miniatura|Coloanele Marii Săli Hipostile din Templul din Karnak (cca. 1294–1213 î.Hr.) Arhitectura Egiptului Antic, una dintre cele mai influente civilizații de-a lungul istoriei, a dezvoltat o gamă largă de diverse structuri și mari monumente arhitecturale de-a lungul Nilului, dintre cele mai mari și faimoase sunt Marea Piramidă din Giza și Sfinxul de la Giza. Relația complexă care s-a creat între climă și arhitectură s-a materializat prin faptul că deșertul a influențat arhitectura egipteană.

Egiptul are un climat deșertic, călduros și secetos, rezultat din faptul că țara este localizată într-o fâșie tropical-deșertică din nordul Africii. Un deficit extrem de apă afectează peisajul. Vegetația și agricultura sunt posibile numai în imediata apropiere a rarelor zone umede. Cairo, amplasat la 30° latitudine nordică și 31° longitudine estică, are o climă deșertică, cu valori tipice nordului Egiptului, extrem de uscată, cu precipitații rare numai în semestrul de iarnă și doar pentru câteva zile. Condițiile climatice ale acestor zone, în fapt, au determinat includerea unor tehnici pasive, specifice, de control a climei, care, în trecut, au favorizat un confort termic mai bun în interiorul caselor.

Caracteristici generale

Având în vedere deficitul de lemnR. G. Blakemore, History of Interior Design and Furniture: From Ancient Egypt to Nineteenth-Century Europe, John Wiley and Sons 1996, p.100, cele două materiale de construcție predominante folosite în Egiptul antic au fost noroi, cărămidă și piatră, uscate de soare, în principal calcar, dar, de asemenea, gresie și granit în cantități considerabileBlakemore, 1996, p.107. Din Vechiul Regat înainte, piatra a fost, în general, rezervată pentru morminte și temple, în timp ce cărămizile au fost folosite chiar și pentru palate regale, cetăți, pe zidurile din incinta templului și orașe, precum și pentru clădiri subsidiare în complexele templului. Nucleul piramidei a venit de la pietrele de pavaj din zona, în timp ce calcarul, acum erodat destul de mult, care a fost folosit pentru a face fața piramidelor, au venit din cealaltă parte a râului Nil și au trebuit să fie extrase, transportate cu vaporul peste rau. Fiind tăiate în timpul sezonului uscat, înainte de a putea fi trase pe locul piramidei.

Casele antice egiptene erau făcute din noroiul colectat de pe fluviul Nil. Acesta a fost plasat în forme și lăsat să se usuce la soarele fierbinte să se întărească, pentru a fi utilizat în construcții.

Multe orașe egiptene au dispărut, deoarece acestea s-au situat în apropiere de suprafața cultivată pe Valea Nilului și au fost inundate când albia râului a crescut, lent, în timpul mileniilor, sau cărămizi din noroi care au fost folosite de către țărani ca îngrășământ. Altele sunt inaccesibile, clădiri noi au fost ridicate pe cele vechi. Din fericire, climatul uscat, fierbinte din Egipt a păstrat unele structuri din cărămidă. Exemplele includ satul Deir al-Madinah, orașul Regatul Mijlociu la Kahun, și cetățile de la Buhen și Mirgissa. De asemenea, multe temple și morminte au supraviețuit pentru că au fost construite pe un teren afectat de inundațiile Nilului și au fost construite din piatră. Astfel, înțelegerea noastră a arhitecturii Egiptului antic se bazează în principal pe monumente religioase , structuri masive, însemnat pereții cu câteva deschideri , eventual ecou o metodă de construcție utilizate pentru a obține stabilitate în pereți de chirpici. În mod similar, podoaba suprafață incizat și categoric modelat a clădirilor de piatră ar putea fi derivat din perete noroi ornamentare . Deși utilizarea a arcului a fost dezvoltat în timpul dinastiei a patra , toate clădirile monumentale sunt construcții poștale și buiandrug , cu acoperișuri plate construite din blocuri de piatră imense sprijinite de pereți externi și coloanele aflate la distanțe mici .

