Stereum hirsutum

Stereum hirsutum (Carl Ludwig Willdenow, 1787 ex Christian Hendrik Persoon (1800), din încrengătura Basidiomycota și ordinul Russulales, în familia Stereaceae și de genul Stereum,Index FungorumMycobank este o specie foarte comună saprofită, dar și parazitară de ciuperci necomestibile, denumită în popor brâncă,Denumire RO 1 căpruțe, esca, iască păroasă, policioare sau tălgerași.Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 526, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2-6 Soiul trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în colonii de multe exemplare, adesea formate din numeroase etajere suprapuse, pe lemn mort precum pe ramurile căzute în pădure. Frecvent se întâlnește pe lemn de alun, arin, carpen, castan, fag, frasin, mesteacăn, platan, plop negru și stejar, rar chiar și pe cel de rășinoase. Ca parazit afectează în primul rând butucii de viță de vie, fiind un agent patogen. Apare de la deal la munte peste tot anul.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 328-329 - 2, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 500-501, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie

Deși specia a fost deja descrisă de William Hudson în 1778 (Helvella acaulis)William Hudson: „Flora anglica“, vol. 2, Editura J. Nourse, Londra 1778, p. 639 precum de Pierre Bulliard în 1786 (Auricularia reflexa),<ref>Pierrre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume etc.”, vol. 6, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1786, tab. 274</ref> s-a hotărât, că numele binomial are să fie Thelephora hirsuta, determinat de savantul german Carl Ludwig Willdenow în volumul 2 al cărții sale Florae Berolinensis prodromus – secundum systema Linneanum din 1787.Carl Ludwig Willdenow: „Florae Berolinensis prodromus – secundum systema Linneanum”, Editura Wilhelm Vieweg, Berlin 1787, p. 397

Renumitul Christian Hendrik Persoon a transferat specia corect la genul Stereum sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium din 1799,C. H. Persoon: „Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium”, vol. 2, Editura Gessneri, Usteri et Wolfii, Leipzig (Lipsiae) și Lucerna 1799, p. 90 fiind numele curent valabil (2020).

Toate cele multe încercări de modificare ale taxonului (o parte este listată în infocaseta) sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite și astfel neglijabile.

Epitetul specific se trage din cuvântul latin (=păros, țepos).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 541

Descriere Exemplare solitare se găsesc rar. În mod normal, fungii apar formați din numeroase etajere suprapuse și imbricate. În urmare descrierea unei ciuperci solitare: thumb|left|205px|Bres.: Stereum fuscum și Stereum hirsutum Pălăria: are un diametru de (1) 3-10 cm și o grosime de 0,2 bis 0,5 cm, este semicirculară sau în formă de evantai, răsfrântă și întinsă pe substrat cu un interval de 1-3 cm de la lemn, cu marginea neregulată și ondulată sau cu lobi, în tinerețe mai groasă (nu rar de până la 1 cm) și gomoasă, devenind cu vârsta din ce în ce mai subțire aproape ca o foaie de hârtie, pieloasă și elastică. Partea superioară sterilă, prevăzută cu peri aspri și destul de lungi gălbui, decolorând cu timpul spre albicios, este împărțită în zone concentrice. Perii pe cuticulă dispar la bătrânețe. Coloritul poate varia de la alb-gălbui la galben (în primul rând în stadiul tânăr), gri, cenușiu-gălbui și chiar roșcat. În timp de ariditate, devine gri până gri-brun. Mai ales în habitatele cu umiditate mai mare, suprafața apare verzuie datorită acoperirii cu alge. În schimb, marjele de creștere proaspete, uneori bombate, strălucesc ocru până galben-portocaliu. Suprafața himenială fertilă, situată pe fața inferioară, este netedă și neregulată, fiind la început ocru-gălbuie până galben-portocalie și, apoi, brun-deschisă. În secțiune transversală se vede o linie întunecată, brun-roșcată, care se întinde între stratul steril și trama. Nu înroșește la frecare. Corpurile de fructificare, în cea mai mare parte anuale, pot continua să crească după iernare prezentând atunci partea inferioară în două culori: în timp ce părțile anului precedent au tonuri de gri, zonele nou crescute la margine arată culori strălucitoare. Tuburile și porii: nu are nici tuburi nici pori. Stratul himenial este neted. Piciorul: nu are picior. Carnea: este de un maro deschis și nu se decolorează după tăiere, fiind subțire precum gomoasă până pieloasă. Nu are un miros sau gust specific. Este parazitată uneori de două alte specii de fungi, anume Tremella aurantia și Tremella foliacea.Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 91 Caracteristici microscopice: sunt mici, elipsoidali, netezi și hialini (translucizi), cu o mărime de 6-8 x 2,5-3,5 microni. Pulberea lor este albicioasă și aproape transparentă. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt clavate, spre sus umflate și rotunjite, măsurând 25-35 x 6-9 microni. Specia prezintă pseudocistide (hife asemănătoare cistidelor, de acea „pseudo”, care izvorăsc mult mai adânc în țesutul fungic interior) de 7-10 µm lățime și uneori de peste 100 µm lungime, sunt abundente, izvorăsc din trama, formând în apropierea zonei fructifere un strat destul de dens. În partea de sus sunt umplute cu o substanță uleioasă. Există, de asemenea, numeroase acutocistide (un fel găsit în himeniul câtorva ciuperci) cilindrice cu vârfuri ascuțite de 20-30 × 2-4 µm. Sistemul hifelor este monomitic și constă din două tipuri de fire fungice simplu septate: stratul fructifer conține hife subțiri până la ușor îngroșate, multiplu ramificate, în timp ce altele dezvoltă în carne fire fungice cu pereți groși, mai puțin ramificați și, de obicei, de 4-6 µm lățime. În stratul păros hifele au pereți mai groși cu neenumerate septe adventive fiind cu 5-8 µm ceva mai late.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1067German Josef Krieglsteiner, Armin Kaiser: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel und Porenpilze“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 1, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, p. 334-335, ISBN 978-3-8001-3528-8 Reacții chimice: suprafața se colorează cu hidroxid de potasiu mai întâi roșu, devenind cu timpul neagră.[https://www.123pilzsuche.de/daten/details/StriegeligeSchicht.htm 123 Pilze 1

