Eléanor (sau Éléonore) de Roucy, prințesă de Condé (24 februarie 1535 – 23 iulie 1564) a fost fiica cea mare și moștenitoarea lui Charles de Roye, conte de Roucy. Mama ei, Madeleine de Mailly, a fost fiica Louisei de Montmorency și sora vitregă a amiralului , a cardinalului Odet de Coligny și a lui François de Coligny d'Andelot, unul din liderii protestanților francezi din timpul Războiului Religiilor. Eléanor a fost prima soție a lui Ludovic I de Bourbon-Condé, prinț de Condé și deci cumnata lui Antoine de Navara și mătușa regelui Henric al IV-lea al Franței.
Eléanor a moștenit comitatul Roucy de la tatăl ei și conducerea Conti de la mama ei. La 22 iunie 1551, la 16 ani, s-a căsătorit cu Ludovic I de Bourbon-Condé, prinț de Condé. Ei au avut opt copii, dintre care numai doi, Henri și François, au avut descendenți.
Henric I de Bourbon, prinț de Condé Marguerite de Bourbon (n. 1556) Charles de Bourbon (n. 1557) François de Bourbon, prinț de Conti (n. 1558) Charles de Bourbon, Cardinal, Arhiepiscop de Rouen (n. 1562) Louis de Bourbon (n. 1562) Madeleine de Bourbon (n. 1563) Catherine de Bourbon (n. 1564)
În timpul Războiului Religiilor, în special între 1560 și 1563, Eléanor și mama ei s-au angajat în importante activități politice în susținerea soțului ei, Prințul de Condé. De două ori în timp ce Condé a fost luat prizonier de familia ultra-catolică Guise, soția și soacra sa au întărit sistematic alianțele cu prinții protestanți germani și cu regina Elisabeta I a Angliei. Înarmată cu această susținere, Eléanor a negociat direct și prin scrisori cu regenta Caterina de Medici; rezultatul a fost Pacea de la Amboise și eliberarea soțului ei.
Eleonore a fost o soție loaială, o mamă devotată, și, mai presus de toate, o credincioasă ferventă reformată. A murit la 23 iulie 1564, orele ei finale petrecându-le cu sfaturi iubitoare pentru familia ei, precum și în rugăciuni și meditații.
Categorie:Nașteri în 1535 Categorie:Decese în 1564 Categorie:Casa de Bourbon Categorie:Prințese Condé Categorie:Ducese ale Franței