Pierre-Thiébaut-Charles-Maurice Janin (). a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial. și al Războiului Civil Rus. A fost, de asemenea, comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus.
Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare rusești și o figură proeminentă – dar în mare parte cu un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților în Războiul Civil din Rusia. Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie..
În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak.. Această chestiune însă – conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăților poziției deținute de Janin, ofițer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context..
Primii ani Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial, a rămas regalist..
A fost destinat unei cariere militare încă din copilărie. Istoricul slovac Dušan Kováč l-a descris ca fiind un conservator, fiind dotat însă cu capacități precum premeditare, înțelegere, toleranță și capacitatea de a asculta pe alții. Toate acestea îi vor folosi mai târziu în cariera sa diplomatică.
De la Saint-Cyr la Primul Război Mondial Janin a fost elev al Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, pe care a absolvit-o în anul 1882. A servit, ulterior, în regimentele 31 și 123 Infanterie.
În 1887 a intrat Școala Superioară de Război., pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa, în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membru al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost, de fapt, destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. thumb|left|100px|Generalul Raoul Le Mouton de Boisdeffre, semnatar al acordului militar franco-rus thumb|right|100px|Țarul Nicolae al II-lea în 1896 Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost, apoi, repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi, din 1896, ca ofițer de ordonanță al șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit, de asemenea, ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind, în 1895, detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez.
De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și – respectiv, în 1906, din nou la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator, în anul 1907 , la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia.. A fost, de asemenea, cursant la Moscova al Academiei Militare.
Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 – 1 octombrie 1911, s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg – a Marelui Stat Major Rus, în aceeași perioadă (în 1912 însă, după o altă sursă). Conform editorului memoriilor sale din anii 1916-1917 – Raymond Noulens, Janin ar fi fost, de fapt, trimis într-o misiune sub acoperire pentru a evalua nivelul de încredere al Rusiei în Franța, într-un moment în care aceasta se degrada la nivelul Marelui Stat Major rus în beneficiul fascinației tradiționale pentru Germania.
Ulterior, la revenirea în Franța, a fost promovat colonel.
Marele Război și prima Misiune Militară în Rusia La începutul Primului Război Mondial a comandat o brigadă pe Marna și Yser. În data de 20 aprilie a anului 1915 a fost promovat ca general de brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez.. thumb|left|100px|Generalul Paul Pau, predecesor al lui Janin Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul Raymound Noulens afirmă însă că plecarea generalului din Franța s-a făcut de la Boulogne , în data de 22 aprilie, acesta sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Contextul în care a ajuns în Imperiu a fost unul nefavorabil. Deoarece se confruntase spre sfârșitul anului 1915 cu uriașe pierderi teritoriale, cu pierderi semnificative de oameni și materiale, cu o criză morală gravă. precum și cu deficiențe majore la nivelul comandamentului, în Rusia se instalase o criză de încredere – inclusiv în ceea ce privește Marele Cartiere General Francez, cu consecințe potențial severe. Ca efect, generalul Paul Pau – reprezentantul conducerii militare franceze la STAVKA, era ținut în afara deciziilor majore. Suplimentar față de semnele de oboseală ale partenerului rus, plana însă spectrul defecțiunii. Pentru a restabili încrederea cu STAVKA, Joseph Joffre a decis să-l schimbe pe Pau cu Janin..
Generalul Janin s-a dovedit a fi o alegere potrivită. Având în spate o carieră în bună parte dedicată evaluării locului Imperiului Rus în politica de apărare a Franței și unor acțiuni personale duse cu scopul strângerii relațiilor dintre cele două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus.
Din poziția sa aflată în contact cu STAVKA, Janian a intrat în contact cu două probleme majore: intrarea României în război și continuarea războiului de către Rusia după Revoluția din februarie.. De asemenea, avându-l alături pe Milan Rastislav Štefánik, a devenit un susținător al cauzei cehoslovace..
