George Sbârcea () a fost un compozitor, muzician și muzicolog român, jurist neprofesant, jurnalist, funcționar public, editor de carte, scriitor și traducătorGeorge Sbârcea, 100 de ani de la naștere, promotor al tango-ului clasic argentinian, foarte cunoscut și apreciat în Bucureștiul anilor 1930 și 1940, precum și în România interbelică. A folosit și pseudonimul Claude RomanoInformația HR, în perioada sa de compozitor și de lider de orchestră itinerantă.Articol pe CZB.ro
În perioada „României dodoloațe” (România Mare sau România interbelică) a fost extrem de cunoscut și prețuit. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale se numără și cântecele de muzică ușoară „Ionel, Ionelule”, „De ce ai plecat?”, „Dar-ar naiba-n tine, dragoste”, „Inimioară, inimioară” și multe tangouri, așa cum este „Un tango de adio”.George Sbârcea, compozitor, jurnalist, ...
Biografie și activitate componistică George Sbârcea s-a născut la Toplița Română (astăzi orașul Toplița), la 23 martie 1914, ca fiu al medicului și, ulterior, colonelului în rezervă al Armatei Române, Constantin Sbârcea. A rămas orfan de tată în 1923, la numai 9 ani, având o soră și alți doi frați.
Studiile elementare le-a făcut la Toplița, iar cele gimnaziale și liceale la Reghin. A studiat dreptul la Cluj. Nefiind deloc atras de domeniul juridic, dar fiind extrem de talentat la a interpreta și compune muzică, fire rebel-romantică, George Sbârcea și-a creat propria sa orchestră cu care a cântat în diverse localuri din orașe din Transilvania, printre care se pot aminti Cluj, Satu Mare, Sibiu și Timișoara.Lui George Sbârcea i s-a făcut dreptate de două ori - Articol Familia a fost total contra „activității muzicale itinerante” a lui George.
Carieră muzicală George Sbârcea a devenit și mai cunoscut în Bucureștiul interbelic odată cu lansarea melodiei „Ionel, Ionelule”, în 1937. Primele interprete ale melodiei au fost Lulu Nicolau și Lizette Verea, un duet de succes în acele timpuri. Melodia a fost preluată de cântăreți din Germania, Franța și țările scandinave.Tot în calitate de compozitor,sub pseudonimul Claude Romano,a fost un fervent promotor al tangoului în stil clasic argentinian. Astfel,în prima sa tinerețe (anii '30 ai secolului XX),a compus tangouri de mare succes (preluate ulterior și de repertoriul internațional) precum Anișoara,Studentina,Un tango de adio și altele. Cel puțin primele 2 tangouri menționate au fost cântate de către exponentul nr.1 al tangoului românesc interbelic,Cristian Vasile și de către cel considerat ca fiind cel mai bun interpret de limbă rusă al tangoului,Petre Leșcenco (Pjotr Leshcenko),cetățean român de origine rusă(basarabean),foarte prețuit în România interbelică(țara sa adoptivă) și printre co-etnicii săi din Rusia natală. În anii '60,aceste tangouri compuse de George Sbârcea(alias Claude Romano) au fost reinterpretate de Jean Păunescu(cu vocea sa caldă,specială).Tot în calitate de compozitor, sub pseudonimul Claude Romano, a fost un fervent promotor al tangoului în stil clasic argentinian. Astfel, în prima sa tinerețe (anii '30 ai secolului XX), a compus tangouri de mare succes (preluate ulterior și de repertoriul internațional) precum ,,Anișoara''(1934), ,,Studentina''(1931), ,,Nenita'' (declarat la Paris ,,cel mai frumos tango al anului 1933''), ,,Un tango de adio'', ,,S-a rupt o coardă la vioară'' și altele. Cel puțin primele 2 tangouri menționate au fost cântate de către exponentul nr.1 al tangoului românesc interbelic (Cristian Vasile) și de către cel considerat ca fiind cel mai bun interpret de limbă rusă al tangoului, Petre Leșcenco (Pjotr Leshcenko), cetățean român de origine rusă (basarabean), foarte prețuit în România interbelică (țara sa adoptivă) și printre co-etnicii săi din Rusia natală.
În anii '60, tangouri compuse de George Sbârcea (alias Claude Romano) au fost reinterpretate de Jean Păunescu (cu vocea sa caldă, specială), Elena Constantinescu, Cornel Constantiniu.
Decorații În 1968, la Paris, generalul Charles de Gaulle (președintele Republicii Franceze) îl decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Franței. În 1942, primise deja titlul de Comandor al Ordinului Leul Finlandei, fiind singurul român care a fost distins cu acest titlu.George Sbârcea - Articol compilat din diverse surse de informații
Premii A fost distins cu Premiul Ciprian Porumbescu al Academiei RomâneArticol - George Sbârcea, alias Claude Romano (1914 - 2005)
Publicații Muza veselă, culegere de anectode muzicale, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1963,Google search 1969 Dimitrie Popovici – Bayreuth: „Cîntărețul pribeag”, 1860-1927, Editura Muzicală, București, 1965 Jazzul, o poveste cu negri, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1974 Primii pași spre glorie, - "povestea vietii sau, mai curand, a copilariei catorva mari muzicieni de pretutindeni" - Ed. Ion Creanga, Bucharest, 1975 O stradă cu cântec sau povestea musicalului, Editura muzicală, București, 1979 Veșnic tânărul George Enescu, Editura muzicală, București, 1981 Povestea vieții lui George Enescu, Editura Ion Creangă, 1982 Cărți online Viața și cântecele lui Gică Petrescu, Editura Viitorul Românesc, 1993
Note
Legături externe Biblioteca Toplița SaltMin - Nicolae Balint
Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Nașteri pe 23 martie Categorie:Decese în 2005 Categorie:Decese pe 27 iulie Categorie:Absolvenți ai Universității Babeș-Bolyai Categorie:Compozitori români Categorie:Comandori ai Ordinului Leul Finlandei Categorie:Decorați cu Legiunea de onoare Categorie:Decorați cu Ordinul Leul Finlandei Categorie:Laureați ai premiilor Academiei Române Categorie:Laureați ai Premiului Ciprian Porumbescu al Academiei Române Categorie:Editori români Categorie:Juriști români Categorie:Muzicieni români Categorie:Muzicologi români Categorie:Oameni din județul interbelic Ciuc Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Oameni din Toplița Categorie:Traducători români