Dubai (oraș)

Dubai este cel mai populat oraș din Emiratele Arabe Unite și capitala Emiratului Dubai, cel mai dens populat dintre cele șapte emirate ale țării. Orașul are o populație de aproximativ 3,79 milioane (în 2024), peste 90% dintre locuitori fiind expatriați.The Government and Politics of the Middle East and North Africa. D Long, B Reich. p.157

Începând cu începutul secolului al XX-lea, Dubai s-a dezvoltat într-un important hub regional și internațional de comerț, punând accent pe turism și lux. Economia sa se bazează pe venituri din comerț, turism, aviație, imobiliare și servicii financiare. Veniturile din petrol au accelerat dezvoltarea orașului, însă producția de petrol a contribuit cu mai puțin de 1% la PIB-ul emiratului în 2018. Datorită secretului financiar, taxelor reduse și proprietăților imobiliare valoroase, Dubai este o destinație atrăgătoare pentru spălarea de bani, infractori, politicieni corupți și oameni de afaceri supuși sancțiunilor.

Dubai găzduiește al doilea cel mai mare număr de hoteluri de cinci stele din lume și cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, care are 828 de metri. Situat în partea estică a Peninsulei Arabice, pe coasta Golfului Persic, Dubai este un important nod global de transport pentru pasageri și mărfuri. În 2023, Dubai a fost al treilea cel mai vizitat oraș din lume.

Etimologie S-au propus multe teorii cu privire la originea cuvântului „Dubai”. O teorie sugerează că termenul a fost folosit pentru a desemna souq-ul (piața) din Ba. Un proverb arab spune „Daba Dubai” (în arabă: دبا دبي), care înseamnă „Au venit cu mulți bani”.Alyazya (July 2011). مسميات مناطق دبي قديماً [Old names areas of Dubai]. Al Jundi (in Arabic). 444: 76.

Conform lui Fedel Handhal, un cercetător al istoriei și culturii EAU, cuvântul „Dubai” ar putea proveni din termenul „dabba” (în arabă: دب), o formă de trecut derivată din „yadibbu” (în arabă: يدب), care înseamnă „a se târî”, referindu-se la curgerea lentă a pârâului Dubai spre interior.

Poetul și savantul Ahmad Mohammad Obaid leagă originea cuvântului de același termen, dar într-un sens alternativ, „pui de lăcustă” (în arabă: جراد), datorită abundenței de lăcuste din zonă înainte de a fi locuită.

Istorie

Istoria așezărilor umane din zona definită astăzi de Emiratele Arabe Unite este complexă și extinsă. Aceasta indică legături comerciale vaste între civilizațiile din Valea Indusului și Mesopotamia și chiar până în Levant. Descoperirile arheologice din emiratul Dubai, în special la Al-Ashoosh, Al Sufouh și impresionantul tezaur de la Saruq Al Hadid, arată prezența așezărilor umane pe parcursul perioadelor Ubaid și Hafit, perioadelor Umm Al Nar și Wadi Suq și în cele trei epoci ale fierului din EAU. Zona era cunoscută de sumerieni sub numele de Magan și era o sursă de bunuri metalice, în special Cupru și Bronz.

Zona a fost acoperită de nisip în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, pe măsură ce coasta s-a retras spre interior, devenind parte a actualei linii de coastă a orașului. Ceramica pre-islamică datând din secolele III și IV a fost descoperită în regiune. Înainte de introducerea islamului în zonă, oamenii de aici venerau zeul Bajir (sau Bajar). După răspândirea islamului, califul omeyad din lumea islamică orientală a cucerit sud-estul Arabiei și i-a alungat pe sasanizi. Săpăturile efectuate de Muzeul Dubai în regiunea Al-Jumayra (Jumeirah) au scos la iveală mai multe artefacte din perioada omeyadă.

O mențiune timpurie despre Dubai, datând din anul 1095, apare în Cartea de Geografie scrisă de geograful andaluz-arab Abu Abdullah al-Bakri. Negustorul venețian de perle Gasparo Balbi a vizitat zona în 1580 și a menționat Dubaiul (Dibei) pentru industria sa de perle.

