змај), macedoneanul zmej (змеј) și slovenul zmaj. Zmeu-ul românesc este tot un dragon slav, dar s-a propus o etimologie neînrudită.
Un zmei poate avea fie înfățișare de fiară, fie de om, uneori seducând femei, dar de regulă joacă rolul de antagonist principal în literatura rusă. În Balcani, tipul zmei este în general considerat binevoitor, spre deosebire de dragonii malefici cunoscuți sub numele de , (sau hala), aždaja.
De asemenea pot fi incluse denumirea poloneză smok (ex. Dragonul Wawel din Cracovia) și cea ucraineană și belarusă smok (смок), tsmok (цмок). În unele tradiții slave, smok este un șarpe obișnuit care, pe măsură ce crește, se poate transforma într-un adevărat dragon.
Câteva dintre caracteristicile comune referitoare la dragonii slavi sunt: identificarea lor ca stăpâni ai vremii sau ai surselor de apă; își încep viața ca șerpi; atât masculul, cât și femela se pot îndrăgosti de oameni.
Etimologie Termenii slavi descind din proto-slavul zmьjь. Derivarea ulterioară conform căreia cuvintele sârbo-croate zmaj („dragon”) și zemlja („pământ”) descind din aceeași rădăcină proto-slavă zьm-, din gradul zero al proto-indo-european-ului ǵhdem, a fost propusă de lingvistul croat Petar Skok. Cercetătorii lituanieni subliniază, de asemenea, că legătura șarpelui (zmei) cu tărâmul pământean este și mai pronunțată în incantațiile populare, deoarece numele său ar însemna etimologic „pământean (ființă); ceea ce se strecoară sub pământ”."Ypatingas gyvatės ir žemės ryšys matomas užkalbėjim ų tekstuose, visoje tautosakos tradicijoje ir rus. змея etim ologijoje — šio žodžio pradinė reikšmė yra 'žeminis, šliaužiantis po žeme' ir kilęs iš земля". Zavjalova, Marija. "Lietuvių ir rusų užkalbėjimų nuo gyvatės pasaulio modelių palyginimas". În: Tautosakos darbai. 1998, t. 9 (16). p. 63.
Formele și ortografiile sunt: în rusă: zmei / (pl. zmei / ); ucraineană: zmiy / (pl. zmiii / ); bulgară: zmei / (pl. zmeiove / ); poloneză: (pl. żmije); sârbo-croată: zmaj / (pl. zmajevi / ); slovenă: zmaj, zmáj sau zmàj (pl. zmáji sau zmáji).
Zmei rus miniatura|Dobrînea Nikitici o salvează pe Prințesa Zabava din brațele lui Zmei Gorînîci, de Ivan Bilibin În legendele din Rusia și Ucraina, o creatură asemănătoare dragonului, ( sau ), are între trei și douăsprezece capete, și (literal: „Tugarin, fiul Dragonului”), cunoscut sub numele de zmei-bogatîr („dragon-erou”), este un dragon cu aspect uman, care apare în literatura eroică rusă (sau din Rusia Kieveană). Numele „Tugarin” se poate referi la oamenii din stepaТугарин // Мифологический Словарь / Ed. . — М.: Советская Энциклопедия, 1991. turcă sau mongolă.
Ciudo-Iudo stanga|miniatura| Ciudo-Iudo. Veche imprimare rusă populară (lubok) Ciudo-Iudo (sau Ciudo-iudo, ; pl. Ciuda-Iuda) este un dragon cu mai multe capete, prezent în unele variante de basme, de regulă considerat a fi dragon de apă. Unele legende îl înfățișează drept fratele lui Koșcei cel fără de moarte și, prin urmare, descendent al vrăjitoarei Baba Iaga; altele îl prezintă ca o întrupare a vrăjitoarei în cea mai barbară formă a ei. Ciudo-Iudo este unul dintre gardienii Apei Vieții și Morții, iar numele său era invocat în mod tradițional pe timp de secetă. Aparent, poate lua forme omenești și poate să vorbească și să călărească un cal. Are capacitatea de a-și regenera capetele tăiate.