Pereților exteriori și interiori , precum și coloanele , au fost acoperite cu fresce și sculpturi hieroglifice și picturale vopsite în culori strălucitoare . Multe motive de ornamentare egiptene sunt simbolice , cum ar fi scarabeul , sau gândacul sacru , discul solar , și vulturul . Alte motive comune includ frunze de palmier , planta papirus , și mugurii și florile de lotus, hieroglifele au fost înscrise în scopuri decorative , precum și pentru a înregistra evenimentele istorice sau vrăji . În plus , aceste fresce picturale și sculpturi ne permit să înțelegem modul în care vechii egipteni au trăit , statute , războaie care s-au luptat și credințele lor . Acest lucru a fost valabil mai ales atunci când explorarea mormintele funcționarilor antice egiptene în ultimii ani . Temple egiptene antice au fost aliniate cu evenimente astronomice importante , cum ar fi solstițiile și echinocțiile , care necesită măsurători precise la momentul evenimentului special . Măsurători la cele mai importante temple ar fi fost întreprinse ceremonial de faraonul însuși.

Astfel, înțelegerea noastră de arhitectura Egiptului antic se bazează în principal pe monumente religioase , structuri masive caracterizate de gros , înclinat pereții cu câteva deschideri , eventual ecou o metodă de construcție utilizate pentru a obține stabilitate în pereți de chirpici . În mod similar , podoaba suprafață incizat și categoric modelat a clădirilor de piatră ar putea fi derivat din perete noroi ornamentare . Deși utilizarea a arcului a fost dezvoltat în timpul dinastiei a patra , toate clădirile monumentale sunt construcții poștale și buiandrug , cu acoperișuri plate construite din blocuri de piatră imense sprijinite de pereți externi și coloanele aflate la distanțe mici . Pereților exteriori și interiori , precum și coloanele și dane , au fost acoperite cu fresce și sculpturi hieroglifice și picturale vopsite în culori strălucitoare . Multe motive de ornamentare egiptene sunt simbolice , cum ar fi scarabeul , sau gândacul sacru , discul solar , și vulturul . Alte motive comune includ frunze de palmier , planta papirus , și mugurii și florile de lotus, hieroglifele au fost înscrise în scopuri decorative , precum și pentru a înregistra evenimentele istorice sau vrăji . În plus , aceste fresce picturale și sculpturi ne permit să înțelegem modul în care vechii egipteni au trăit , statute , războaie care s-au luptat și credințele lor . Acest lucru a fost valabil mai ales atunci când explorarea mormintele funcționarilor antice egiptene în ultimii ani . Temple egiptene antice au fost aliniate cu evenimente astronomice importante , cum ar fi solstițiile și echinocțiile , care necesită măsurători precise la momentul evenimentului special . Măsurători la cele mai importante temple ar fi fost întreprinse ceremonial de faraonul însuși . Complexul de piramide din Giza se află pe Platoul Giza , la marginea orașului Cairo, Egipt . Acest complex de monumente antice este situat la aproximativ 5 km de apele interioare în deșert de la orașul vechi din Giza pe Nil , unele 12 km sud-vest de centrul orașului Cairo . Această necropolă egipteană antică constă în Piramidă lui Keops ( de asemenea, cunoscută sub numele de Marea Piramidă și Piramida lui Keops ) ,piramida mai mică numita Khafre , și piramida Menkaure, împreună cu un număr de edificii mai mici prin satelit, cunoscut sub numele de " regine " piramide , și Marele Sfinx .

