Războiul lui Red Cloud

Războiul lui Red Cloud - cunoscut și sub numele de Războiul Bozeman sau Războiul de pe Râul Powder - a fost un conflict armat între triburile Lakota, Cheyenne-ii Nordici și Nordicii Arapaho, respectiv Statele Unite care a avut loc în teritoriile Wyoming și Montana din 1866 până în 1868. Conflictul a avut ca motiv principal controlul părții vestice a districtului Powder River din ceea ce azi este partea central-nordică a statului Wyoming. Această pășune, bogată în bizoni, era tradițional sub controlul indienilor Crow, însă recent tribul Lakota a preluat controlul acesteia.Stands in Timber, John and Margot Liberty: Cheyenne Memories, Lincoln and London, 1972, p. 170, note 13. See also Utley, Robert M.: "The Bozeman Trail before John Bozeman: A busy Land". Montana, The Magazine of Western History, Vol. 53, No. 2 (Summer 2003), pp. 20-31. Tribul Crow avea prin tratatul semnat la Fortul Laramie în 1851 dreptul la zona respectivă. Toate părțile semnatare au fost implicate în „Războiul lui Red Cloud”.

În 1863, americanii europeni au constituită Traseul Bozeman prin inima teritoriului tribului Cheyenne, Arapaho și Lakota. Era cea mai scurtă și cea mai simplă rută din Fortul Laramie și Traseul Oregon către zăcămintele de aur din Montana. Din 1864 până în 1866, traseul a fost traversat de aproape 3.500 de mineri, coloniști emigranți și alte persoane, toți intrând în competiție cu indiene pentru resursele împuținate din apropierea traseului.

Statele Unite au numit războiul după Red Cloud, o cunoscută căpetenie a Oglala Lakota aliată cu triburile Cheyenne și Arapaho. Armata Statelor Unite a construit forturi ca răspuns la atacurile săvârșite asupra călătorilor civili folosindu-se de dreptul oferit de tratat pentru „a întemeia drumuri, posturi militare și altele”. Toate trei forturile erau localizate în 1851 pe teritoriul indienilor Crow și acceptate de către aceștia.The forts were located west of the Powder River, which was the dividing line between the Crow territory and the Lakota territory according to the Fort Laramie Treaty of 1851. (see this) Tribul Crow considera că își protejau cel mai bine interesele prin cooperarea cu armata Statelor Unite.Hoxie, Frederick E.: Parading through History. The Making of the Crow Nation in America, 1805-1935. Cambridge, 1995, p. 91. See also Rzeczkowski, Frank: "The Crow Indians and the Bozeman Trail," Montana, The Magazine of Western History, Vol. 49, No. 4 (Winter 1999), pp. 30-47. Papers relating to Talks and Councils held with the Indians in Dakota and Montana Territories in the Years 1866-1869. Washington, 1910, p. 67.

Războiul lui Red Cloud a fost caracterizat în mare parte de raiduri și atacuri constante la scală mică asupra soldaților și civililor din cele trei forturi din comitatul Powder River, distrugând aceste garnizoane. Cea mai mare acțiune militară a conflictului a fost reprezentată de Lupta Fetterman - cu 81 de decese suferite de Statele Unite -, concomitent și cea mai mare înfrângere militară suferită de către Statele Unite pe Marile Câmpii până la bătălia de la Little Bighorn în rezervația indiană Crow care va avea loc zece ani mai târziu.Kappler, Charles J.: Indian Affairs. Laws and Treaties. Washington, 1904,. Vol. 2, p. 1008.

Obținând pacea prin Tratatul de la Fortul Laramie în 1868, tribul Lakota și aliații săi au fost victorioși. Au obținut controlul legal a părții vestice a comitatului Powder River, deși victoria va dura doar opt ani până la marele război Sioux din 1876, unde Statele Unite îi va strămuta.Brown, Dee (1970). Bury My Heart at Wounded Knee, ch. 6. Bantam Books. ISBN 0-553-11979-6. Triburile Crow și-au pierdut teritoriile de vânătoare din regiunea Powder River.Kappler, Charles J.: Indian Affairs. Laws and Treaties. Washington 1904. Vol. 2, pp. 998-1003.  Odată cu tratatul, „... guvernul a trădat triburile Crow care au fost de acord să ajute armata în susținerea pozițiilor timp de doi ani”.Dunlay, Thomas W.: Wolves for the Blue Soldies. Indian Scouts and Auxiliaries with the United States Army, 1860-90. Lincoln and London, 1982, p. 40

