Protocoalele post-detectare (din engleză: post-detection protocols, PDP) reprezintă un set de reguli, standarde, linii directoare sau acțiuni pe care entitățile guvernamentale sau alte organizații intenționează să le urmeze pentru detectarea, analiza, verificarea, anunțul și răspunsul la semnale confirmate din partea unor civilizații extraterestre. Deși niciun protocol nu a fost adoptat în mod formal și deschis de către o entitate guvernamentală, există o muncă semnificativă făcută de oamenii de știință și organizațiile neguvernamentale pentru a dezvolta planuri de acțiune coerente care să fie folosite în caz de detectare. Cea mai populară și mai cunoscută dintre acestea este „Declarația de principii privind activitățile în urma detectării inteligenței extraterestre”,Declaration of Principles Concerning Activities Following the Detection of Extraterrestrial Intelligence care a fost dezvoltată de Academia Internațională de Astronautică (IAA), cu sprijinul Institutului Internațional de Drept Spațial.Billingham, John et al. 1999. Social Implications of the Detection of an Extraterrestrial Civilization (SETI Press, Mountain View, CA).International Institute of Space Law Este un domeniu distinct de cercetare, dar se bazează foarte mult pe domeniile SETI (Căutarea inteligenței extraterestre), METI (Mesagerie către inteligența extraterestră) și CETI (Comunicarea cu inteligența extraterestră) .
În 1990, omul de știință Zbigniew Paptrotny a susținut că formularea protocoalelor post-detectare poate fi ghidată de trei factori: disponibilitatea societății terestre de a accepta știrile despre detectarea extratereștrilor, modul în care sunt lansate știrile despre detectare și înțelegerea mesajului din semnal.
Probleme 255px|miniatura|alt=Allen Telescope Array, de la Institutul SETI, folosit în căutarea inteligenței extraterestre.|Telescopul Allen Array de la Institutul SETI - folosit în căutarea inteligenței extraterestre Semnificația transmisiei S-au propus două sisteme de evaluare pentru cuantificarea semnificației transmisiilor între Pământ și inteligența extraterestră potențială (ETI). Scara Rio, variind de la 0 la 10, a fost propusă în 2000 ca mijloc de cuantificare a semnificației unei detecții SETI. Aceasta a fost concepută de Iván Almár și Jill Tarter pentru a ajuta factorii de decizie politică să formuleze o judecată inițială asupra consecințelor potențiale ale unei detecții. Aceasta împrumută mult din Scara Torino, care este utilizată pentru a clasifica pericolul de impact al obiectelor din apropierea Pământului (NEO). Grupul de studiu permanent IAA SETIIAA SETI Permanent Study Group a adoptat oficial această scară atât ca mijloc de a aduce o perspectivă asupra unor afirmații de detectare ETI, cât și ca o recunoaștere a faptului că și detecțiile false ETI ar putea avea consecințe dezastruoase, care ar trebui atenuate.IAA SETI Permanent Study Group: Rio Scale . Setileague.org (2006-09-29). Retrieved on 2011-04-09.
O metrică strâns legată este Scara San Marino de cuantificare a pericolului potențial al transmisiilor deliberate de pe Pământ. În timp ce Scara Rio se bazează pe știința relativ bine acceptată a căutării semnalelor extraterestre (SETI), scara San Marino încearcă să aducă obiectivitate activității reciproce - aceea a civilizației umane care trimite transmisii care ar putea fi interceptate de civilizațiile extraterestre (METI). Scara San Marino a fost propusă pentru prima dată în 2005 de și a fost adoptată de Grupul de studiu permanent IAA SETI în septembrie 2007.IAA SETI Permanent Study Group: San Marino Scale . Setileague.org. Retrieved on 2011-04-09.
Natura detecției În ciuda credințelor larg răspândite, nu există cunoștințe empirice cu privire la formele de viață și civilizațiile extraterestre. Implicațiile unei detectări a vieții extraterestre ar varia foarte mult în funcție de natura acelei vieți, de distanța/locul unde se află aceasta și modul în care reacționează societatea umană. Din cauza lipsei de certitudine, protocoalele iau în considerare o varietate de scenarii și reacțiile adecvate. Formularea unui plan coeziv pentru un răspuns la detectarea extratereștrilor ar presupune dezvoltarea unui proiect de analizare a scenariilor pentru gestionarea descoperirii și a consecințelor acesteia.
Unele scenarii au avut parte de mai multă atenție decât altele. De exemplu, în timp ce s-a lucrat considerabil pentru a prezice consecințele unei detectări prin radiotelescop a extratereștrilor în altă parte a galaxiei noastre, s-au depus foarte puține eforturi pentru a identifica consecințele descoperirii formelor de viață unicelulare în altă parte a Sistemului nostru Solar. Confirmarea unor astfel de organisme fosilizate sau vii pe o planetă sau satelit natural din apropiere ar avea efecte acute asupra viziunii lumii și ar implica multe probleme etice și practice.Dick, Steven K. “Response to the Discovery of Extraterrestrial Life.” (1999). Workshop on the Societal Implications of Astrobiology: Final Report. Ames Research Center: NASA Technical Memorandum (Final Report revised on January 20, 2001).
Considerații culturale și politice Indiferent de natura unei detectări confirmate, protocoalele pun un accent considerabil și pe gama reacțiilor probabile din diferite circumscripții electorale, inclusiv din presă, diferite grupuri religioase, lideri politici și publicul larg. Diferențele de reacție în cadrul limitelor culturale și religioase ar fi substanțiale. O strategie posibilă pentru dezvoltarea unor protocoale mai cuprinzătoare este efectuarea de sondaje interculturale planificate cu atenție și alte studii empirice bazate pe analogii din științele umaniste și istorice, științele sociale și comportamentale și chiar din științifico-fantastic pentru a determina reacțiile probabile. La scurt timp după o detectare confirmată, aplicarea în timp util a datelor interdisciplinare relevante se va dovedi de neprețuit în implementarea politicii adecvate, precum și în furnizarea de inițiative educaționale și de relații publice specifice situației în cauză.Vakoch, Douglas A. "Predicting Reactions to the Detection of Life beyond Earth." (1999). Workshop on the Societal Implications of Astrobiology: Final Report. Ames Research Center: NASA Technical Memorandum (Final Report revised on January 20, 2001). O altă strategie potențială este explorarea capacității religiei ca „resursă de a absorbi impactul descoperirii și de a menține relații benefice cu extratereștri”.Harrison, Albert A., and Kathleen Connell (Eds.) (1999). Workshop on the Societal Implications of Astrobiology: Final Report. Ames Research Center: NASA Technical Memorandum (Final Report revised on January 20, 2001).
Protocoalele încearcă, de asemenea, să ia în considerare consecințele politice ale unei detectări și modalitățile prin care atât entitățile guvernamentale, cât și cele neguvernamentale ar putea utiliza informațiile. După cum afirmă Michael Michaud, „nu putem presupune că SETI este imun la vechile motivații ale egoismului, puterii și lăcomiei. Deciziile care ar putea afecta bunăstarea speciei umane ar putea fi luate de elite mici, nereprezentative."
Odată ce detectarea devine publică, factorii de decizie ar exercita influență prin modul în care evaluează importanța și gestionează publicitatea descoperirii. Este posibil ca astfel de actori să sublinieze sau să minimizeze importanța sa pentru a avea un avantaj politic. Contactul ar putea fi încadrat ca o evoluție pozitivă care va aduce beneficii națiunii și omenirii. La fel, ar putea fi folosit pentru a avertiza asupra potențialelor pericole și a provoca anxietăți publice. Fiecare curs de acțiune ar avea efecte profunde asupra modului în care presa și publicul larg reacționează. Michaud susține că, cu cât informațiile primite din contactul cu extratereștrii sunt mai descifrabile, cu atât există șanse mai mari de reacție politică împotriva influențelor culturale extraterestre. Grupurile extremiste, atât religioase, cât și seculare, ar putea cataloga informațiile primite de la extratereștri ca fiind rele sau imorale. Este posibil ca acest lucru să declanșeze încercări prin diverse metode de a sabota comunicarea cu extratereștri. Albert Harrison a scris că ar fi „prostesc și neglijent” să nu anticipăm astfel de reacții în formularea politicilor și a planurilor.Albert A. Harrison, "Rethinking our Place in the Universe: Exploring the Societal Implications of NASA’s Astrobiology Program," Space Times, January–February 2002, 4–9, 6.