Termenul Ciudo-Iudo se poate să nu fie deloc un nume pentru un anumit tip de dragon, ci mai degrabă un termen fantezist pentru un „monstru” generic. Conform acestei explicații, termenul trebuie înțeles ca o formă poetică de ciudovișce () adică „monstru”, cu o terminație atașată pur și simplu pentru rimă., p. 161, note 39, unde Vasmer cade de acord. Ciudo în rusa modernă înseamnă „minune”, iar cândva a avut și sensul de „gigant”; „iudo” se poate referi la Iuda, forma rusă a numelui personal „Iuda”, cu conotații de necurat și demonic.Aleksei Homiakov (editor): Материалы для сравнит. словъ. — Saint Petersburg: Изд. Академіи наукъ (Academy of Sciences). — Volume 2.
Zmeii cu trei și șase capete, uciși de eroul titular din „Ivan Popealov” (, povestea lui Afanasiev #135)"Ivan Popyalof", . apar ca Ciuda-Iuda cu șase, nouă și douăsprezece capete în povestea înrudită #137 „Ivan Bîkovici” (). Concluzia este că Ciudo-Iudo trebuie să fie tot un dragon, chiar dacă cuvântul „șarpe” (zmei) nu apare în mod explicit în această din urmă poveste. Ciuda-Iuda cu șase, nouă și douăsprezece capete, care apar din Marea Neagră sunt descriși în mod explicit ca zmei într-o altă poveste înrudită, #136 „Burea-bogatîr Ivan fiu de vacă” (). Burea-bogatîr posedă o sabie magică (sabia Kladeneț), dar își folosește bâta de luptă (sau buzduganul) pentru a-i ataca.
Capetele unui Ciudo-Iudo au o proprietate de vindecare remarcabilă: chiar dacă sunt tăiate, el le poate atașa la loc cu degetul său de foc, conform uneia dintre aceste povești, comparabilă cu puterea regenerativă deținută de Hidra lernaeană care își regenerează capul.
Poveștile populare îl descriu adesea pe Ciudo-Iudo ca trăind dincolo de – adică în tărâmul morților, la care se ajunge trecând peste . Râul și podul sunt mitice.
Smok Termenii smok („șarpe”) și tsmok („cel care înghite”) pot semnifica un dragon, dar și un șarpe obișnuit. Există basme populare slave în care un smok, când atinge o anumită vârstă, devine dragon (zmaj etc.). O tradiție similară este răspândită în țările slave, așa cum este descris mai jos.
Teme comune Șerpi transformați în dragoni Credința populară conform căreia un șarpe bătrân se transformă în dragon este destul de răspândită în regiunile slave. Acest lucru este, de asemenea, echivalat de tradiții similare în China.
În Bulgaria există o credință populară similară că smok („șarpele lui Esculap”) își începe ciclul de viață ca un șarpe neveninos, dar devine un dragon zmei mai târziu, după ce a trăit 40 de ani. Sau, dacă trupul unui șarpe decapitat () este pus lângă un corn de bou sau de bivol, acesta se transformă într-o lamia după doar 40 de zile, conform tradiției populare bulgare publicate de Racio Slaveikov în secolul al XIX-lea.
Există, de asemenea, printre slavii estici, tradiția că o viperă se transformă în dragon. În folclorul ucrainean vipera are nevoie de 7 ani pentru a se metamorfoza într-un dragon, în timp ce, prin comparație, în folclorul belarus timpul necesar este de 100 de ani.
De asemenea, despre balaurul care poate controla vremea, zmeul din folclorul românesc, se crede că a crescut dintr-un șarpe care a trăit timp de 9 ani (credință găsită în Hațeg).; republicat:
Vremea La nivel regional, în Ucraina, în jurul localității Luțk, curcubeul este numit tsmok („înghițitorul”), acesta fiind descris ca un tub care bea apa din mare și din râuri și transportă umezeala sus în nori.
Există noțiunea (despre care se crede că ar fi fost inspirată de tornadă) a unui dragon slav care își scufundă coada într-un râu sau lac și agită apa, gata să provoace inundații.
În folclorul românesc, dragonii sunt călăriți de vrăjitori care controlează vremea, numiți solomonari. Tipul de dragon pe care îl călăresc poate fi zmeu sau balaur, în funcție de sursă.Marian (1879): „Cînd voiesc Solomonarii să se suie în nori, iau friul cel de aur și se duc la un lac fără de fund sau la o altă apă mare, unde știu ei că locuiesc balaurii”, citat în: Hasdeu, Bogdan Petriceicu; Brâncuș, Grigore (1976) edd., 3, p. 438.
Lamia și ala (explicate mai jos) sunt, în general, percepute ca dragoni sau demoni meteorologici.
