thumb|Reprezentarea „Râului Vieții” în comentariul la Cartea Apocalipsei de Beatus de Liébana, manuscrisul Urgell Beatus f° 198v-199, c. secolul al X-lea Apa vieții (în ) este un termen folosit în Apocalipsa lui Ioan (21:6 și 22:1), precum și în Evanghelia după Ioan.David L. Jeffrey (1992) A Dictionary of biblical tradition in English literature pp. 457–458 În interpretările exegetice ale versetelor biblice se consideră că apa vieții se referă la Duhul Sfânt.Thomas Aquinas, Daniel Keating, Matthew Levering, Commentary on the Gospel of John, Chapters 1–5, Books 1–5, 2010, p. 91. Sfântul Augustin, Comentariu la Evanghelia după Ioan.

Un fragment mare din Evanghelia după Ioan (Ioan 4: 10-26), care prezintă discuția lui Isus cu femeia samarineancă, este menționat uneori ca Discursul despre apa vieții,C. K. Barrett (1955) The Gospel According to St. John: An Introduction With Commentary and Notes p. 12 deoarece se face referire la apa vieții.

Termenul este folosit, de asemenea, în rugăciunile pentru invocarea pogorârii Duhului Sfânt, atunci când se toarnă apă în timpul ritualului botezului, ca de exemplu: „Dă-i puterea de a se transforma în apa vieții”.Baptism in the Early Church: History, Theology, and Liturgy in the First Five Centuries by Everett Ferguson 2009 p. 730Maxwell E. Johnson (2007) The rites of Christian initiation: their evolution and interpretation p. 288

Apocalipsa Termenul Apa vieții este menționat de două ori în cartea biblică Apocalipsa: el apare mai întâi în cap. 21, versetul 6 (), în contextul Noului Ierusalim, unde se afirmă: „Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieții.” și apoi în cap. 22, versetul 1 (), în care Ioan precizează: „Și mi-a arătat, apoi, râul și apa vieții, limpede cum e cristalul și care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului”.

În ambele cazuri, termenul din Apocalipsă este deseori interpretat ca Duhul Sfânt. Catehismul Bisericii Catolice, articolul 1137, consideră acest termen ca fiind „unul dintre cele mai frumoase simboluri ale Duhului Sfânt”.Vatican website: Catechism item 1137

Tema comună a setei de apa vieții din Apocalipsa și din Evanghelia după Ioan poate fi rezumată în următorul mod:Paul Barnett, Jesus & the Rise of Early Christianity, 2002, p. 312. ... Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieții. ... Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. ... apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. Utilizarea termenului Apa vieții în Apocalipsa face parte din „tema vieții”, comună întregii cărți biblice, alți termeni folosiți fiind Cartea vieții în și Pomul vieții în , și .John R. W. Stott, Sandy Larsen, Dale Larsen, Revelation: The Triumph of Christ, 2008, p. 53.

Teologul biblic anglican John R. W. Stott relaționează acest termen cu tema Vieții veșnice din Evanghelia după Ioan (): „Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.”.

Martorii lui Iehova îl consideră pe Iehova Dumnezeu „o sursă de apă vie”. Această apă reprezintă măsurile luate de Dumnezeu (incl. Regatul lui Dumnezeu) pentru restaurarea vieții veșnice, inclusiv a celor care urmează să trăiască în Paradisul de pe pământ (; Ioan 17:1,3; 4:7-15; Apocalipsa 21:1; 22:1,2).

Evanghelia după Ioan miniatura|270x270px| Isus cu femeia samariteană la fântână, de Paolo Veronese, 1585 Unele referiri la apă existente în Evanghelia după Ioan, ca în versetul , interpretează în mod tradițional Apa Vieții ca fiind Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi.

Tema „apa vie” apare pentru prima dată în cap. 4, în timpul discuției cu femeia samarineancă. „Apa vie”, așa cum o înțelegeau israeliții, era apă de izvor. În Vechiul Testament, ea are adesea un rol simbolic și reprezenta Adevărul sau Legea (în ), adesea chiar pe Dumnezeu. Ea era în cărțile profeților o imagine a binecuvântării, a harului sau a mântuirii mesianice.Vezi ; ; ; ; . În cursul conversației, Isus trece de la sensul natural al apei la la cel supranatural. Pe baza diferitelor premise conținute în Evanghelia după Ioan, exegeții interpretează „apa vie” ca un simbol al învățăturii revelate oamenilor de Cristos sau de Duhul Sfânt. Aceste semnificații nu se exclud reciproc, ci se completează reciproc și reprezintă aspecte diferite ale harului Tatălui în Fiul.

Versetele , care narează întâlnirea lui Isus cu femeia samarineancă, sunt menționate uneori de erudiții biblici ca „Discursul despre apa vieții”.C. K. Barrett (1955) The Gospel According to St. John: An Introduction With Commentary and Notes p. 12 Acest discurs este al doilea dintre cele șapte discursuri existente în Evanghelia după Ioan alături de cele șapte semne / minuni pe care le-a făcut Isus.Ben Witherington III (2009) The Indelible Image: The Theological and Ethical World of the New Testament, Vol. 1 p. 559 Un alt discurs, numit Discursul despre pâinea vieții, apare în versetele .Thomas L. Brodie (1997) The Gospel According to John: A Literary and Theological Commentary p. 266 În mod separat, fiecare dintre discursurile despre apa vieții și pâinea vieții sunt exemple cheie de „discursuri cu temă unică” din Evanghelia după Ioan.James D. G. Dunn (1985) The evidence for Jesus p. 39 Aceste două discursuri din Evanghelia după Ioan se completează reciproc, formând împreună tema numită de exegeți „Cristos ca viață”.W. E. Vine (2010) Christ (Vine's Topical Commentaries) p. 124

Potrivit teologului englez W. E. Vine, tema „Cristos ca viață” se referă la versetul , în care Isus afirmă: „Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine”, ceea ce reflectă afirmația lui Isus că avea puterea de a da viață în baza relației sale cu Tatăl Etern.

Note

Categorie:Apocalipsa Categorie:Evanghelia după Ioan Categorie:Termeni creștini Categorie:Apă