Iona Emanuilovici Iakir (în ; ) a fost un militar sovietic moldovean, comandant al Armatei Roșii, o figură importantă a Războiului Civil Rus.

Începuturi Acesta s-a născut în Chișinău, într-o familie de evrei basarabeni. Din cauza legislației antisemite rusești, acesta a fost nevoit să studieze la Basel, Elveția, chimia.

Basarabia și Războiul Civil Rus În timpul primului război mondial, s-a întors în Imperiul Rus, unde a devenit un admirator al lui Vladimir Lenin. În 1917 s-a întors la Chișinău și s-a înscris în Partidul Bolșevic. A devenit membru al Comitetul Revoluționar al Basarabiei (alături de Cristian Racovski, Anatolie Popa, Grigore Borisov, Filipp Levenson etc.). În timpul intervenției armatei române din Basarabia, acesta a făcut parte din rezistența pro-bolșevică a Basarabiei, dar fără succes.

Fugind din Basarabia, acesta a luptat în Ucraina împotriva armatei austro-ungare, iar apoi în Războiul Civil Rus, ajungând comisar la Voronej. A luptat și împotriva mișcării naționalist-separatiste a Cazacilor din Don. În cadrul acestei bătălii, a urmat ordinele lui Lenin de a presecuta populația civilă cazacă, fiind responsabil de exterminarea a aproape jumătate din populația cazacă de sex masculin. S-a remarcat ca un autor important al Terorii roșii. A mai luprat și în Ucraina, la Jîtomîr, în războiul polono-sovietic.

Cariera politică, dizgrația și decesul După război, Iakir a urcat în funcții în cadrul Armatei Roșii. A fost un apropiat al lui Mihail Frunze, dar și al lui Mihail Tuhacevski. Mareșalul german Paul von Hindenburg l-a catalogat drept unul dintre cei mai talentați comandanți militari din perioada interbelică.

Ca politician, a făcut parte din biroul politic al Partidului Comunist al Ucrainei. Acesta s-a remarcat ca un politician docil, care a urmat linia stalinistă. În timpul colectivizării forțate, acesta a dus o politică represivă împotriva țăranilor. Unii istorici îl consideră chiar unul dintre principalii responsabili pentru Holodomor.

Totuși, obediența s-a față de regimul lui Iosif Stalin nu l-a scăpat de Marea Epurare. A fost, alături de vechiul său prieten Mihail Tuhacevski una dintre primele victime ale epurărilor staliniste, fiind acuzat de spionaj pentru Germania Nazistă și de troțkism. A fost executat pe 12 iunie 1937, la Moscova. A fost reabilitat post-mortem de Nikita Hrușciov în 1957. Cenotaful său se află în cimitirul Vvendeskoye din Moscova.

Iakir în Moldova sovietică

În perioada sovietică, numeroase străzi din localitățile basarabene au fost denumite în cinstea sa, majoritatea denumirilor fiind schimbate după căderea comunismului. Totuși, în zilele noastre, o stradă din Orhei, precum și una din Strășeni, încă îi poartă numele. De asemenea, mai există strada Iona Iakir în Tiraspol.

Referințe

Categorie:Oameni ai Revoluției Ruse Categorie:Oameni ai Războiului Civil Rus Categorie:Comuniști basarabeni Categorie:Revoluționari moldoveni Categorie:Politicieni sovietici moldoveni Categorie:Chimiști evrei Categorie:Socialiști evrei Categorie:Chimiști sovietici Categorie:Evrei din Basarabia Categorie:Evrei sovietici Categorie:Militari sovietici Categorie:Oameni din Chișinău Categorie:Comuniști evrei ruși Categorie:Decese în Moscova Categorie:Evrei moldoveni Categorie:Generali evrei Categorie:Bolșevici Categorie:Vechi bolșevici Categorie:Membri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Categorie:Persoane executate prin împușcare în Uniunea Sovietică Categorie:Condamnați la moarte sovietici reabilitați Categorie:Nașteri în 1896 Categorie:Decese în 1937 Categorie:Armata Roșie Categorie:Victimele Marii Epurări din Moldova