Dragoni slavi balcanici În credința populară bulgară, zmei este uneori descris ca o creatură asemănătoare șarpelui, cu trupul acoperit de solzi, cu patru picioare și aripi de liliac, alteori ca jumătate om, jumătate șarpe, cu aripi și o coadă asemănătoare unui pește.
În Bulgaria, acest zmei este considerat, de regulă, o creatură păzitoare binevoitoare, în schimb lamia și ala sunt considerate dăunătoare pentru oameni.: "Unlike the lamia and hala which were always malevolent.. zmey was seen mainly as a protector".: "In the majority of folksongs these creatures [zmei, samodivi, samovili, etc.] are quite agreeable,.
Zmei îndrăgostiți Un subiect preferat al cântecelor populare a fost bărbatul zmei îndrăgostit, care se poate căsători cu o femeie pe care o va duce pe tărâmul celălalt, sau o femeie zmeița, care se îndrăgostește de un cioban. Atunci când un zmei se îndrăgostește de o femeie, ea „poate deveni brusc slăbită, palidă, delăsătoare... și, în general, se poartă ciudat”, iar victima acestei afecțiuni nu poate fi vindecată decât prin baie în infuzii din anumite ierburi, conform superstițiilor.
În Serbia, există exemplul cântecului epic Carica Milica i zmaj od Jastrepca ( – în traducere „Țarina Milița și zmeiul din ”), precum și versiunea de basm popular.
Dragoni din basmele macedonene
Binevoitorul zmei din Balcani Există o noțiune pan-balcanică conform căreia zmei-ul (cunoscut sub diverse denumiri) este un fel de „dragon-spirit păzitor” împotriva tipurilor de dragoni „răi”, prezentate mai jos. O explicație ar fi aceea că zmei-ul balcanic simboliza balaurul patriotic care se lupta cu balaurul turc, o modalitate de a exprima frustrarea poporului care nu se putea elibera de sub lunga stăpânire otomană.
Zmaj din basmele sârbești miniatura|upright|Povestea sârbească „Un pavilion nici în cer, nici pe pământ”. Pictură de William Sewell Dragonul zmaj din basmele sârbești apare în roluri sinistre în mai multe cazuri. În cunoscuta poveste „Un pavilion nici în cer, nici pe pământ”, cel mai tânăr prinț reușește să-l omoare pe dragonul (zmaj) care le păzește pe cele trei prințese ținute captive.
Antologia de basme populare a lui Vuk Karadžić are și alte exemple. În „Mărul de aur și cei nouă păuni”, dragonul o răpește pe fecioara păun, care este iubita eroului., „Zlatna jabuka i devet paunica”, pp. 15–26 În „Baš Čelik” eroul trebuie să se lupte cu un rege-dragon., „Baš Čelik”, pp. 185–205
Lamia (), derivat din numele personajului mitologiei grecești , este considerată o creatură asemănătoare dragonului în credința populară bulgară, răspândită în prezent în Bulgaria, cu echivalente în Macedonia (lamja / , lamna) și în zonele din sud-estul Serbiei ( / ).
Lamia bulgară este descrisă ca un fel de reptilă sau șopârlă, acoperită cu solzi, cu 3-9 capete care sunt ca niște capete de câine cu dinți ascuțiți. Poate avea, de asemenea, gheare ascuțite, aripi palmate, iar solzii pot fi de culoare galbenă.
Lamia bulgară locuiește pe fundul mărilor și al lacurilor, sau uneori în caverne muntoase ori în găuri de copaci Boyadzhieva (1931), citat de și poate opri alimentarea cu apă a oamenilor, cerând jertfe pentru a desface vraja. Lamia, aducătoarea de secetă, era considerată adversarul Sf. Ilia (Ilie) sau al unui alt zmei binevoitor.
În versiunea bulgară a , balaurul era o lamia. Legendele bulgare povestesc despre un erou (de fapt, o dublură a Sfântului Gheorghe, denumit „Gheorghe al Florilor”, Cveten Gǝorgi, ) care taie cele trei sau mai multe capete ale lamia, iar atunci când reușește să-i taie toate capetele, curg „râuri de belșug”. după Auguste Dozon Acest cântec despre lupta Sfântului Gheorghe cu lamia apare în versurile religioase care se presupune că ar fi cântate cu ocazia zilei Sfântului Gheorghe.