Context Începând cu 1805, o tabără a tribului Crow i-a permis negustorului franco-canadian de blănuri Francois Antoine Larocque să o urmeze de-a lungul zonei Râului Powder.Hoxie, Frederick E.: Parading Through History. The Making of the Crow Nation in America, 1805-1935. Cambridge, 1995, map over the route p. 38. Utley, Robert M.: "The Bozeman Trail before John Bozeman: A Busy Land," Montana, The Magazine of Western History, Vol. 53, No, 2 (Summer 2003), pp. 20-31. Conform acestuia, tribul Crow „... popula partea estică a munților Stâncoși la izvorul râului Yellowstone și a ramificațiilor acestora - râurile Bighorn, Tongue, Powder și altele - și aproape de izvorul râului Missouri”.Wood, Raymond W. and Thomas D. Thiessen: Early Fur Trade on the Northern Plains. Canadian Traders among the Mandan and Hidatsa Indians, 1738-1818. Norman and London, 1987, p. 206 De la sfârșitul secolului XVII, tribul Lakota a început să migreze spre vest în Marile Câmpii. Aceștia și-au extins teritoriul atât de mult încât la începutul secolului XIX, regiunea intermediară a Râului Missouri se afla sub controlul acestora. Războinicii Lakota și cei din Cheyenne au comis un masacru într-o mare tabără a tribului Crow de pe Râul Tongue în 1820, fapt care a condus la nașterea unei animozități permanente.Hyde, George E.: Life of George Bent. Written From His Letters. Norman, 1987, p. 26. See also Linderman, Frank B.: Pretty Shield. Medicine Woman of the Crows. Lincoln and London, 1974, p. 168. Linderman, Frank B.: Plenty Coups. Chief of the Crows. Lincoln/London, 1962, p. 190. În 1843, exploratorul american John Frémont preciza că Lakota i-au adus la cunoștință dorința de a subjuga teritoriile Crow pe motiv că vânatul lor preferat, bizonii, erau extrem de numeroși în vest.Fremont, John: The Expedition to the Rocky Mountains. Washington, D.C., 1988, p. 146.

În 1851, zona în cauză a fost inclusă pentru prima dată într-un tratat semnat alături de Statele Unite, act intitulat Tratatul de la Fortul Laramie. Acordul de pace a conturat teritorile triburilor astfel încât Statele Unite să poată stabili pacea printre aceștia și să-și poată proteja propriii coloniști. Tratatul a fost semnat de către reprezentanții numeroaselor triburi din Câmpii și din regiunile vestice muntoase - Crow, Lakota, Cheyenne, Arapaho; Gros Ventre, Mandan, Arikara; Assiniboine și alte națiuni.Kappler, Charles J.: Indian Affairs. Laws and Treaties. Washington, 1904. Vol. 2, p. 594.  Conflictele intertribale reprezenta o modalitate normală prin intermediul căreia triburilor obțineau avantaje economice și sociale - blănuri, sclavi, cai, teritorii de vânătoare și alte interese. Aceste lupte au continuat până în finalul secolului XIX. stanga|miniatura|300x300px|O hartă a celor trei forturi construite de armata Statelor Unite de-a lungul Căii Bozeman în teritoriul anexat de Lakota. Construcția acestor forturi a reprezentat cauza războiului lui Red Cloud. Deoarece vânatul s-a diminuat la mijlocul anilor 1850, Lakota a început să-și extindă teritoriile de vânătoare și a „ignorat hotarele” tratatului din 1851.Richard: "The Winning of the West" (1978), quote p. 340 Au traversat Râul Powder (linia care separa teritoriile Lakota de cele ale tribului Crow) și și-au lansat „propriul program de expansiune” vestică în detrimentul celorlalte triburi.White, "The Winning of the West", (Sept 1978), quote p. 342. Pentru cei din Crow, cămpiile din apropierea viitorului oraș Wyola, Montana a devenit câmpul unor „bătălii la scală largă împotriva invadatorilor Sioux”.Medicine Crow, Joseph: From the Heart of the Crow Country. New York, 1992, p. 84. Până în 1860, Lakota și aliații săi i-au alungat pe Crow de pe teritoriile de vânătoare din partea vestică a râului Powder garantate de tratat.Serial 1308, 40th Congress, 1st Session, Vol. 1, Senate Executive Document 13, p. 127.

Numărătoarea de iarnă a celor de Lakota realizată de ben Kindle (Oglala) reflectă conflictele dintre Crow și Oglala în timpul acelor ani. În 5 din 8 „ierni” (ani) din 1857 până în 1864, acesta face referire la victoriile Ogala în fața membrilor Crow sau vice-versa. Anul 1857 este întipărit în memoria tribului datorită bătăliei în care „Cei din Sioux au ucis zece indieni Crow”. Într-o luptă din 1863, „Cei din Crow au ucis opt indieni Oglala Sioux”.

Descoperirea zăcămintelor de aur în 1863 în jurul Bannack, Montana a reprezentat un catalizator pentru coloniștii albi în crearea unei rute economice către regiunile aurifere. În timp ce unii emigranți au pornit către Salt Lake City și apoi spre în Montana, pionierul John Bozeman și John M. Jacobs au dezvoltat Calea Bozeman: din Fortul Laramie spre nord prin comitatul râului Powder aflat la est Munții Bighorn către Yellowstone, iar apoi către vest peste ceea ce azi este cunoscut drept Trecătoarea Bozeman. „Este evident că marile trasee nordice către și din Montana, atât pe apă, cât și pe pământ, sunt situate de-a lungul comitatului indienilor Crow...” stabilea Comisarul Afacerilor Indiene în 1867.Papers relating to Talks and Councils held with the Indians in Dakota and Montana Territories in the Years 1866-1869. Washington, 1910, p. 31. Totuși, triburile Lakota „au alungat treptat triburile Crow de pe aceste teritorii către izvorul râului Yellowstone”, iar acum revendică „drept pradă de război aproape întregul comitat traversat de ceea ce este numit ruta râului Powder [Calea Bozeman] ...”.Serial 136, 40th Congress, 3rd Session, Vol. 2, House Executive Document No. 1, p. 500. Traseul trecea prin teritoriile de vânătoare de pe râul Powder ale tribului Lakota sau Vesticii (Teton) Sioux. Un al doilea traseu, Calea Bridger, traversa la vest de munții Bighorn, însă distanța era mai lungă și mai puțin favorabilă.

Comitatul râului Powder cuprindea numeroase râuri - Bighorn, Rosebud, Tongue și Powder) care curgeau dinspre nord-est din Munții Bighorn în Yellowstone. Tribul Cheyenne a fost primul prezent în această zonă, urmați fiind de clanurile Lakota. Dat fiind faptul că teritoriile nordice au început să fie ocupate de coloniștii albi, această regiune a devenit ultimul teren virgin de vânătoare al triburilor Arapaho și Cheyenne, respetiv a câtorva clanuri Lakota.

Încălcarea tratatului prin anexarea teritoriilor Crow din zona râului Powder în anii 1850 de către Lakota a reprezentat motivul războiului purtat de Red Cloud cu Statele Unite zece ani mai târziu pe exact aceleași teritorii.McGinnis, Anthony: Counting Coup and Cutting Horses. Intertribal Warfare on the Northern Plains, 1738-1889. Evergreen, 1990, p. 114. Utley, Robert M.: "The Bozeman Trail before John Bozeman: A busy Land". Montana, The Magazine of Western History, Vol. 53, No. 2 (Summer 2003), pp. 20-31. Conflictul dintre Statele Unite și triburile Lakota a fost un conflict între „... două imperii expansioniste, cele mai dramatice bătălii fiind purtate pe teritoriile recent preluate de către Sioux”.Calloway, Colin G.: "The Inter-tribal Balance of Power on the Great Plains, 1760-1850". Journal of American Studies, Vol. 16, No. 1 (April 1982), pp. 25-47, quote p. 46.

În 1865, general-maiorul Grenville M. Doge a ordonat Expediția de pe râul Powder împotriva Lakota, Cheyenne și Arapaho. Trei coloane de soldați care cuprindeau 2.675 de bărbați aflați sub comanda lui Patrick E. Connor au pătruns pe teritoriile comitetului Powder. Expediția a fost neconcludentă; trupele nu au reușit să-i învingă pe indieni în vreo bătălie decisivă, deși au distrus un sat Arapaho în Bătălia de pe Râul Tongue. Expediția a reprezentat în mare parte un eșec deoarece rezistența indienilor Lakota era mai determinată ca niciodată.Brown, Dee. The Fetterman Massacre, Lincoln: U of NE Press, 1962, p. 15 miniatura|Căpetenia Red Cloud.