Dicție

Dicția, sau dicțiunea (în , din ), reprezintă modul de a pronunța cuvintele, silabele și suneteleAcademia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016.; arta de a pronunța corect și clar un text (de exemplu, în teatru, cinematografie etc.).

În sensul de bază, dicția se referă la vocabularul și stilul de exprimare în poezie sau proză ale autorului/vorbitorului. În sensul contemporan însă, dicția definește arta (și știința) de a vorbi clar, astfel încât fiecare cuvânt să fie auzit și înțeles perfect de către interlocutor. Această definiție înglobează conceptele de pronunție și ton și deviază de la vocabular și stil.

Dicția este un câmp de studiu vast, cu aplicații multiple. Orice persoană care dorește să activeze cu succes în domenii în care vorbirea în public este esențială, trebuie să stăpânească dicția, vocabularul și sintaxa. Defectele de vorbire pot fi corectate prin diverse tehnici și exerciții special concepute pentru fiecare sunet în parte.

Note

Bibliografie Carmen Ivanov, Manual de dicție „Șase sași în șase saci”.

Legături externe

http://www.dictie.ro

Categorie:Fonetică