Cântecul de jale al lui David (în ebraică cunoscut sub numele de Kinat David קינת דוד) este, în Biblia ebraică și Vechiul Testament, cântecul de jale rostit de David la moartea regelui Saul și a fiului acestuia Ionatan în timpul luptei cu filistenii pe Muntele Ghilboa. Cântarea exprimă tristețea și suferința sufletească în fața pierderii regelui erou și a fiului, prieten de suflet al cântărețului îndoliat. Ea este una din creațiile poetice cele mai renumite din Biblia ebraică. Expresii și versuri din ea sunt citate adesea în limba ebraică și în alte limbi până în zilele noastre.
Elegia lui David apare în Cartea a doua a lui Samuil (pentru creștinii ortodocși Cartea a doua a Regilor) în capitolul 1. Ea începe cu introducerea povestitorului biblic (versetele 17-18) și conține 9 versete (19-27). Structura cântării nu este caracteristică elegiilor, ci mai degrabă cântecelor de triumf din poezia ebraică antică.
Legături externe articol de Lital Kaplan despre cultul eroilor în Israel situl Mako, 25 aprilie 2012 (ebraică) Biblia ortodoxă editată de Biserica Ortodoxă Română on line
Categorie:Biblia ebraică Categorie:Vechiul Testament Categorie:Literatură ebraică