Prezentul glosar de meteorologie cuprinde termeni din domeniul meteorologiei, climatologiei și hidrologiei.
A abatere: - diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi, parametru sau element meteorologic; - diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală sau proiectată. abatere climatică - diferența dintre valoarea la un moment dat, a unui element climatic și valoarea medie calculată pe o perioadă de timp reprezentativă dintr-un anumit punct de vedere; oferă o imagine asupra tendinței fenomenului. ablațiune - procese ca topirea, sublimarea, evaporarea care determină dispariția zăpezii sau a gheții de pe un teren sau un ghețar; - reducerea până la dispariție a echivalentului în apă al unui strat de zăpadă datorită topirii, evaporării, acțiunii vântului sau avalanșelor - transportarea/spulberarea sau îndepărtarea, sub acțiunea vântului, cursurilor de apă sau a ghețarilor; - pierderea din substanță, urmată de evaporare a corpurilor care pătrund în atmosferă, datorită frecării cu aerul. absorbția deasupra calotelor polare - efectul asupra undelor radioelectrice la latitudini înalte, cauzat de creșterea bruscă a concentrației de electroni în stratul D al ionosferei. absorbție atmosferică - transformarea energiei radiante în energie termică, mecanică, electrică, etc., datorită absorbției acesteia de către constituenții atmosferici. absorbție aurorală - absorbția undelor radio în timpul fenomenelor aurorale, care determină absența completă a ecourilor ionosferice. acalmie: – stare atmosferică fără vânt apreciabil sau cu slabe și scurte deplasări locale ale aerului sau ale valurilor, produsă de diferența de încălzire dintre diferitele tipuri de soluri; - intervalul de liniște din cadrul unei perioade agitate sau care o precede ("liniștea dinaintea furtunii") ori urmează după aceasta. accident climatic - variație climatică ce are loc într-o perioadă foarte lung, datorată activității tectonice (deriva continentelor, orogeneză, schimbări la scară mare în distribuția raportului uscat/apă) și variațiilor semnificative ale activității solare (sinonim: revoluție climatică). Acdar - sondaj atmosferic efectuat cu un sistem de detectare și telemetrare prin mijloace acustice. ace de gheață - cristale de gheață, care se formează la temperaturi foarte scăzute și cad pe timp senin sub formă de suspensie, strălucind în lumina Soarelui. acrețiune - creșterea în volum a particulelor noroase sau precipitante prin coliziunea și unirea unei particule de gheață (cristal sau fulg de zăpadă) cu o picătură minusculă de apă suprarăcită, care îngheață brusc în urma acestui impact. actinogramă - diagramă pe care actinograful înregistrează continuu variațiile intensității radiației solare directe. actinometrie - ramură a meteorologiei ce se ocupă cu măsurarea și studiul radiației solare, atmosferice și terestre. actinometru – instrument pentru măsurarea intensității radiației solare. activitate ciclonică - formă a circulației generale a atmosferei în regiunile extratropicale, reprezentată prin dezvoltarea și deplasarea ciclonilor și anticiclonilor. acțiune de blocaj - vezi blocaj. acumulare: - cantitatea de zăpadă sau gheață, ori de oricare altă formă a apei în stare solidă, care se adaugă prin alimentare la un ghețar sau peste un câmp de zăpadă; reprezintă opusul procesului de ablațiune sau de eroziune; – proces de depunere a materialului detritic transportat de apă, vânt, ghețari etc. acumulare anuală de zăpadă - cantitatea anuală de zăpadă acumulată într-un loc, o zonă sau o regiune determinată, exprimată de regulă în echivalent apă (sinonim: rezervă de zăpadă). acumulare de gheață - proces prin care se formează și crește un strat de gheață pe o suprafață solidă, ca cea a unei aeronave, expusă la o precipitație suprarăcită sau picăturelelor suprarăcite de nor, care îngheață la contactul cu suprafața respectivă. acustică atmosferică - ramura meteorologiei