Orașele scufundate este un roman științifico-fantastic scris de Felix Aderca și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada 29 septembrie – 15 decembrie 1932 în revista Realitatea ilustrată și în volum în 15 octombrie 1936 de către Editura Vremea din București.S. Podoleanu, „La apariția lui 1916. 35 de minute cu romancierul F. Aderca”, în Rampa, anul XIX, nr. 5501, 17 mai 1936, pp. 1 și 4; reprodus în Aurel Sasu, Mariana Vartic (îngr.), Romanul românesc în interviuri, vol. I, partea I, Ed. Minerva, București, 1985, p. 14. Romanul a purtat succesiv următoarele titluri: X–O, romanul viitorului (1932), Orașele înecate (1936) și Orașele scufundate (titlul dorit de autor și sub care au fost publicate toate edițiile ulterioare începând din 1966).Adriana Grecu, Ion Istrate, Dicționarul cronologic al romanului românesc : de la origini până la 1989, Editura Academiei Române, București, 2004, p. 370.Ion Hobana, „Prefață” la vol. Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 16.

Romanul descrie o evoluție posibilă a umanității într-un viitor îndepărtat, când Soarele începe să se stingă și emană tot mai puțină lumină și căldură.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972, p. 428. Retrași de pe pământul neospitalier în patru orașe submarine de pe fundul oceanelor, oamenii se confruntă cu diminuarea graduală a energiei ce cauzează pericolul dispariției speciei.Ov. S. Crohmălniceanu, „Prefață” la vol. Felix Aderca, Orașele scufundate, 1966, p. 6.Al. Piru, Istoria literaturii române de la început pînă azi, Editura Univers, București, 1981, p. 341. Două poziții diferite se cristalizează în Comitetul politic al Omenirii: înaintarea înspre pirosferă prin săparea unor galerii subterane sau părăsirea Pământului și colonizarea unei alte planete.Mircea Opriță, Istoria anticipației românești, 2007, p. 58. Este prefigurată literar teama omului în fața catastrofei ce amenință existența civilizației umane.Henri Zalis, „Un filtru spiritual: Felix Aderca”, prefață la vol. F. Aderca, Domnișoara din str. Neptun, 1982, p. 26.Valentin Chifor, Felix Aderca sau vocația experimentului, 1996, p. 80.

Orașele scufundate este unul dintre primele romane științifico-fantastice scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar.Elvira Sorohan, „Avatarurile unui roman”, în România literară, anul XXXVIII, nr. 8, 2–8 martie 2005, p. 18.Valentin Chifor, Felix Aderca sau vocația experimentului, 1996, p. 79. Unii critici ai literaturii științifico-fantastice din România precum Florin Manolescu și Mircea Opriță îl consideră a fi cel mai important roman S.F. românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea, urmând tradiția inaugurată timid de Victor Anestin și Henric Stahl.Florin Manolescu, Literatura S.F., 1980, p. 254.Mircea Opriță, „Fascinația unei «enorme jucării»”, 1993, p. 8.Mircea Opriță, Istoria anticipației românești, 2007, p. 60.

