Moldova

Moldova (în , în , în , în , în , în , în ) este o regiune istorică și geografică a Europei, delimitată la vest de către Carpații Orientali și la est de către râul Nistru și care corespunde vechiului Principat al Moldovei. În prezent, arealul este împărțit între România, Republica Moldova și Ucraina. Suprafața cumulată a tuturor acestor teritorii ce alcătuiesc Moldova istorică este de 94.862 km², dintre care 35.806 km² în România (cele 8 județe ale Moldovei Occidentale cuprinzând Bucovina de Sud), 29.680 km² în Republica Moldova (partea din dreapta Nistrului cunoscută și ca Basarabia) și 21.297 km² în Ucraina (regiunea Cernăuți cuprinzând Bucovina de Nord, ținutul Herței și ținutul Hotinului, și cele 9 raioane din Bugeac). În sensul acelor de ceasornic, Moldova se învecinează la vest cu Transilvania și Maramureșul, la nord-vest cu Galiția, la nord și nord-est cu Podolia, la est cu Edisanul, la sud-est cu Marea Neagră, iar la sud cu Dobrogea și Muntenia.

În prezent, sensul termenului este echivoc, noțiunea fiind folosită pentru a desemna fie numai teritoriul aparținând României, fie numai pe cel al Republicii Moldova, fie întregul spațiu istoric și geografic omonim, descris în acest articol. Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai multe entități politice și administrative.

Populația arealului moldovenesc este formată, majoritar, de către etnici români numiți moldoveni, amestecați, în proporții variabile în nord, est și sud-est (în afara frontierelor actuale ale României), în principal cu populații de origine slavă.

Moldova (semantică) În decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit pentru a desemna:

în sens istoric, politic și de drept internațional: „Marca” sau „căpitănia” Moldovei în prima parte a secolul XIV (structură militară dependentă de Regatul Ungariei, în actuala Bucovină și împrejurimi); Principatul Moldovei (din întinderea sa inițială și maximală în perioada 1359–1484, până la întinderea minimală din anii 1812–1859); Republica Democratică Moldovenească (1917); Moldova sovietică, mai precis: Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (1924–1940 constituită în cadrul Ucrainei sovietice; Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (1940–1941, 1944–1991), membră unională a URSS; Republica Moldova. în sens geografic neoficial: Teritoriul maximal al Principatului Moldovei dintre Carpații Orientali, Ceremuș, Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Siret și Milcov; Teritoriul minimal al Principatului Moldovei dintre Carpații Orientali și Prut, intrat în 1859 în cadrul României, inclus actual în Moldova Occidentală.

Spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, termeni precum Moldova Occidentală (sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut.Istoria evreilor în țerile noastre, Nicolae Iorga, Analele Academiei Române Seria II Tom XXXVI— Memoriile Secțiunii Istorice No. 7, Librăriile Socec & Comp și C. Sfetea, București, 1913Istoria românilor (Ediția I) – Cap. „Adevărul asupra trecutului și prezentului Basarabiei” în , Nicolae Iorga, București, 1936-1939 Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cu Regiunea de dezvoltare Nord-Est.

Aspecte geografice și istorice Vecinătate Regiunile istorice învecinate sunt: în nord-vest: Galiția (cu teritoriul actualmente inclus regiunilor administrative ucrainene Ivano-Frankivsk și Ternopil); în nord-est: Podolia (cu teritoriul actualmente inclus regiunilor administrative ucrainene Hmelnițki și Vinița); în est : Edisanul (cu teritoriul actualmente inclus regiunii administrative ucraineană Odesa); în sud-est: Marea Neagră (ape teritoriale ale Ucrainei); în sud: Dobrogea și Muntenia; în vest: Transilvania și Maramureșul.

Date de geografie istorică Din punct de vedere istorico-geografic, specificitatea teritoriului se încadrează între obstacolele naturale reprezentate de Carpații Orientali la apus, adâncul canion al văii Nistrului la miazănoapte și răsărit, luncile umede și mlăștinoase ale Nistrului inferior, limanurilor basarabene, Dunării de Jos și Siretului inferior la miazăzi, care au reprezentat în decursul vremurilor limite ale Tirgeților, Carpilor, Bastarnilor, Iașilor și însfârșit ale romanicilor orientali.Nicolae Chetraru, Din istoria arheologiei Moldovei, ed. Știința, Chișinău 1994, ISBN 5-376-01636-6.

