Depresiunea Tazlău-Cașin, numită și Depresiunea Onești este o depresiune subcarpatică din vestul Moldovei, România, situată în partea de sud a Subcarpaților Moldovei. Este delimitată la vest de Carpații Orientali. La est este delimitată de anticlinoriul Culmii Pietricica Bacăului în partea de nord, compartimentul ei sudic plasând-o în zona Subcarpaților de Curbură, la vest de delurile subcarpatice Oușoru și Zăbrăuți. Împreună cu depresiunile aflate la nord, cea a Neamțului și Cracău-Bistrița (de care este despărțită de șaua Borlești (Nechit)), formează un uluc subcarpatic, lontitudinal în raport cu Carpații.
Geografic, dinspre nord spre sud este împărțită în trei compartimente: Frumoasa, Livezi-Helegiu și Oituz-Cașin. Administrativ, ea se află pe teritoriul județelor Neamț și Bacău. Zona este intens populată, aflându-se aici numeroase așezări rurale, precum și orașele Onești (centrul de convergență antropică al depresiunii), Târgu Ocna și parțial, Moinești.
Nu toți geografii sunt de acord cu unitatea structurală a compartimentului depresionar Tazlău-Cașin, o parte dintre aceștia considerând că pot fi identificate două depresiuni distincte, anume Depresiunea Tazlău și Depresiunea Oituz-Cașin. Din punct de vedere evolutiv, cele două compartimente au avut o evoluție diferită. Cel nordic al Tazlăului are origine tectono-erozivă, este suprapus pe o structură de sinclinoriu rezultată ca urmare a ascensiunii tectonice din Pleistocenul inferior a culmii Pietricica Bacăului și are o rețea hidrografică mai veche și în consecință un relief mai vechi, format de aceasta. Spre diferență, compartimentul sudic are un caracter eroziv subsecvent, fiind creația din Pleistocenul mediu a râurilor Oituz și Cașin. Acestea au erodat molasa miocenă cutată, aflată la zona de contact cu piemonturile monoclinale ale dealului Oușoru și Platformei Zăbrăuți.
Elemente de geologie Structură Limita vestică a Depresiunii Tazlău-Cașin este definită de denivelarea acentuată dinspre munți, care corespunde liniei de încălecare a pânzei marginale a flișului peste straturile din epoca miocenă ale acestei forme de relief.Enciclopedia...Volumul III (R-Z), Ghinea, 1998, p. 220 Ulucul depresionar se lipește în zonele de nord și sud direct de flișul montan, mai puțin în zona dintre râurile Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat, unde tranziția se face prin intermediul unor dealuri subcarpaticeGeomorfologia României..., Posea, 2005, p. 171 (Dealurile Solonțului).Geomorfologia României..., Posea, 2005, p. 429 Astfel spre vest, la nord de Trotuș, abrupturile sunt alcătuite de fruntea Pânzei de Tarcău și de frunți ale unor pânze de șariaj: Măgura Tazlău, Stogul de Piatră și Munceii Uture, Munceii Piatra Crăpată și Culmea Berzunți. La sud de Trotuș, contactul se face cu fruntea pânzei marginale: Măgura Cașinului, Scaunul Runcului, Coșna, Vârful Chilăului.Depresiunile subcarpatice..., Brânduș & Grozavu, 2000, p. 103
Limita estică, la nord de Trotuș, este formată de un aliniament de falii interne secundare, de-a lungul cărora s-a înălțat în epoca geologică a Pleistocenului inferior, anticlinoriul reprezentat de Culmea Pietricica. La sud de Trotuș, limita este constituită de o cuestă povârnită puternic în partea sa vestică, săpată în depozitele piemontane villafranchiene monoclinale ale dealurilor Oușoru și Zăbrăuți.
Faciesul petrografic este caracterizat de o dominanță netă și o alternanță frecventă a argilelor și marnelor, cu gresii friabile și gipsuri.Depresiunile subcarpatice..., Brânduș & Grozavu, 2000, p. 106 În ce privește relieful carstic dezvoltat în compartimentul Tazlăului, acesta are ca substrat un complex litologic badenian, cu orizonturi de gipsuri de 10-50 cm înclinate cu 25°-45°.