Subiectul intrării României în Războiul Mondial
Prima dintre probleme a fost grevată de faptul că a opus Franța și Rusia de pe poziții antagonice, în negocierile care s-au dus pentru intrarea Regatului Românei în Alianță. În acest context, lui Janin - nou numit la conducerea Misiunii, i s-a cerut „să acorde prioritate efortului de a face România să intre în Război și de a obține de la ruși în acest sens , concesiile necesare”. Printe altele, în instrucțiunile relative despre ofensiva rusă aflată în pregătire – provenite lui Janin de la Joffre, generalissimul i-a indicat delegatului francez pe lângă STAVKA să atragă atenția rușilor în mod discret, asupra interesului de a câștiga încrederea românilor printr-o ofensivă în vecinătatea teritoriului lor național.. Eforturile sale, de la bun început, au fost minate de poziția generalului Alexeev, care nu a susținut ralierea României la cauza Antantei. Cu toate că oficialii de la Paris persistau în ideea de a obține un acord cu Guvernul României, la Moghilev se contura o soluție alternativă reprezentată de desprinderea Bulgariei de Puterile Centrale, în schimbul unor compensații teritoriale substanțiale în Tracia și Macedonia. Un nou proiect de convenție militară cu România – bazat pe această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin..
După intrarea în război a României, eforturile de bune oficii între ruși și români ale lui Janin au trebuit să continue. După venirea sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României cu cele minim 300 de tone zilnice de materiale de război și muniții, asumate de către membrii Antantei prin convenția militară. Astfel, în toamna anului 1916, generalul Joffre l-a delegat pe generalul Janin să obțină de la conducerea STAVKA odată cu deschiderea căii ferate de la Kola, rezervarea unui număr de vagoane zilnic pentru aprovizionarea României. Pe fondul îngrijorării existente determinate de cantitatea insuficientă de muniții din stocul armatei române, fiind ținut la curent despre respectivele transporturi de aprovizionare, Janin a dat în luna octombrie dispoziții să fie trimise mai întâi munițiile de artilerie pentru a putea fi livrate înainte de închiderea portului Arhanghelsk. Tot acesta în raporturile sale către oficialii francezi, a informat în luna noiembrie 1916, succesiv unei inspecții pe frontul de sud-vest, despre aglomerația existentă pe liniile ferate pe care se efectuau transporturi spre România. Părerea sa a fost că livrarea respectivelor materiale nu se realiza într-o manieră suficientă. În discuțiile sale cu omologul său Berthelot din România, Janin l-a informat că se făceau demersuri susținute pentru reorganizarea transporturilor de la Arhanghelsk cu destinația România, via Nikolaev, Odesa și apoi pe Marea Neagră și mai departe pe Dunăre până la Galați. Pierderea ulterioară a Galațiului – aflat în apropierea frontierei, s-a constituit într-o nouă piedică în calea aprovizionării cu materiale de război și muniții. thumb|left|200px|Situația frontului român la sfârșitul campaniei anului 1916 Retragerea forțată a armatei române și Guvernului Român în Moldova,. a determinat necesitatea continuării eforturilor de bune oficii.
Povara apărării Moldovei de către armata imperială rusă a fost un motiv suplimentar de discordie, într-un context în care România a cerut o misiune de asistență militară din partea Franței, interesată într-o politică orientală care să-i extindă sfera de influență.. Misiunea generalului Berthelot a fost primită cu răceală la Moghilev, iar relațiile franco-ruse au continuat să se învenineze, motiv de punere a acestui subiect pe ordinea de zi a Comitetului de Război francez în 16 decembrie 1916. În urma evaluării situației, Comitetul a considerat că nu exista altă alternativă decât să se bazeze pe creditul pe care îl avea disponibil la STAVKA general Janin, care a fost informat de îngrijorările generalului Berthelot (acestea au fost, de altfel, și elementul central al divergențelor dintre cei doi). Luând foarte în serios aceste îngrijorări, într-o telegramă din 12 ianuarie 1917, Janin a recomandat insistent guvernului francez ca „povara românească” să nu supraîncarce barca rușilor. Datorită lui Hubert Lyautey – efemer numit Ministru de Război, situația a început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului.
Subiectul continuării războiului de către Rusia după Revoluția din Februarie
Anul 1917 a început în Rusia sub auspicii nefavorabile, monarhia țaristă fiind în plină dezagregare. Decisă cu acordul reprezentantului rus de la Cartierul General francez în timpul Conferinței de la Chantilly de la sfârșitul anului 1916, chestiunea ofensivei ruse va trena până în vara anului 1917. Deși Janin a solicitat superiorilor săi răbdare pentru ruși și a transmis acestora cererile superiorilor săi de a fi respectate cele stabilite la Chantilly, a făcut aceste demersuri fără convingere, deoarece nu a mai crezut în capacitatea armatei imperiale de a lansa ofensiva preconizată..