Corneliu Zimveliu (n. 7 octombrie 1899, Zagra, comitatul Bistrița-Năsăud, Austro-Ungaria – d. ?? (post 1992), probabil Brașov, România) a fost medic militar, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și medic-șef al corpului Vânătorilor de Munte între anii 1944-1945. Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Târgu Mureș, Tipomur, 1993, p. 275-276.
Biografie și familie Corneliu Zimveliu s-a născut la 7 octombrie 1899 în comuna Zagra (județul Bistrița-Năsăud), ca fiu al preotului din localitate, Ioan Zimveliu. Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Târgu Mureș, Tipomur, 1993, p. 275-276. http://www.protopopiatulnasaud.ro/parohia-ortodoxa-zagra/, la 28.03.2020. Fratele său, Victor Zimveliu, a fost la rândul său preot în Mocod și în Zagra.http://www.protopopiatulnasaud.ro/parohia-ortodoxa-zagra/, la 28.03.2020.
Studii A urmat școala primară la Zagra, apoi la Năsăud. Studiile liceale le-a realizat la Năsăud și Blaj, dar le-a finalizat tot la Năsăud, în 1917. După participarea la Primul Război Mondial în armata austro-ungară, în 1919 a fost admis la Institutul medico-militar din București, iar în 1925 a obținut titlul de medic la Facultatea de Medicină a Universității din București și a fost avansat la gradul de căpitan-medic.Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Târgu Mureș, Tipomur, 1993, p. 275-276.
Viața și activitatea În anul 1917 a fost încorporat în armată și repartizat la Regimentul 63 infanterie cu garnizoana la Cluj. A luptat pe frontul italian, unde a fost rănit pe malul râului Piave, a stat un timp în spitalele din Udine, Klagenfurt și Sopron, apoi s-a reîntors în satul natal. În noiembrie 1918, când s-a anunțat organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, a pornit spre Alba Iulia, împreună cu colegul său Pompei Bașotă. A lăsat o scurtă descriere a drumului (în vagoane de tren neîncălzite și lipsite de iluminat) și a evenimentelor de la 1 decembrie 1918, redată de Florea Marin în medalionul biografic din lucrarea „Medicii și Marea Unire”. După finalizarea studiilor, între 1925-1933 a servit în mai multe unități militare. Între 1933-1935 a fost șeful Serviciului de boli interne la Spitalul militar din Brașov. Între 1935-1938 a fost medic al școlii de subofițeri din Brașov. Între 1938-1943 a fost medic la Regimentul 89 Infanterie, luptând pe frontul de est. Între 1944-1945 a fost medic-șef al Corpului Vânătorilor de Munte, luptând pe frontul din Transilvania (corpul Vânătorilor de Munte a fost retras din luptă după eliberarea orașului Zalău). În anul 1947 era membru al Comisie Militare Mixte din regiunea Militară III Cluj, pentru județul Brașov.Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Târgu Mureș, Tipomur, 1993, p. 275-276. „Monitorul Oficial”, CXV, 1947, nr. 288, vineri 12 decembrie, p. 11030, https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/94/Monitorul_Oficial_al_Rom%C3%A2niei._Partea_1_1947-12-12,_nr._288.pdf, la 28.03.2020. A continuat să servească în calitate de medic militar până la pensionare, în 1956. În anul 1993 era încă în viață și locuia la Brașov.Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Târgu Mureș, Tipomur, 1993, p. 275-276.
Referințe
Legături externe Monitorul Oastei, 1919, nr. 19, 4 mai, la adresa:
Categorie:Medici români Categorie:Medici_militari_români Categorie:Nașteri în 1899 Categorie:Români din Austro-Ungaria