La Marseillaise anticléricale este un cântec anticlerical scris de Léo Taxil în 1881. Refolosește melodia și stilul imnului La Marseillaise.
Contextul istoric thumb|Caricatură anticlericală de Léo Taxil thumb|Caricatură anticlericală de Léo Taxil Nașterea anticlericalismul francez este asociată revoluției de la 1789, dar acesta are rădăcini mult mai vechi - opoziția față de cler se exprima deja mult înainte prin fabule, cantece și povestioare populare.Rémond, p. 52 Pe de altă parte, epitetul „anticlerical” nu apare în vocabularul politic francez decât în jurul anului 1852.Rémond, p. 24
La sfârșitul secolului al XIX-lea confruntarea politică între clericali și anticlericali a fost dublată de apariția unui discurs popular, virulent, care dincolo de separarea statului republican de Biserică căuta să exprime resentimentele și dezgustul față de preoțime.Rémond, pp. 164-165 În acest context de confruntări politice și sociale, cântecele militante jucau un rol important. Cum parlamentul tocmai oficializase statutul de imn național pentru La Marseillaise, Léo Taxil a profitat pentru a reutiliza melodia și a transpune cântecul revoluționar în contextul luptei pentru laicitate.Rémond, p. 165 Monthéus a avut o inițiativă similară, reutilizând melodia Internaționalei.Rémond, p. 167
Strofa a șasea precizează in mod clar scopul politic al autorului: „Formons l'union radicale” („Să formăm uniunea radicală”) este o referință la Partidul Radical, condus de Léon Gambetta și Georges Clemenceau, angajați contra Bisericii. Douăzeci și patru de ani mai târziu (1904-1905), un membru al acestui partid, Emile Combes, va pune în aplicare inventarierea bunurilor bisericești și va exclude ordinele monastice din învățământ.
Versuri
Note
Bibliografie
Legături externe Variantă interpretatată de Marc Ogeret.
Categorie:Religia în Franța Categorie:Critica creștinismului