Confuzii Brânca poate fi confundată cu de exemplu: Antrodia serialis sin. Polyporus serialis (necomestibilă, cu tuburi lung decurente și pori, fără miros, gust adesea amar),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 522-523, ISBN 88-85013-25-2 Auricularia mesenterica (tânăr comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12124-8 Daedaleopsis confragosa,Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 139 Laxitextum bicolor sin. Stereum fuscum (necomestibil, suprafață pâsloasă și castanie, marginea albicioasă până ocru-maronie),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 448-449 - 1, ISBN 88-85013-37-6 Stereum gausapatum (necomestibil, trăiește aproape numai pe stejar, carnea maronie înroșește după o leziune),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 460-461 - 2, ISBN 88-85013-37-6 Stereum insignitum (necomestibil, suprafață catifelată),Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 680-681, ISBN 978-3-8354-1839-4 Stereum rameale (necomestibil, mai mic, adesea concrescut, suprafață albă în tinerețe),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 498-499, ISBN 978-3-440-14530-2 Stereum subtomentosum (necomestibil, suprafața inferioară se colorează la frecare gălbui, prezintă uneori un picior scurt și gros),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 504-505 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Trametes fragrans (necomestibilă, cu pori, miros de cumarină sau vinariță; fără imagine mai jos),123 Pilze cu imagini Trametes hirsuta (necomestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 556-557 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Trametes ochracea sin. Trametes zonata (necomestibilă, cu pori, îngroșată spre centru),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 514-515, ISBN 88-85013-37-6 Trametes pubescens (necomestibilă, cu pori, cuticulă catifelată, colorit albicios până crem, fără gust și miros)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 554-555 - 2, ISBN 3-405-12081-0 sau Trametes versicolor (necomestibil).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557 - 1, ISBN 3-405-12116-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Policioarele sunt fără interes alimentar din cauza compoziției cărnii.

Calități beneficiare Degradarea pesticidelor thumb|Atracină, formulă structurală Printre ciupercile de putrefacție albă din diferite clase de basidiomicete, Stereum hirsutum a obținut, împreună cu Hypholoma fasciculare și Trametes versicolor, cele mai bune valori de degradare pentru toți compușii de pesticide mono-aromatice. După 42 de zile, descompunerea maximă a diuronului [C9H10Cl2N2O), atracinei (C8H14ClN5) și terbutilacinei (C9H16ClN5), unui erbicid înrudit cu atracina, a fost de peste 86%, iar pentru metalaxil (C15H21NO4), unui fungicid din grupul acilalaninelor, aproape de 44%.Gary D. Bending, Maxime Friloux, Allan Walker: „Degradation of contrasting pesticides by white rot fungi and its relationship with ligninolytic potential”, în: „FEMS Microbiology Letters”, vol. 212, nr. 1, 2002, p. 59-63

Folos în medicină thumb|Acid hirsutic, formulă structurală Cercetările au demonstrat că este o ciupercă ce conține o serie de compuși cu proprietăți antimicrobiene. Astfel acționează împotriva bacteriilor gram-pozitive. Mai departe, de exemplu derivatul eterului ciclic epoxid, anume acidul hirsutum-C, este primul produs natural de sinteză organică izolat din Stereum hirsutum în 1966 și caracterizat prin cristalografia cu razele X, care are un efect anti-neoplastic, „antineoplaston” fiind un termen creat de medicul și biochimistul american Stanisław Burzyński (n. 1943) pentru un grup de peptide, derivați și amestecuri pe care le folosește ca tratament alternativ pentru cancer. Acidul este folosit în chimioterapie.National Cancer InstituteKeith I. Block: „Antineoplastons and the Challenges of Research in Integrative Care”, în: „Integrative Cancer Therapies”, vol. 3, nr. 1, 2004, p. 3-4Eberhard Breitmaier: „Terpene - Aromen, Düfte, Pharmaka, Pheromone”, Editura Springer Nature Switzerland AG, Basel 2019, p. 94-116

Calități nocive Daune la cherestea thumb|Bucegi în descompunere