Înființarea Dubaiului modern

Se crede că Dubai a fost fondat ca un sat de pescari la începutul secolului al XVIII-lea, iar până în 1822 devenise un oraș cu aproximativ 700-800 de membri ai tribului Bani Yas, sub conducerea șeicului Tahnun bin Shakhbut din Abu Dhabi.Heard-Bey, Frauke (1990). From Trucial States to United Arab Emirates. UK: Longman. p. 238. ISBN 978-0-582-27728-1. În 1822, un topograf naval britanic a notat că Dubai avea pe atunci aproximativ o mie de locuitori, care trăiau într-un oraș de formă ovală, înconjurat de un zid de noroi, populat cu capre și cămile. Principalul drum de ieșire din sat ducea către un golf mlăștinos, în timp ce altul se îndrepta spre deșert și se conecta cu rutele caravanelor.Schofield, R (1990). Islands and Maritime Boundaries of the Gulf 1798–1960. UK: Archive Editions. p. 545. ISBN 978-1-85207-275-9.

În 1833, în urma unor dispute tribale, membrii tribului Al Bu Falasah s-au separat de Abu Dhabi și s-au stabilit în Dubai. Exodul din Abu Dhabi a fost condus de Obeid bin Saeed și Maktoum bin Butti, care au devenit conducători comuni ai Dubaiului până la moartea lui Obeid în 1836, lăsându-l pe Maktoum să stabilească dinastia Maktoum.Lorimer, John (1915). Gazetteer of the Persian Gulf. British Government, Bombay. p. 750.

Dubai a semnat Tratatul General Maritim din 1820 cu guvernul britanic, alături de alte State Truciale, după campania britanică din 1819 împotriva Ras Al Khaimah. Acest lucru a condus la Trucea Maritimă Perpetuă din 1853. Dubai a intrat, de asemenea, într-un acord de exclusivitate cu Regatul Unit în 1892, care și-a asumat responsabilitatea pentru securitatea emiratului.Lorimer, John (1915). Gazetteer of the Persian Gulf. British Government, Bombay. p. 2236.

În 1841, o epidemie de variolă a izbucnit în zona Bur Dubai, obligând rezidenții să se mute spre est, în Deira. În 1896, un incendiu a devastat Dubaiul, un eveniment catastrofal într-un oraș în care multe case erau construite din barasti (frunze de palmier). Incendiul a distrus jumătate din casele din Bur Dubai, iar districtul Deira a fost complet devastat. Anul următor, alte incendii au izbucnit, inclusiv unul provocat de o sclavă, care ulterior a fost condamnată la moarte.Wilson, Graeme (1999). Father of Dubai. Media Prima. p. 39.

În 1901, Maktoum bin Hasher Al Maktoum a declarat Dubai un port liber, fără taxe pe importuri și exporturi, și a oferit comercianților terenuri și garanții de protecție și toleranță. Aceste politici au atras comercianți din Lingeh și din alte zone precum Ras Al Khaimah și Sharjah. Importanța crescândă a portului Dubai este evidentă din frecvența vizitelor navelor companiei Bombay and Persia Steam Navigation Company. În 1902, vasele companiei au efectuat 21 de vizite la Dubai, iar din 1904 navele au început să sosească bilunar, transportând până la 70.000 de tone de marfă în 1906.

Marea furtună din 1908 a lovit bărcile de perle din Dubai și emiratele de coastă, rezultând pierderea a peste o duzină de bărci și peste 100 de oameni. Acest dezastru a fost un mare regres pentru Dubai, multe familii pierzându-și întreținătorii, iar comercianții confruntându-se cu ruină financiară. În 1910, în incidentul Hyacinth, orașul a fost bombardat de nava HMS Hyacinth, ceea ce a dus la moartea a 37 de persoane.

Dubai înainte de petrol

Pe lângă extinderea și creșterea legăturilor comerciale regionale, Dubai a fost, de asemenea, un important centru regional pentru colectarea, vânzarea și comerțul cu perle. Colapsul industriei de perle a dus orașul într-o depresie profundă, mulți locuitori trăind în sărăcie sau emigrând în alte părți ale Golfului Persic.The Middle East and North Africa. Schofield, C. p 175

În 1937, a fost semnat un contract de explorare petrolieră, care garanta drepturi de redevență pentru Dubai și plăți concesionare către șeicul Saeed bin Maktoum. Totuși, din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, petrolul nu a fost descoperit până în 1966.Heard-Bey, Frauke (1996). From Trucial States to United Arab Emirates. London: Longman. p. 260. ISBN 978-0-582-27728-1.

