Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticală: adverbul (cu funcție sintactică), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale). Interjecția, care nu are funcție gramaticală în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte.

Spre deosebire de limba română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective.

Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactică, ci de modalizator, de conector, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabileDenumire folosită de Mioara Avram, (Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5, p. 316)..

În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea.

Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale.

Adverbul

Categorii formale

Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii de adverbe.

Ca în limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite din limba latină (de exemplu BENE > bien „bine”, HERI > hier „ieri”) sau a căror formare a avut loc atât de demult în istoria limbii, încât pentru vorbitori sunt adverbe încă de la origine. Astfel sunt adverbele demain „mâine”, peu „puțin”, tôt „devreme” vite „repede”Grevisse și Goosse 2007, p. 1186..

Mai multe adverbe sunt compuse din cuvinte aparținând altor părți de vorbire, și componentele lor sunt încă mai mult sau mai puțin identificabile. Astfel sunt, de exemplu, beaucoup „mult” (din sintagma beau coup „lovitură frumoasă”), longtemps „mult timp” (din long temps „timp lung”), aujourd’hui „astăzi” (din au jour d’hui „în ziua de azi”). Adverbe de acest fel cu elementele mai puțin sudate se scriu cu cratimă: avant-hier „alaltăieri”, après-demain „poimâine”, peut-être „poate”, sur-le-champ „îndată” (sensul originar „pe câmp”), là-bas „acolo” (la origine „acolo jos”)Grevisse și Goosse 2007, p. 1195..

Sunt și multe locuțiuni adverbiale, de exemplu à peu près „cam”, en même temps „în același timp”, par hasard „din întâmplare”, à moitié „pe jumătate”, d’ores et déjà „de-acum, deja”, en vain „degeaba”, tout de suite „imediat, îndată”, tout à coup „deodată”Kalmbach 2017, p. 176..

Spre deosebire de română, în franceză sunt doar puține adjective care pot fi folosite ca adverbe. Exemple: un bijou faux „o bijuterie falsă” vs. Il chante faux „Cântă fals”, un profil fin „un profil subțire” vs. hacher les ognions très fin „a se tăia ceapa foarte fin”, un camion cher „un camion scump” vs. Ce camion coûte cher „Camionul acesta costă scump”, un homme fort „un bărbat tare” vs. Il tape fort „Lovește tare”, Elle est jeune „Este tânără” vs. Elle s’habille jeune „Se îmbracă tinerește”Kalmbach 2017, p. 38..

Adverbe derivate din adjective

Mai frecvent decât în română, în franceză se formează adverbe (în principal de mod) prin derivare, cu sufixul -mentSecțiune după Grevisse și Goosse 2007, pp. 1126–1128..

Regula generală a acestei derivări este adăugarea sufixului la forma de feminin a adjectivului. Exemple: heureux, heureuse „fericit, -ă” → heureusement „din fericire”; vif, vive „vioi, vioaie” → vivement „cu vioiciune”; naturel, naturelle „natural, -ă” → naturellement „(în mod) natural”.

Dacă adjectivul are formă unică, terminându-se cu e mut, sufixul se adaugă la aceasta: probable „probabil, -ă” → probablement „probabil”.

În cazul câtorva adjective din categoriile de mai sus, e-ul formei de feminin sau al celei unice trece în é: profond, profonde → profondément „profund”, aveugle, aveugle → aveuglément „orbește”, précis, précise → précisément „cu precizie, în mod precis”.

Este neregulată în alt sens și formarea adverbelor de la adjectivele a căror formă de masculin se termină cu o vocală alta decât e mut. În cazul acestora, -ment se adaugă la forma de masculin: vrai → vraiment „cu adevărat”, aisé → aisément „cu ușurință”, résolu → résolument „(în mod) hotărât”.

La adjectivele terminate în -ant sau -ent, această terminație este sudată cu sufixul, rezultând -amment, respectiv -emment (ambele pronunțate [amã]): élégant → élégamment „(în mod) elegant”, prudent → prudemment „cu prudență”.

Sunt și câteva formațiuni care nu intră în niciuna din categoriile de mai sus: gai, gaie → gaiement „cu veselie” (neregularitate ortografică), gentil, gentille → gentiment „cu amabilitate”.

Gradele de comparație ale adverbelor

Cele mai multe adverbe au grade de comparație regulate, la fel ca adjectiveleDelatour 2004, p. 171.:

Comparativ: de superioritate: plus vite „mai repede”; de egalitate: aussi vite „tot atât de repede”; de inferioritate: moins vite „mai puțin repede”; Superlativ: relativ: de superioritate: le plus vite „cel mai repede”; de inferioritate: le moins vite „cel mai puțin repede”; absolut: très vite „foarte repede”.

De notat că în franceză, comparativul de inferioritate și superlativul relativ de inferioritate se folosesc mai frecvent decât în română.

Patru adverbe au grade de comparație neregulate, în sensul că formele lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latinăGrevisse și Goosse 2007, p. 2010.:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto" |+ | colspan=3 | Gradul pozitiv → || align=center | bien „bine” || align=center | mal „rău” || align=center | beaucoup „mult” || align=center | peu „puțin”|- | rowspan=3 | Comparativ → || colspan=2 | de superioritate || mieux (< MELIUS) || plus mal sau pis (< PEIUS) || plus (< PLUS) || moins (< MINUS) |- | colspan=2 | de egalitate || aussi bien || aussi mal || autant „tot atât (de mult)” || aussi peu |- | colspan=2 | de inferioritate || moins bien || moins mal || align=center | nu are || align=center | nu are |- | rowspan=3 | Superlativ → || rowspan=2 | relativ || de superioritate || le mieux || le plus mal sau le pis || le plus || le moins |- | de inferioritate || le moins bien || le moins mal || align=center | nu are || align=center | nu are |- | colspan=2 | absolut || très bien || très mal || align=center | nu are || très peu|}

Observații: Mal „rău” are o formă regulată și una neregulată de comparativ și de superlativ relativ de superioritate. Cea neregulată se folosește în registrul de limbă elevat arhaizant, iar în limba vorbită numai în câteva construcții fixe, de exemplu Ça va de mal en pis „Merge din rău în mai rău”Kalmbach 2017, p. 187.. „Tot atât de mult” nu se poate exprima în franceză folosind cuvântul beaucoup, în loc de aceasta existând autant, și nici „foarte mult” nu se poate exprima folosind beaucoup, deoarece acesta nu admite cuvântul très. În loc de aceasta se poate folosi énormément „enorm de mult”.