Piramidele din Giza Piramidele, care au fost construite în timpul dinastiei a patra , sunt o mărturie a puterii religiei faraonică și de stat. Ele au fost construite pentru a servi atât ca morminte și , de asemenea, ca o modalitate de a face numele lor trecut pentru totdeauna . Dimensiunea și designul simplu arată nivelul înalt de calificare de proiectare și inginerie egiptean pe o scară largă . Marea Piramidă din Giza, care a fost , probabil, finalizată în 2580 î.H., este cea mai veche și cea mai mare de piramide, și este singurul monument supraviețuitor dintre cele șapte minuni ale lumii antice . Piramida Khafre se crede că s-au încheiat în jurul valorii de 2532 î.Hr., la sfârșitul domniei lui Khafre . Khafre pus ambițios piramida lui alături de părinții săi . Aceasta nu este la fel de înalt ca piramida tatălui său, dar a fost capabil să-i dea impresia de a apărea mai înalt prin construirea pe un site cu o fundație de 33 de metri mai mare decât tatăl său . Marele Sfinx este sculptat din blocuri imense de gresie și standuri cu privire la șaizeci - cinci metri înălțime. De asemenea , este în gândirea populară că, din cauza jefuitorii de morminte, cele ulterioare au fost îngropate în Valea Regilor pentru a ajuta la a le menține ascunse. Acest lucru este, de asemenea, fals , deoarece construcția piramidelor a continuat pentru multe dinastii , doar pe o scară mai mică . În cele din urmă , construirea piramidei a fost oprită din cauza factorilor economici , nu de furt . Se crede că piramidele au putut să fie construite ca urmare a forței de muncă de sclavi. Cu toate acestea piramidele reprezintă un stil de viață al regilor care nu ar fi putut exista fără forța de muncă a sclavilor.

Karnak

Complexul de temple de la Karnak este situat pe malurile fluviului Nil unele 1,5 km, la nord de Luxor. Se compune din patru părți principale, secția Amon-Re, secția Montu, incinta Mut și Templul lui Amenhotep IV (demontate), precum și câteva temple mai mici și sanctuare situate în afara zidurilor anexând de patru părți principale, și mai multe căi de sfincși cu cap de berbec leagă secția de Mut, secția de Amon-Re și templul Luxor. Diferența esențială dintre Karnak și cele mai multe alte temple din Egipt este durata de timp în care a fost dezvoltat și folosit. Lucrări de construcții a început în secolul al 16-lea î.Hr. Aproximativ 30 de faraoni au contribuit la clădiri, care să le permită să ajungă la o dimensiune, complexitate și diversitate nemaîntalnite. Câteva dintre caracteristicile individuale ale Karnakului sunt unice, dar dimensiunea și numărul de caracteristici este copleșitor.

Templul Luxor

Luxor este un vechi, mare complex egiptean situat pe malul de est al fluviului Nil în oraș astăzi, cunoscut sub numele de Luxor (Thebes vechi). Lucrările de construcții de la templu au început în timpul domniei lui Amenhotep III, în secolul al 14-lea î.Hr. Horemheb și Tutankhamon au adăugat coloane, statui, și frizele - unde Akhenaton a șters legendele desenate ale tatălui său și a instalat un altar la Aten - dar efortul de expansiune majoră a avut loc sub Ramses al II-lea 100 de ani de la primele pietre care au fost puse în aplicare. Luxor este astfel unic printre principalele complexe templiere egiptene însă a doar doi faraoni au lăsat amprenta asupra structurii sale arhitecturale.

Templul a început propriu-zis , cu 24 metri ( 79 ft ) înălțime, ai primului stâlp , construit de Ramses al II-lea . Pilonul a fost decorat cu scene din triumfurile militare ale lui Ramses, ( în special în bătălia de la Qadesh ) ; faraonii ulteriori , în special cei ale dinastiilor Nubian și Etiopiene au înregistrat, de asemenea, victoriile lor acolo. Aceasta principală intrare a complexului de templu a fost inițial flancată de șase statui colosale ale lui Ramses - patru scaune , și două picioare - dar numai două ( ambele scaune) au supraviețuit . Vizitatorii contemporani pot vedea , de asemenea, un) înalt obelisc de granit roz, de 24 de metri.