Atât tectonica cât și procesele seismice sunt active. Acestea alături de faciesul litolgic existent, precum și de marea densitate a fragmentării reliefului sau de înclinarea pantelor la 10° -30° ori de impactul antropic, supun ulucul depresionar proceselor de denudare, dintre care alunecările de teren au condiții deosebit de favorabile aici și astfel, un rol important. Această caracteristică încadrează compartimentele Tazlău și Oituz-Cașin, în arealele cu frecvență mare și foarte mare frecvență și intensitate a alunecărilor. Acestea sunt variate ca formă și grosime a deluviului, precum și în ce privește intensitatea.
În subsol se găsesc zăcăminte bogate de petrol și gaze naturale,Subcarpații ..., Ielenicz & Pătru & Cliuș, 2005, p. 187 gips și sare.
Origine Origine depresiunii este mixtă, tectonică și erozivă, procesul dominant fiind reprezentat de eroziunea diferențială:Geomorfologia României..., Posea, 2005, p. 96 asemeni restului Subcarpaților Moldovei, compartimentul depresionar este mai vechi decât restul subcarpaților, deoarece este format din strate miocene (piemont sarmațian) care s-au cutat. Astfel, în timpul înălțării din postvillafranchian, ca urmare a împingerii spre est dinspre Carpați și a rezistenței Platformei Moldovenești, s-a format anticlinoriul Pietricica și în același timp un sinclinoriu larg în spatele acestuia, prin coborâre tectonică. În acest mod, suprafața formată prin glacisare din timpul sarmațianului până în villafranchian a fost distrusă.Geomorfologia României..., Posea, 2005, p. 113 după instalarea rețelei hidrografice actuale și adâncirea acesteia, Tazlăul împreună cu afluenții săi principali au continuat să accentueze caracterul depresionar al zonei, conglomeratele estice burdugaliene ale Culmii Pietricica având o rezistență superioară la eroziune față de rocile salifere acvitaniene și argilo-marnoase burdugaliene și badeniene, situate la vest.Geomorfologia României..., Posea, 2005, p. 96 Depresiunea este oblică în raport cu Carpații și paralelă cu axurile Tazlăului și Trotușului, atât pentru că rocile salifere fac un anume unghi cu cele ale flișului, cât și ca efect al eroziunii impuse de Tazlău, care a erodat lateral mai mult spre munte, în unele porțiuni. prin comparație cu compartimentul depresionar cu origine tectono-erozivă al Tazlăului de la nord de Trotuș, schițat ca urmare a unor mișcări tectonice, cel sudic Oituz-Cașin are origine în principal erozivă. Instalate probabil în Pleistocenul mediu în zona de contact dintre depozitele miocene cutate și cele villafranchiene piemontane, râurile Oituz și Cașin au erodat interfluviile în raport cu nivelul de bază al Trotușului. Astfel, cele două ape au conturat compartimentul depresionar sudic și i-au asigurat un caracter subsecvent față de cuesta abruptă dinspre est, precum și față de structura monoclinală a depozitelor piemontane.Depresiunile subcarpatice..., Brânduș & Grozavu, 2000, p. 105 din Pleistocenul inferior în compartimentul Tazlău și probabil din Pleistocenul mediu în compartimentul Oituz-Cașin, evoluția reliefului din ambele zone a fost în mare parte similară, relieful înalt, interfluvial, fiind creația cvasiexclusivă a actualei rețele hidrografice. Acest relief este orientat paralel cu afluenții principali ai Tazlăului, Oituzului și Cașinului, evoluția acestor afluenți depinzând de nivelurile de bază ale râurilor colectoare. Având o vechime mai mare, rețeaua hidrografică a Tazlăului a fost în Pleistocenul mediu în ce privește cursul superior al acestuia, parte a a unui proces de captare de către bazinul hidrografic al Bistriței, prin intermediul râului Nechit. Captări locale și autocaptări fără mare importanță, în ce privește configurația rețelei hidrografice, au avut însă loc și în Holocen.
condiții distincte de morfogeneză în compartimentul Tazlăului au numai suprafețele de glacis intradepresionar de sub culmea Berzunți, precum și unele interfluvii structurale ale depresiunii, din sudul aceluiași compartiment. Astfel, glacisurile în cauză au rezultat ca urmare a retragerii flancului de est al culmii Berzunți prin procesul de denudare, iar intefluviile din sud mai sunt astăzi reprezentatei prin hogbackuri, precum dealurile Perchiu, Straja, Brașovului sau Cocoara. între cele două compartiemnte, de nord și de sud, se interpune valea Trotușului, săpată în molasa miocenă cutată relativ friabilă.
Delimitare
Depresiunea în cauză se află în partea sudică a ulucului subcarpatic format din Depresiunea Neamțului, Depresiunea Cracău-Bistrița și Depresiunea Tazlău-Cașin. Este cea mai extinsă depresiune subcarpaticăSubcarpații ..., Ielenicz & Pătru & Cliuș, 2005, p. 176 și este una dintre cele mai tipice depresiuni de acest tip, ale României, fiind însă a doua depresiune a Moldovei ca dimensiune și grad de dezvoltare.Societatea de Științe Geografice din Republica Socialistă România; Natura: Seria geografie-geologie, Volumul 17; 1965; p. 22; accesat la 13 octombrie 2019Este lungă de 78 km și largă de 25 kmGheorghe, Delia & Dăscălița,Dan; Considerații privind impactul antropic asupra resurselor de apă subterană din bazinul hidrografic al râului Trotuș în Lucrările conferinței Resursele de apă din România. Vulnerabilitate la activitățile antropice, Targoviște, 11-13 June 2010; ISBN: 978-606-8042-65-7; p. 95; accesat la 13 octombrie 2019 (lungime de 70 km și lățime de 10-15 km după o altă sursă) și are o suprafață de 800 km2. Este situată altimetric mai jos decât Depresiunea Cracău-Bistrița, în partea ei centrală, acolo unde se strâng Trotușul, Tazlăul, Cașinul și Oituzul, având o altitudine de 200 m.Cândea, Melinda & Bran, Florina; Spațiul geografic românesc: organizare, amenajare, dezvoltare durabilă; Editura Economică; 2001; ISBN 9789735904852; p.34; accesat la 13 octombrie 2019
Compartimentul depresionar Tazlău-Cașin, de forma unui uluc format pe un sinclinoriu, este situat în Subcarpații Tazlăului.Enciclopedia...Volumul III (R-Z), Ghinea, 1998, p. 219 Acesta se extinde de o parte și alta a râului Tazlău, prin prelungirile Cașin și Oituz intrând în Subcarpații de Curbură (a căror limită este situată pe linia Oituz-Mănăstirea Cașin).Subcarpații ..., Ielenicz & Pătru & Cliuș, 2005, p. 14 La est este delimitat de Culmea Pietricica Bacăului, continuată la sud-este de Piemontul Orbenilor (Pâncești) și de Dealul Oușoru.Subcarpații ..., Ielenicz & Pătru & Cliuș, 2005, p. 177 Spre vest delimitarea este asigurată de către Munceii Bistrița-Tazlău (culmi secundare transversale ale culmii Goșmanu-Geamăna din Munții Tarcăului) spre nordBrânduș, Costică & Grasu, Constantin; Munții Tarcău. Ghid turistic; Ed. pentru Turism; București; 1987; Subcap. Relieful – Cap. Caracterizare fizico-geografică și de Munții Berzunți la mijloc (ambele masive cu înălțimi de peste 900 m spre depresiune), precum și de Munții Vrancei (cu înălțimi de 700-800 m spre depresiune), la sud. Între Munții Berzunți și cei ai Vrancei, se insinuează o porțiune din Munții Nemira.Albotă, Mihail; Nemira + Munții Nemira – Harta turistică; Ed. Sport-Turism; București; 1983 (1982: harta); Fig. 2 – Așezarea geografică și limitele Munților Nemira
Comunicarea cu celelalte unități vecine este asigurată: la nord prin Șaua Nechitului (sau Borlești) largă și situată la 536 m altitudine (535 m, respectiv 450 m după alte surse), cu depresiunea Cracău-Bistrița. Șaua se înscrie pe aliniamentul tectono-structural și morfologic ce delimiează zona montană de cea subcarpatică. la sud-vest prin Șaua Moinești cu Depresiunea Comănești și prin culoarul Trotușului.
Din punct de vedere geografic, există trei compartimente: (Depresiunea) Frumoasa, aflată la nord, se întinde până în apropiere de Tescani. Are un aspect de sinclinal asimetric larg deschis, relieful său fiind colinar și cu terase. Livezi-Helegiu, aflat în zona mijlocie, este delimitat între culmile Berzunților și Pietricicăi. Relieful său este complex, fiind format din lunci, terase și culmi cu pante accentuate.