care studiază propagarea undelor sonore în atmosferă în diferite condiții meteorologice, absorbția și dispersia sunetelor în atmosferă, precum și sunetele și zgomotele produse de diferite procese atmosferice (sinonim: acustică meteorologică). acustică meteorologică - vezi acustică atmosferică. adăpost de instrumente - vezi adăpost meteorologic. adăpost meteorologic - adăpost de construcție specială, care protejează instrumentele meteorologice instalate în interior de acțiunea radiației solare și cărora le asigură o ventilație suficientă (sinonime: adăpost psihrometric, adăpost Stevenson, adăpost de instrumente). adăpost psihrometric - vezi adăpost meteorologic. adăpost termometric cu contracurent - tehnică de reducere a efectului apei lichide din aer asupra termometrelor aeropurtate prin inversarea direcției curentului de aer ce trece peste senzor. adăpost termometric Rosemount - apărătoare folosită pentru diminuarea efectului picăturilor de apă lichidă din atmosferă asupra termometrelor aeropurtate, care folosește inerția picăturilor și asigură protecția senzorului. adăpost Stevenson - vezi adăpost meteorologic. adâncime a unui ciclon - valoarea cea mai mică a presiunii atmosferice din centrul unui ciclon; cei mai adânci cicloni se înregistrează iarna la nord de ecuator, în Oceanele Atlantic și Pacific. adâncirea unui ciclon - scăderea cu timpul a presiunii în centrul unui ciclon. administrația meteorologică aeronautică - organism desemnat de către autoritatea de stat ca responsabil pentru furnizarea serviciilor meteorologice aeronautice într-un spațiu aerian. advecție: - mișcare a aerului atmosferic în direcție (aproape) orizontală, menținându-și temperatura și indicele de umezeală; - transportul, o dată cu masa de aer, a diferitelor sale proprietăți, de exemplu: advecția căldurii, a vaporilor de apă, a densității etc. advecție ageostrofică - advecție care are loc pe componenta ageostrofică a vântului (vezi: vânt geostrofic). advecție caldă - vezi advecție termică. advecție de turbion - în dinamică la scară mare, transportul vorticității absolute a particulelor individuale de aer de către vânt (sinonim: advecție de vorticitate). advecție de vorticitate - vezi advecție de turbion. advecție geostrofică - advecție produsă de componenta geostrofică a vântului. advecție rece - vezi advecție termică. advecție termică - încălzirea sau răcirea locală a atmosferei determinată de deplasarea aerului în plan orizontal dintr-o zonă în alta; din punct de vedere meteorologic, advecția termică se poate reprezenta ca o deplasare a izotermelor în câmpul curenților de aer (sinonime: advecție caldă, advecție rece). aerografie - disciplină care se ocupă cu studierea aerului și a proprietăților lui; vezi și aerologie. aerogramă - diagramă aerologică reprezentând repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii, umidității etc. aeroion - ion atmosferic eliberat prin descărcări electrice, prin evaporări ale apei etc. aerologie - ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul straturilor înalte ale atmosferei; vezi și aerografie. aerometeorograf - aparat meteorologic montat pe aeronave pentru înregistrarea neîntreruptă a variațiilor presiunii, temperaturii și umidității aerului. aeronomie - știință care se ocupă cu studierea fenomenelor fizice ce se produc în atmosfera înaltă. aerosondaj - sondaj al straturilor înalte ale atmosferei cu ajutorul balonului. aerostat - balon umplut cu hidrogen, în nacela căruia se instalează instrumente și aparate necesare sondajelor aerologice. aer saturat - aer în care tensiunea vaporilor de apă conținuți este egală cu tensiunea maximă corespunzătoare aerului în momentul respectiv. aer umed - aer care conține apă în faza gazoasă, lichidă sau solidă. aer uscat - aer atmosferic cu cantități foarte mici de vapori de apă. agent atmosferic - factor care provoacă fenomene atmosferice. agent geografic extern – fenomene care