Funcții

În principal, funcția adverbului este sintactică, și anume de complement circumstanțial: al unui verb: Il est mort naturellement „A murit de moarte naturală”; al unui adjectiv: Il est très gentil „Este foarte drăguț”; al altui adverb: Le professeur parle bien lentement „Profesorul vorbește foarte rar”.

Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactică, ci ca modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: Il est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. Il est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod)Exemplu din Perrot 1980, p. 73..

Tot în propoziție și fără funcție în aceasta, asemenea cuvinte pot servi drept conectori logici între propoziții independente, fraze sau părți de discurs (în scriere paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul părții de discurs sau a discursului (în scris a textului)BDL, pagina La virgule et la charnière (Virgula și conectorul).. Astfel sunt: cuvinte care introduc părțile unei narațiuni: d’abord „mai întâi”, ensuite „după aceea”, puis „apoi”, cependant „între timp”, finalement „în final”; cuvinte folosite în înșirarea unor argumente: premièrement „în primul rând”, deuxièmement „în al doilea rând”, troisièmement „în al treilea rând”, enfin „în fine”; cuvinte care introduc o concesie: certes „desigur”; cuvinte care introduc o afirmație contrară celei precedente: cependant, toutefois, néanmoins, toate trei cu sensul „totuși, cu toate acestea”; cuvinte care introduc o consecință: c’est pourquoi „de aceea”, aussi „astfel”, alors „atunci”; cuvinte care introduc o concluzie: donc „deci”.

Unele asemenea cuvinte pot forma singure propoziții neanalizabileDenumire folosită de Mioara Avram, (Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 2001, p. 316). în dialoguri, deci intră în categoria cuvintelor propoziții (în franceză mots-phrases), de exemplu oui „da”, non „nu”, bien sûr „sigur” bien „bine”, éventuellement „eventual”, peut-être „poate”, volontiers „bucuros, cu plăcere”Grevisse și Goosse 2007, p. 1414..

Sunt cuvinte care nu pot fi complemente circumstanțiale, ci numai modalizatori, conectori sau cuvinte propoziții (de exemplu bien sûr, peut-être, certes), și altele, care pot fi și unul și altul, uneori cu sensuri lexicale diferite. Un exemplu de astfel de cuvânt este naturellement, amintit mai sus. Alte exemple: bien: complement: Il travaille bien „Lucrează bine”; cuvânt propoziție: Bien „Bine”; alors: complement: Alors la vie était plus belle „Pe atunci viața era mai frumoasă”; modalizator: Tu es malade ? Alors, on n’ira pas au cinéma „Ești bolnav? Atunci nu mergem la film”; cuvânt propoziție: Alors, on part ? „Ei, plecăm?”; aussi: complement: Il travaille aussi bien que toi „Lucrează la fel de bine ca tine”; conector: Aussi l’exemple suivant montre clairement que … „Astfel, exemplul următor arată clar că …”Kalmbach 2017, p. 182.; déjà: complement: Ils sont déjà arrivés „Au sosit deja”; modalizator: Il s’appelle comment, déjà ? „Cum ziceai că-l cheamă?”Kalmbach 2017, p. 180..

Cuvinte negative

Pentru cuvintele negative franceze care neagă verbul, vezi articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunile Propoziția negativă și Construcții cu infinitivul negat. În cele ce urmează, sunt prezentate cuvintele negative care neagă o propoziție întreagă și alte părți de propoziție decât verbulSecțiune după Kalmbach 2017, p. 562.. Aceste cuvinte negative sunt non sau pas, uneori non și pas împreună. În fiecare caz, acestea stau înaintea cuvântul negat sau a propoziției negate. Exemple: non singur: în calitate de cuvânt propoziție, înaintea altei propoziții, în dialoguri: Est-ce que M. Alengry est là ? – Non, il est en voyage „D. Alengry este aici? – Nu, călătorește”; înaintea unui participiu folosit ca adjectiv: un chèque non signé „un cec nesemnat”; înaintea unui adjectiv cu valoare verbală: eau non potable „apă nepotabilă”; înaintea unui substantiv, formând cu acesta un cuvânt compus: la non-observation d’un règlement „nerespectarea unui regulament”; non pas: înaintea unui verb la infinitiv, pentru a-l opune cu alt infinitiv: Il aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube „N-ar fi trebuit să conduc / conduci / conducă / conduceți toată noaptea, ci să mă opresc / te oprești / se oprească / vă opriți puțin și să merg / mergi / meargă / mergeți mai departe în zori”; înaintea unui adjectiv, pentru a-l opune cu altul: J’étais non pas déçu, mais plutôt surpris „Nu eram dezamăgit, ci mai degrabă surprins”; non sau non pas: înaintea unei propoziții, pentru a o pune în opoziție cu alta: Il est parti, non (pas) parce qu’il en avait assez de la société, mais parce qu’il voulait en créer une „A plecat, nu pentru că se săturase de firmă, ci pentru că voia să creeze una”;