Rezumat

thumb|220 px|Soare palid într-o zi de iarnă Într-o seară de iarnă, într-un apartament de la etajul 47 al unui zgârie-nori din Bucureștiul anului 5000, operatorul de cinematograf Ioan Doicin îi povestește soției sale, Ri, ca să o amuze, o fantezie închipuită într-o perioadă îndepărtată (peste câteva mii de ani) a viitorului omenirii, când Soarele a început să se stingă și oamenii s-au retras de pe pământul înghețat în orașe subacvatice de pe fundul oceanelor, viața întorcându-se astfel în locul de unde a început.George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1982, p. 791. Coborârea oamenilor în oceane nu a fost una bruscă: odată cu înghețarea planetei, oamenii au mai trăit câteva sute de ani la suprafața Pământului, retrăgându-se înspre Ecuator, iar după epuizarea rezervelor de cărbune și petrol și-au săpat locuințe în interiorul Pământului, mutându-se în cele din urmă în patru orașe subacvatice, construite din sticlă în jurul Ecuatorului,Doctorul Ygrec (Ioan Glicsman), „O «utopie» fantastică. Noul roman al d-lui Aderca: «Orașele înnecate»”, în Adevĕrul, anul L, 31 octombrie 1936, nr. 16187, p. 3. în așteptarea sfârșitului apropiat: Hawaii (capitala Omenirii, în formă de sferă), Ceylan (Orașul Alimentației, în formă de paralelipiped), Cap-Verde (Orașul Energiei Electrice, în forma a două cuburi alăturate, având un cub mai mic suprapus) și Mariana (Orașul Mecanicii, un centru minier în formă de piramidă).Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972, p. 429.Mircea Opriță, Istoria anticipației românești, 2007, p. 56.

Sub influența fanteziilor pe care i le povestise soției sale, Ioan Doicin adoarme obosit și visează o serie de întâmplări petrecute în viitorul imaginat de el.Florin Manolescu, Literatura S.F., 1980, p. 96.George Călinescu, Istoria literaturii române: compendiu, Editura Litera Internațional, București–Chișinău, 2001, p. 310. Mutarea omenirii în ocean a impus raționalizarea vieții: somnul nu mai este necesar, deoarece oboseala este combătută prin purificarea cu o lumină specială, alimentația se face cu buline preparate prin sinteză chimică, iubirea a fost eradicată, iar perpetuarea speciei este permisă numai unor anumiți indivizi ce dobândesc o autorizație specială. Ca urmare a schimbării condițiilor de trai, durata maximă de viață a oamenilor s-a redus în ultima sută de ani cu zece ani,Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 40. iar omenirea începe să-și piardă treptat însușirile proprii și să ia înfățișarea moluștelor (carnea se subțiază, mâinile se reduc și încep să semene cu aripioare de pești, temperatura sângelui a scăzut la 25 de grade, iar gestația s-a redus la șase luni și continuă să scadă).Ov. S. Crohmălniceanu, „Prefață” la vol. Felix Aderca, Orașele scufundate, 1966, p. 8.Mircea Opriță, Istoria anticipației românești, 2007, pp. 56–57. Temperatura oceanelor scade treptat pe măsură ce Soarele se stinge, iar omenirea se îndreaptă spre dispariție.

Simțindu-și sfârșitul, președintele Pi îi convoacă pe directorii generali ai celor patru orașe (Whitt, Filister, Santio și Xavier) și pe medicul Harwester, dar în loc să-și desemneze un succesor îi avertizează pe cei prezenți că Omenirea nu va mai supraviețui mult timp pe fundul apelor, trebuind să se mute pe o altă planetă pentru a scăpa de extincție.Ion Hobana, „Prefață” la vol. Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 15. El încheie afirmând profetic că „Omenirea nu mai are nevoie de nici un Președinte!... Ea așteaptă un Mântuitor”,Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 77. apoi moare. Până la alegerea unui nou președinte, tânăra Olivia, fiica președintelui defunct, este desemnată să ocupe interimar funcția vacantă.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 84. Având ambiția de a deveni președinte, inginerul Whitt respinge atitudinea pesimistă a celor care cred că omenirea se află în pragul dispariției și consideră că transformarea oamenilor este o evoluție de la materie la spirit.