nu aparțin scoarței terestre și care produc transformări asupra acesteia, ca: vânturile, precipitațiile, variațiile de temperatură, râurile, valurile, ghețari etc. agravarea timpului – schimbarea mai mult sau mai puțin bruscă a timpului, caracterizată prin faptul că elementele meteorologice ating anumite valori limită sau că se produc fenomene periculoase pentru diferitele ramuri de activitate. agrometeorologie – disciplină care studiază interacțiunea dintre condițiile meteorologice, climatice și hidrologice pe de o parte și întregul proces al producției agricole pe de altă parte. aisberg – bloc de gheață desprins din calota polară și care plutește pe ocean. ajustare geostrofică - procedură folosită în modelarea numerică pentru procesul de revenire a atmosferei la o stare cvasigeostrofică, datorită compensării efectelor secundare induse de mișcarea ageostrofică. albedo - mărime fotometrică egală cu raportul dintre intensitatea luminii radiate difuz de un corp și intensitatea luminii care cade pe acel corp. albedometru - instrument pentru determinarea albedoului. albie – porțiunea unei văi ocupată permanent sau temporar de apă. alizeu – vânt care bate în regiunile intertropicale, de la nord-est spre sud-vest în emisfera nordică și de la sud-est spre nord-vest în cea sudică. altocumulus – nori în formă de grămezi, situați la o înălțime de 2.500 – 6.000 m, cu aspect de mici îngrămădiri de culoare albă sau cenușie, constituite din picături mici de apă. altocumulus castellanus - tip de nor altocumulus, caracterizat de formațiuni verticale asemănătoare unor turnuri sau castele. altocumulus floccus - tip de nor altocumulus, cu aspectul de mici smocuri sau bulgări izolați, având margini zdrențuite. altocumulus stratiformis - tip de nor altocumulus, caracterizat printr-o formă stratificată, ce se întinde pe o suprafață largă, fiind asociat cu condiții meteorologice stabile. altostratus – formație de nori situată la o înălțime de 2.500 – 6.000 m, care se prezintă sub forma unui strat uniform de culoare cenușie sau albăstruie, cu aspect fibros sau ușor striat. amplitudine (climatică sau termică) - diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice. amplitudine anuală absolută – diferența între valoarea cea mai ridicată și cea mai scăzută a unui element meteorologic înregistrată în cursul unui an. amplitudine anuală medie - diferența între valorile medii lunare cea mai ridicată și cea mai scăzută a unui element meteorologic. amplitudinea diurnă (zilnică) - diferența între valorile cea mai ridicată și cea mai scăzută a unui element meteorologic înregistrată în cursul unei zile. anabatic - (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă. anafront - front atmosferic deasupra căruia aerul cald are o mișcare ascendentă. analobară - curbă care unește pe o hartă punctele cu aceeași variație pozitivă a presiunii atmosferice. analog – situație sinoptică, proces sau variație a unui element meteorologic asemănător cu cele ce se cercetează. an caracteristic - an în care un element meteorologic (hidrologic) a avut particularități care interesează activitatea științifică sau cea practică (an mediu, an ploios, an secetos, an cu puternice fenomene de îngheț, an cu viituri etc.). anemograf - anemometru înregistrator. anemografie - disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. anemogramă - diagramă înregistrată la anemograf. anemometru – aparat care determină viteza și direcția vântului. anemorumbometru – instrument folosit pentru determinarea vitezei și direcției vântului la un moment dat sau intr-un interval de timp dat. anemoscop - instrument care indică direcția vântului; giruetă. aneroid – vezi barometru. an hidrologic mediu - an fictiv ale cărui date hidrologice le constituie mediile unei serii coerente cuprinzând cât mai mulți ani, seria de ani după care este calculat anul mediu trebuie indicată obligatoriu pentru fiecare caz. anomalie: