Gabriel Tarde (; nume complet Jean-Gabriel De Tarde;"Gabriel Tarde". Encyclopædia Britannica. ) a fost un sociolog, criminolog și psiholog social francez care a conceput sociologia ca fiind bazată pe mici interacțiuni psihologice dintre indivizi, forțele fundamentale fiind imitația și inovația.

Biografie Tarde s-a născut în localitatea Sarlat din provincia Dordogne și a studiat dreptul la Toulouse și Paris. Din 1869 până în 1894 a lucrat ca magistrat și judecător de instrucție în provincie. În 1880 el a corespondat cu reprezentanți ai antropologiei penale (știință nou formată), mai ales cu italienii Enrico Ferri și Cesare Lombroso și cu psihiatrul francez Alexandre Lacassagne. Împreună cu acesta din urmă, Tarde a devenit un conducător reprezentativ al „școlii franceze” de criminologie. În 1900 a fost numit profesor de filosofie modernă la Collège de France. În această calitate, el a fost cel mai important critic contemporan al sociologiei lui Durkheim.

Activități Printre conceptele pe care Tarde le-a inițiat a fost conștiința colectivă (preluat și dezvoltat de către Gustave Le Bon și, uneori, întrebuințat pentru a explica așa-numitul comportament de turmă sau psihologia mulțimilor) și psihologia economică, unde el a anticipat o serie de evoluții moderne. Tarde a fost foarte critic față de activitatea lui Émile Durkheim la nivel de teorie și de metodologie.Thomassen, pp. 231-249. Cu toate acestea, sociologia lui Durkheim a umbrit viziunea lui Tarde, dar unii oameni de știință americani, precum cei din școala de la Chicago, au  preluat teoriile sale și le-au făcut celebre.Armand Mattelart, Invention of Communication, University of Minnesota Press, 1996, p. 257.

Criminologie Tarde a fost preocupat de criminologie și de baza psihologică a comportamentului infracțional în timp ce lucra ca magistrat în serviciul public. El a criticat conceptul de delicvent atavic elaborat de Cesare Lombroso. Studiile criminologice ale lui Tarde au servit ca bază a studiilor sale sociologice ulterioare.

Tarde a subliniat, de asemenea, tendința criminalului de a reveni la locul crimei și de a repeta crima, ceea ce el a considerat-o ca parte a unui proces mai larg de repetiție compulsivă.Henri Ellenberger, The Discovery of the Unconscious (1970), p. 514.

Imitație Tarde a considerat imitația, conștientă și inconștientă, ca o trasătură interpersonală fundamentală, având ca situație primară imitarea părinților de către copii, bazată pe prestigiu.Ellenberger, p. 528.

Tarde a subliniat importanța exemplului creativ în societate, argumentând că „geniul este capacitatea de a genera propriul rezultat”.Citat în Ellenberger, p. 891.

Science-fiction Tarde a scris, de asemenea, o povestire științifico-fantastică intitulată Fragment d'histoire future (1896). Ea prezintă povestea postapocaliptică a unui Pământ devastat de o nouă Eră Glaciară. Omenirea trebuie să reconstruiască o nouă civilizație subterană. Supraviețuitorii decid să pună bazele unei societăți utopice cu accent pe muzică și artă.

Influențe Sigmund Freud a construit teoria mulțimilor pe baza ideilor lui Tarde cu privire la imitație și sugestie.Sigmund Freud, Civilization, Religion and Society (PFL 12) p. 116. Everett Rogers a promovat „legile imitației” ale lui Tarde în cartea Difuzarea inovației (1962). De la sfârșitul anilor 1990 și inclusiv astăzi, creațiile lui Tarde au experimentat o renaștere.David Toews, "The Renaissance of philosophie Tardienne", in Pli: the Warwick Journal of Philosophy, Vol. 8, 1999. Stimulat de relansarea eseului Monadologie et Sociologie de către Institutul Synthelabo, sub îndrumarea lui Eric Alliez, fostul student al lui Gilles Deleuze, opera lui Tarde a fost redescoperită ca un precursor al teoriei postmoderniste franceze, care i-ar fi influențat pe filozofii sociali Gilles Deleuze și Félix Guattari.

Lucrări La criminalité comparée (1886) La philosophie pénale (1890) Les lois de l'imitation (1890) Les transformations du droit. Étude sociologique (1891) Monadologie et sociologie (1893) La logique sociale (1895) Fragment d'histoire future (1896) L’opposition universelle. Essai d'une théorie des contraires (1897) Écrits de psychologie sociale (1898) Les lois sociales. Esquisse d'une sociologie (1898) L'opinion et la foule (1901) La psychologie économique (1902–1903) Fragment d'histoire future (1904)

Note

Bibliografie . Bruno Latour (2005). Reassembling the Social: An Introduction to Actor-Network-Theory (Oxford: Oxford University Press). See also: Pietro Semeraro, Il sistema penale di Gabriel Tarde, Padova 1984.

Lectură suplimentară J. S. McClelland, The Crowd and the Mob (2010) Robert Leroux, Gabriel Tarde, vie, oeuvres, concepts, Paris, Ellipses, 2011. Pietro Semeraro, Il sistema penale di Gabriel Tarde, Cedam, Padova 1984. Realino Marra, Tra pena infamante e utilità del reato. Tarde contro Durkheim, ovvero l'espiazione della colpa a fondamento del diritto criminale, in «Dei Delitti e delle Pene», III-1, 1985, pp. 49–92. Massimo Borlandi, Tarde et les criminologues italiens de son temps, in Gabriel Tarde et la criminologie au tournant du siècle, Presses Universitaires du Septentrion, Villeneuve d'Ascq, 2000. Matei Candea, The social after Gabriel Tarde : debates and assessments, Routledge, New York, 2010. Jaap van Ginneken, 'The era of the public – Tarde, social psychology, and interaction', Ch. 5 in JvG, Crowds, psychology and politics 1871-1899, New York: Cambridge University Press, 1992.

Legături externe

LibriVox Open Access translation of Monadology and Sociology' Downloadable versions of many of Tarde's works (in French) Les lois sociales de Gabriel Tarde (în franceză) Bibliography of his works

Categorie:Nașteri în 1843 Categorie:Decese în 1904 Categorie:Profesori ai Collège de France Categorie:Sociologi francezi