Panaeolus semiovatus (James Sowerby, 1798 ex Seth Lundell & John Axel Nannfeldt, 1938), din încrengătura Basidiomycota, în familia Bolbitiaceae și de genul Panaeolus','Index Fungorum denumită în popor ou pestriț,Denumire RO este o specie saprofită, coprofilăDicționar general de botanică (…C) de ciuperci necomestibile, fiind destul de des întâlnită. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă solitară sau în grupuri mai mici, prin pășuni și câmpuri, numai pe bălegarul de cai sau vite din aprilie până în noiembrie (decembrie), până la primul ger.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 88-89, ISBN 3-405-12081-0Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 264-265, ISBN 978-3-440-13447-4
Descriere thumb|left|195px|Bres.:P. Phalaenarum Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3, Londra 2010, p. 1276–1292
Pălăria: are un diametru de aproximativ 3-8 cm și o înălțime de 4-5 cm, este subțire și moale, amenajată central peste picior. La început este semisferică, apoi în formă de clopot, devenind mai târziu convexă și parabolică, la bătrânețe și uscare cu crăpături. Cuticula este lipicioasă și unsuroasă, câteodată zonară cu resturi ale vălului parțial. Ea variază în colorit de la alb de fildeș, peste gri-maro pal ca chitul, brun-ocraceu ca lutul până la cafeniu deschis, fiind în vârsta de multe ori încrețită. Lamelele: sunt aglomerate, subțiri, bifurcate, emarginate adânc, adnate la picior, inițial de culoare gri maronie, însă repede brun-negricioase până negre cu muchii albuie, având un aspect pestriț. Piciorul: are o lungime de 5-12 (15) cm și o lățime de 0,5-0,8 (1) cm, este cilindric, fragil, gol în interior, la bază ușor îngroșat, de aceeași culoare cu pălăria și cu un inel membranos albui care atârnă în jos și devine negricios pe partea superioară (datorită pulberea sporilor) la bătrânețe. Carnea: este albicioasă până crem (în picior mereu ceva mai închisă), moale, descompunându-se repede, cu un miros și gust imperceptibil, după unii slab de ciuperci. Se colorează cu Hidroxid de potasiu brun-negricios. Caracteristici microscopice: are spori mari, elipsoidali și netezi, având o mărime de 15-22 x 9-13 microni. Pulberea lor este neagră. Reacții chimice: Buretele se colorează cu Hidroxid de potasiu brun-negricios.
</div>
Confuzii Oul pestriț poate fi confundat cu alte specii necomestibile, în primul rând cu suratele lui Panaeolus fimicolaBruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 90-91, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) și Panaeolus papilionaceusBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 90-91, ISBN 3-405-12124-8 sau cu Stropharia semiglobata,<ref>Lucien Quélet: „Les champignons du Jura et des Vosges, vol. I, în: Mémoires de la Société d’Émulation de Montbéliard, seria 2, nr. 5, Editura Imprimerie et Lithographie de Henri Barbier, Montbéliard 1872, p. 143</ref>Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 349, ISBN 3-85502-0450 fiind de asemenea locuitori de bălegar. Dacă nu se ia în seamă locul semnificativ al dezvoltării, atunci ciuperca se poate confunda și cu comestibilele Volvariella bombycina,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 124-125, ISBN 3-405-11774-7 Volvariella specioasa sin. Volvopluteus gloiocephalus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 34-35, ISBN 3-405-12081-0 Volvariella surrecta,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 36-37, ISBN 3-405-12081-0Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 316-317, ISBN 88-85013-37-6 sau Volvariella volvacea.Pier Andrea Saccardo: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. 11, Editura Typis seminarii,Padova 1895, p. 43
Specii asemănătoare
Valorificare Buretele nu este otrăvitor și ar putea fi consumat, dar din cauza cărnii subțiri și inconsistente precum dezvoltării lui numai pe bălegar este văzut culinar neînsemnător.
Note
Bibliografie Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto, volumul 1-3, 5 (vezi note) Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Legături externe
Panaeolus semiovatus, film
Categorie:Agaricales Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1753 în știință