Partajarea informațiilor După o detectare confirmată, o altă variabilă importantă luată în considerare de protocoale este viteza cu care faptele descoperirii ar deveni publice. De exemplu, dacă un semnal de origine extraterestră este suficient de ambiguu sau dificil de interpretat, partea care detectează poate percepe necesitatea de a reține informații despre descoperire pentru a preveni reacții neintenționate din partea publicului larg sau a altor entități politice. În mod similar, partea care detectează ar putea alege să limiteze comunicarea informațiilor într-o încercare de a exploata contactul în scop personal.
La nivel internațional, protocoalele unei entități guvernamentale naționale (guvern central) ar avea autoritatea legii de a preveni, întârzia sau limita difuzarea informațiilor - mai ales dacă detectarea este făcută de persoane care lucrează pentru acea agenție sau în baza unui contract guvernamental. Acest tip de scenariu de restricționare a informațiilor este mai probabil în cazul în care cei care au făcut detectarea sunt singurii deținători ai capacităților tehnologice necesare comunicării. Dezvăluirea ulterioară a acestor decizii ar putea provoca neîncredere internațională, încurajând alte națiuni să acționeze unilateral în comunicarea lor cu extratereștrii.
Înțelegerea și conținutul semnalului În funcție de natura primei detecții, factorii de decizie politică (sau alții) ar putea avea posibilitatea de a lua o decizie conștientă despre compunerea și trimiterea unui mesaj. Ambiguitatea și conținutul semnalelor trimise atât către, cât și de pe Pământ ar avea implicații profunde pentru acțiunile care trebuie întreprinse. Un protocol care nu a luat în considerare înțelegerea semnalului nu ar fi suficient de flexibil în privința alegerii acțiunilor adecvate. Domeniul cercetării SETI, cunoscut sub numele de CETI (Comunicarea cu extratereștri),Communication with Extraterrestrial Intelligence se referă la modul în care omenirea ar trebui să realizeze această comunicare și, într-o oarecare măsură, la problemele de reprezentare, cum ar fi dacă un răspuns ar trebui să fie cu o singură voce colectivă sau dacă cineva care are acces la un emițător ar trebui să aibă dreptul de a comunica.
Scopul și conținutul unui răspuns reprezintă, de asemenea, o problemă pe care protocoalele încearcă să o explice. Există un dezacord considerabil în ceea ce privește modul de comunicare eficient datorită barierelor lingvistice extraordinare. Mesajul (răspunsul) ar trebui creat astfel încât conținutul și difuzarea acestuia să fie clar pentru receptorii despre care se ia în calcul varianta ca aceștia să nu poată comunica scris sau verbal. Au fost dezvoltate și aplicate mai multe teorii ale limbajului matematic, pictural, algoritmic și „natural” pentru a rezolva problema comunicării cu extratereștri. Un scop specific al răspunsului poate fi acoperit și de un protocol. Există mai multe funcții posibile, inclusiv: o descriere a speciei și planetei noastre, o cerere de informații și/sau propunerea unui curs de acțiune. Cu toate acestea, în absența unui acord interguvernamental sau a unor structuri pentru stabilirea consensului pe această temă, națiunile, grupurile, organizațiile și indivizii sunt liberi să acționeze autonom. Deoarece procesul de schițare a unui mesaj colectiv ar fi lent și laborios (dar extrem de important), majoritatea oamenilor de știință recomandă un protocol cu acțiuni prescrise înainte de a se face contactul.