Reacția Sandmeyer este o reacție organică folosită pentru obținerea halogenurilor de aril din săruri de arendiazoniu. Reacția Sandmeyer este un exemplu de substituție nucleofilă aromatică ce se desfășoară prin mecanism radicalic.
500px|Sandmeyer: formă generală
Reacția a fost descoperită în anul 1884 de către chimistul elvețian Traugott Sandmeyer, care a realizat sinteza fenilacetilenei din clorură de benzendiazoniu și acetilură cuproasă. Este o metodă de substituție a unei grupe amino aromatice cu un nucleofil, prin transformarea aminei în sare de diazoniu, la care se va realiza atacul nucleofilului. Reacția se realizează în prezența sărurilor cuproase, de Cu (I). Nucleofilii pot fi: anioni halogenură, cianură, tioli, apă, etc. Reacția nu merge bine pe anionii fluorură, dar există pentru fluorurare o altă metodă: reacția Balz–Schiemann.
Mecanism de reacție Ca și în cazul reacțiilor de obținere a sărurilor de diazoniu, acidul azotos este preparat de obicei in situ, plecând de la azotit de sodiu (nitrit) care este tratat cu un acid (clorhidric sau sulfuric). Au loc două etape succesive de protonare a ionului azotit, concomitent cu eliminarea unei molecule de apă, pentru formarea ionului nitrozoniu. Acesta are rol de electrofil în reacția cu aminele aromatice, formând sarea corespunzătoare de arendiazoniu printr-un intermediar nitrozaminic. Substituția grupei diazo aromatice cu halogen sau pseudohalogen este catalizată de cuprul (I), formându-se în final un radicalul aril prin eliminarea azotului molecular. Arena substituită se formează printr-un mecanism radicalic, când se regenerează catalizatorul cupros:
Formarea ionului nitrozoniu 800px|Formarea ionului nitrozoniu
Formarea ionului benzendiazoniu 700px|Formarea ionului benzendiazoniu
Reacția finală 1000px|Detailed mechanism of the Sandmeyer Reaction
Aplicații Diferite variante ale reacției Sandmeyer au fost dezvoltate cu scopul de a se putea sintetiza diverși compuși. De obicei, aceste reacții au loc prin intermediul unor săruri de aril-diazoniu, iar acestea reacționează cu săruri de cupru (I), dând arene convenabil substituite (se pot obține pe această cale: clorobenzen, bromobenzen, benzonitril, etc.)
Vezi și Reacție Balz–Schiemann
Referințe
S Sandmeyer