Diviziuni istorice thumb|right|220px|Împărțirile succesive ale teritoriului moldovenesc Spațiul moldovenesc – anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost de-a lungul timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ: în cadrul Principatului Moldovei, în: Țara de Sus, Țara de Jos și Basarabia. Aceasta din urmă a fost până în 1812, limitată la teritoriul denumit de turci Bugeac. Pocuția nu a fost niciodată teritoriu moldovenesc, ci doar o posesiune personală a voievozilor moldoveni în regatul Poloniei. Transnistria (teritoriu pe atunci integrat atât Podoliei poloneze cât și Edisanului otoman) nu a fost niciodată a Moldovei, dar voievozii moldoveni (începând cu Bogdan al III-lea în 1512 și continuând până la Gheorghe Duca în 1672) au avut posesiuni lângă Soroca (mori de apă, Valea Adâncă) și în jurul Dubăsarilor (satul și vadurile). trei teritorii au fost pierdute de Principatul Moldovei înainte de 1812: Bugeacul – împărțit în raiale turcești în 1484 și în 1538 (anume Ismail, Chilia, Cetatea Albă în 1484, Reni și Tabacu în 1536, Tighina în 1538); Ținutul Hotinului – devenit raia turcească în 1713; Bucovina – devenită parte a Imperiului Austriac în 1775. în 1812 prin tratatul de la București Principatul Moldovei a fost împărțit în două, partea de la răsărit de Prut formând o nouă gubernie a Imperiului Rus denumită Basarabia. Aceasta a cuprins atât ținuturile principatului dintre Prut și Nistru (Soroca, Orhei, o parte a ținutului Iași, Lăpușna, o parte a ținutului Fălciu și Tigheciu) cât și raialele turcești de la Hotin și din Bugeac. în 1856 Imperiul Rus a fost silit să restituie ținuturile Cahul, Bolgrad și Ismail către principatul Moldovei, care unindu-se cu cel al Țării Românești a format România în 1859. În 1878 România și-a dobândit independența, dar a trebuit să-i retrocedeze Rusiei ținuturile Cahul, Bolgrad și Ismail. în 1917 gubernia Basarabiei s-a constituit în Republica Democratică Moldovenească, care s-a declarat independentă de Rusia și în 1918 s-a unit cu România, urmată în același an de Bucovina. Astfel, unitatea teritoriului istoric moldovenesc s-a refăcut în cadrul României, care însă a menținut denumirile de Basarabia și Bucovina ca diferite de cea de Moldova – aplicată numai teritoriului Principatului de după 1812, așa cum intrase în componența României în 1859. din 1940 încoace (cu excepția anilor 1941-44), suprafața vechiului Principat al Moldovei a fost împărțită între: România, anume mare parte din județele Vrancea, Bacău, Neamț, în întregime județele Suceava, Botoșani, Vaslui, Galați și Iași; Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care a devenit în 1991 Republica Moldova, anume partea din dreapta Nistrului; Ucraina, anume Regiunea Cernăuți (cuprinzând Bucovina de Nord și cea mai mare parte din ținutul Hotinului), Ținutul Herța, și Bugeacul (cuprinzând 9 raioane din partea vestică a regiunii Odesa: Reni, Ismail, Chilia Nouă, Bolgrad, Arciz, Sărata, Tarutino, Tatarbunar și Cetatea Albă).

Geografie politică Reconstituirea teritoriului istorico-geografic al principatului Moldovei este problematică deoarece acest teritoriu astăzi transfrontalierRegiunile de cooperare transfronatalieră, surse de stabilitate sau conflict ? , Nicolae Popa, Geopolitica, Anul IV, nr. 20 (4 / 2006), p. 25 face parte din: 3 state: România, Republica Moldova și Ucraina 5 euroregiuni: Carpatică, Prutul de Sus, Siret–Prut–Nistru, Nistru, Dunărea de Jos.

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul negocierilor pentru pace, politicianul sovietic moldovean Nikita Salogor a propus reunirea teritoriilor care au aparținut Principatului Moldovei, în Moldova Mare.

Geomorfologie Morfostructural, teritoriul regiunii istorice Moldova este constituit - de la vest spre est, de: Catene centrale și estice ale Carpaților Orientali, mai precis o parte dintre munții axului cristalino-mezozoic (spre vest) și din grupa munților flișului (spre est), respectiv din grupele nordică și centrală; Subcarpații Moldovei (centru) și subunitatea Subcarpaților Vrancei (sud) din Subcarpații de Curbură; Culoarul Siretului, prelungit spre nord de către văile Sucevei și Moldovei; Podișul Moldovei în nord și centru, care constituia peste două treimi din teritoriul Moldovei medievale. Acesta este traversat de râul Prut și are la sud subunitățile Siretului inferior, Tecuciului și Covurluiului (parte din Câmpia Română).

În sensul acelor de ceasornic, limitele sale sunt date de următoarele morfo-structuri: Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuarea Câmpiei Mării Negre la est, Marea Neagră în sud-est, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, structurile de continuare ale Câmpiei Române, Subcarpaților de Curbură și Carpaților Orientali la sud.

Hidrografie Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt: Siretul cu cea mai mare parte din afluenții săi principali de dreapta (Siretul Mic, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș și Putna) sau de stânga (Polocin și Bârlad); Prutul cu afluenții săi principali de dreapta (Ceremuș, Bașeu și Jijia – cu afluentul principal Bahlui) sau de stânga Camenca; Cogălnicul; Nistrul cu afluenții săi principali de dreapta (Răut, Bîc, Ichel, Botna).

Demografie thumb|right|210px|Grupuri etnice în teritoriile românești la începutul secolului XX În decursul istoriei, din punct de vedere demografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile climei și pluviometriei. În perioadele de secete prelungite, când pădurile erau periclitate în favoarea stepei, populațiile sedentare se retrăgeau spre zonele de pădure, spre Carpații Orientali sau spre Dunărea de Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade din stepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv daci, slavi, romanici manifestați prin cultura Dridu etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv sciți, sarmați, roxolani, onoguri, hazari, pecenegi, cumani, maghiari și tătari) și reclădeau sate și cetăți.Victor Spinei, Realități etnice și politice în Moldova meridională în secolele X-XIII: români și turanici, ed. Junimea, Iași 1985.

Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: OrașPopulație*Țară, regiune administrativă1.20px Chișinău532.513, Chișinău2.20px Iași290.422Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: , Județul Iași3.20px Galați249.432, Județul Galați4.20px Cernăuți240.600, Regiunea Cernăuți5.20px Bacău144.307, Județul Bacău6.20px Botoșani106.847, Județul Botoșani7.20px Bălți97.930, Bălți8.20px Suceava92.121, Județul Suceava9.20px Tighina91.882, Bender10.20px Piatra Neamț85.055, Județul Neamț11. Ismail84.815, Regiunea Odesa12.20px Focșani79.315, Județul Vrancea13. Bârlad55.837, Județul Vaslui14.20px Vaslui55.407, Județul Vaslui15.20px Roman50.713, Județul Neamț

Moldova

Źródło i licencja