În primii ani, de la înființare, Dubai a fost într-un conflict constant cu Abu Dhabi. În 1947, o dispută de graniță între cele două emirate a escaladat într-un război. Arbitrajul guvernului britanic a dus la încetarea ostilităților. Deși nu avea petrol, conducătorul Dubaiului din 1958, șeicul Rashid bin Saeed Al Maktoum, a utilizat veniturile din activități comerciale pentru a construi infrastructură. Companii private au fost înființate pentru a construi și opera infrastructura, inclusiv servicii de electricitate, telefonie, porturi și aeroporturi.Wilson, Graeme (1999). Father of Dubai. UAE: Media Prima. p. 126. ISBN 9789948856450.Elshestawy, Yasser (2004). Planning Middle Eastern Cities: An Urban Kaleidoscope. Routledge. ISBN 1-134-41010-7.Donald., Hawley (1970). The Trucial States. London: Allen & Unwin. p. 245. ISBN 978-0-04-953005-8. OCLC 152680.

Un aeroport rudimentar (o pistă construită pe terenuri deșertice) a fost stabilit în anii 1950, iar în 1959 a fost construit primul hotel din emirat, Airlines Hotel, urmat de hotelurile Ambassador și Carlton în 1968. În același an, șeicul Rashid l-a angajat pe John Harris, din firma britanică Halcrow, pentru a crea primul plan urbanistic al orașului, care includea un sistem extins de drumuri, zone organizate și un centru urban.Wilson, Graeme (2008). Fly Buy Dubai. UAE: Media Prima. p. 58. ISBN 9789948859437.

În 1959, a fost înființată prima companie de telefonie din Dubai, iar până în 1961 rețelele de electricitate și telefonie erau operaționale. Compania de apă a construit o conductă de la fântânile din Awir și rezervoare de stocare, asigurând o alimentare fiabilă cu apă până în 1968.

Pe 7 aprilie 1961, vasul MV Dara, un vapor britanic care opera între Basra, Kuweit și Mumbai, a fost prins într-o furtună puternică lângă Dubai. O explozie a distrus cabinele de clasa a doua, iar incendiile și valurile mari au dus la pierderea a 238 de persoane dintre cele 819 aflate la bord.

Construcția primului aeroport din Dubai a început în 1959, iar clădirea terminalului a fost deschisă în septembrie 1960. Până în 1965, o pistă asfaltată a permis traficul aerian regional și internațional, iar în 1970 a fost construit un nou terminal, incluzând primele magazine duty-free din Dubai.Thomas, Anthony (3 March 1969). "Gold smuggling boosts Dubai economy". The Times.

În anii 1960, Dubai era centrul unui comerț activ cu aur. În 1968, importurile de aur erau de aproximativ 56 milioane de lire sterline, majoritatea fiind reexportate către clienți din apele internaționale din largul Indiei, unde importul de aur era interzis. În 1966, mai mult aur a fost expediat din Londra către Dubai decât aproape oriunde în lume, iar până în 1967, se estima că aproximativ 75% din totalul importurilor de aur din India provenea din Dubai.Hawley, Donald (1970). The Trucial States. London: Allen & Unwin. p. 204. ISBN 0049530054. OCLC 152680.

Epoca petrolului

După ani de explorări, în urma unor descoperiri importante în vecinul Abu Dhabi, petrolul a fost descoperit în cele din urmă în apele teritoriale ale Dubaiului în 1966, deși în cantități mult mai mici. Primul zăcământ a fost numit „Fateh” sau „noroc”. Această descoperire a accelerat planurile șeicului Rashid pentru dezvoltarea infrastructurii și a declanșat un boom al construcțiilor, care a atras un aflux masiv de muncitori străini, în principal asiatici și persoane din Orientul Mijlociu. Între 1968 și 1975, populația orașului a crescut cu peste 300%.Donald., Hawley (1970). The Trucial States. London: Allen & Unwin. p. 222. ISBN 978-0-04-953005-8. OCLC 152680.