Ca urmare a faptului că doctorul Harwester arsese însemnările lui Pi referitoare la descompunerea atomului, considerându-le fără sens, lampa cu opt conuri pentru eliberarea energiei atomice la care lucrase fostul președinte nu poate fi pusă în funcțiune deoarece îi lipsește gazul ultimului con. Inginerul Whitt încearcă inutil să găsească gazul nr. 8, trăgând concluzia că acesta nu există.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 129. În același timp, problema producerii și depozitării energiei devine tot mai gravă, provocând o confruntare de idei între membrii Comitetului Politic. Astfel, inginerul Whitt afirmă necesitatea înaintării cât mai departe în interiorul pământului către pirosferă (miezul de foc al planetei), în timp ce inginerul Xavier susține că omenirea trebuie să părăsească Pământul și să colonizeze o nouă planetă.Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. II, 1972, p. 308. Energia produsă de generatoarele electrice devine tot mai puțină deoarece oceanul începe să înghețe la suprafață până aproape de Ecuator. Populația începe să se revolte pe măsură ce orașele sunt scufundate din ce în ce mai tare în frig și întuneric.Mircea Opriță, Istoria anticipației românești, 2007, p. 57. În acest timp, animalele oceanice se apropie tot mai mult de pereții din sticlă ai orașelor tot mai întunecate, așteptând tăcute sfârșitul omenirii.

Proiectul inginerului Whitt (ales președinte al Omenirii) de forare în interiorul Pământului pentru a construi orașul subteran Formosa începe să fie pus în aplicare în cea mai mare grabă, în timp ce Xavier construiește un avion de aluminiu propulsat de rachete pentru a zbura în Cosmos și a găsi o planetă cu condiții propice de locuit. Îndrăgostită de Xavier, Olivia o împinge pe prietena ei, Sonia, să lanseze rachetele de propulsie, iar astfel zborul în Cosmos să nu mai aibă loc. Whitt elaborează un plan de salvare ce prevedea părăsirea orașelor și inundarea lor, mutarea provizorie a oamenilor în Mariana până la construirea Formosei și suprimarea oamenilor de prisos (în principal marianii mai puternici fizic, dar mai puțin evoluați din punct de vedere intelectual).

Odată cu Carnavalul de Anul Nou, toți locuitorii din Cap-Verde, Ceylan și Hawaii se mută în Mariana de unde urmau să treacă în Formosa, iar cele trei orașe sunt înecate. Doctorul Harwester și inginerul Santio rămân în orașele părăsite, unde-și găsesc sfârșitul.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, pp. 224–226 și 237. În același timp, Xavier găsește în constelația Crucea Sudului o planetă dublă cu o singură axă, luminată de doi sori, al cărei spectru arată existența aerului, a apei și a carbonului ce ar crea condiții propice vieții.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, pp. 240–242. Planeta primește numele de planeta O, după numele Oliviei.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 240. Cu scopul de a concentra puțina energie rămasă către săparea galeriilor, Whitt decide înecarea Marianei cu tot cu locuitorii ei, încredințându-i lui Iran (secundul lui Xavier) sarcina de a acționa ciocanul ce va sparge pereții de sticlă ai orașului. Inginerul Xavier refuză să părăsească Mariana și să se mute în Formosa, iar Olivia decidă să rămână alături de el.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, pp. 257–259. Cu câteva minute înainte de distrugerea Marianei izbucnește o revoltă, iar marianii conduși de Iran dărâmă coloanele Formosei, prăbușind orașul peste oamenii care-și acceptă soarta cu resemnare. Rămâne întreg doar Palatul Prezidențial, supraviețuind astfel doar Whitt și secretara lui, Lucia.Felix Aderca, Orașele scufundate, 2006, p. 274.

Cuprins de „o febră necunoscută firii lui”, Xavier reia experimentele pentru descoperirea gazului 8 care să-i permită să zboare către noua planetă. În paralel, Whitt începe și el experimentele cu scopul de a reconstrui Formosa mai adânc. Xavier descoperă că gazul 8 este oxigenul și îi comunică rezultatul lui Whitt. Astfel, Xavier și Olivia zboară în Cosmos către planeta O, în timp ce Whitt și Lucia rămân să reconstruiască Formosa cât mai aproape de centrul fierbinte al Pământului, ambii găsind soluția pentru perpetuarea speciei umane. Înapoi în Bucureștiul anului 5000, Ioan Doicin se trezește din somn alături de Ri și își dă seama că totul a fost de fapt un vis.

Structură