dreapta|miniatura|Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți Educația în Republica Moldova constituie o prioritate națională a statului, reprezentând pilonul principal de formare a capitalului uman și de promovare a valorilor europene și democratice. În prezent, întregul sistem educațional este coordonat de Ministerul Educației și Cercetării, organismul guvernamental care elaborează, promovează și monitorizează implementarea politicilor naționale în domeniu.
Cadrul juridic de organizare și funcționare a sistemului este reglementat de Codul Educației al Republicii Moldova, adoptat în anul 2014, care aliniază standardele de învățământ la bunele practici internaționale și la structura europeană ISCED. Conform legislației, învățământul este obligatoriu până la vârsta de 16 ani, prag care coincide cu finalizarea studiilor gimnaziale.
Sistemul educațional este structurat pe mai multe niveluri distincte. Procesul debutează cu educația timpurie, alcătuită din învățământul antepreșcolar, desfășurat în creșe, și cel preșcolar, organizat în grădinițe pentru copiii cu vârste cuprinsă între 3 și 6 sau 7 ani. Învățământul primar, care cuprinde clasele I–IV, este gratuit și obligatoriu pentru toți copiii. Ulterior, elevii urmează învățământul secundar, divizat în ciclul secundar inferior, reprezentat de gimnazii (clasele V–IX, obligatorii și finalizate prin examene naționale), și cel secundar superior, care oferă opțiunea continuării studiilor în licee (clasele X–XII, finalizate cu examenul de Bacalaureat) sau în școli profesionale. Învățământul profesional tehnic este diversificat la rândul său în școli profesionale, colegii și centre de excelență. În final, învățământul superior este asigurat de universități și academii, fiind organizat pe trei cicluri distincte (Licență, Masterat și Doctorat), în deplină conformitate cu principiile Procesului de la Bologna.
Direcția strategică actuală a sistemului de învățământ este ghidată de documentul de politici publice „Educația 2030”, axat pe modernizarea curriculară, debirocratizarea activității cadrelor didactice și digitalizarea procesului de predare-învățare.
Istoric În perioada sovietică, sistemul de învățământ din RSS Moldovenească a fost integrat complet în structura centralizată a URSS, fiind utilizat ca un instrument de promovare a ideologiei comuniste și de răspândire a limbii ruse, în special în mediul urban și în învățământul superior. În anul 1990, nivelul de școlarizare al populației era relativ scăzut prin comparație cu standardele europene actuale: moldoveanul mediu petrecuse doar șase ani în școală, iar numai 30% dintre persoanele cu vârsta mai mare de 15 ani absolviseră învățământul secundar.
Odată cu declararea independenței Republicii Moldova la începutul anilor 1990, sistemul educațional a intrat într-o fază profundă de restructurare și de „derusificare”. Primele reforme, impulsionate de Ministerul Științei și Învățământului, au vizat revenirea la alfabetul latin, reintroducerea oficială a limbii române ca limbă de predare în majoritatea școlilor și revizuirea completă a curriculei la disciplinele umaniste (precum literatura și istoria). Prin Ordinul ministerial nr. 267 din 1991, s-a început reorganizarea vechilor școli de cultură generală de tip sovietic, punându-se bazele primelor rețele moderne de licee și gimnazii pe întreg teritoriul țării.
După prăbușirea regimului sovietic, noile reforme structurale au stabilit ca obligatoriu un parcurs școlar de bază de 9–10 ani, urmat fie de continuarea studiilor într-un liceu teoretic pentru admiterea la facultate, fie de înscrierea într-o școală profesional-tehnică sau colegiu (fostele tehnicumuri). Cadrul legislativ general al acestei tranziții a fost consolidat prin adoptarea primei Legi a învățământului din iunie 1995 de către Parlamentul Republicii Moldova, act care a guvernat sistemul național până la adoptarea noului Cod al Educației în 2014. Cu toate acestea, perioada anilor '90 s-a confruntat cu dificultăți economice severe și subfinanțare cronică, ceea ce a dus la exodul masiv al cadrelor didactice și la degradarea temporară a infrastructurii școlare, în special în mediul rural.
Învățământul primar și secundar În Republica Moldova, structura învățământului general și profesional tehnic a fost reorganizată profund odată cu adoptarea noului Cod al Educației din 2014, eliminându-se disparitățile și tipurile vechi de școli generale fără bacalaureat, care fuseseră active în anii școlari 2007-2008.
Sistemul actual al instituțiilor de învățământ este clasificat în funcție de nivelurile și specificul formării oferite: Instituții de educație timpurie: creșe și grădinițe destinate copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 6 sau 7 ani; Școli primare: unități destinate claselor I–IV, care asigură prima treaptă a învățământului obligatoriu; Gimnazii: instituții ce cuprind clasele V–IX și oferă învățământ secundar inferior obligatoriu, finalizat prin examene naționale de absolvire; Licee: unități ce cuprind clasele X–XII și asigură învățământul secundar superior, fiind structurate pe profiluri (umanist, real, arte sau sport) și finalizate cu examenul național de Bacalaureat, care oferă dreptul de admitere în învățământul superior; Instituții de învățământ profesional tehnic: Școli profesionale: oferă programe de învățământ profesional tehnic secundar cu o durată de 1–3 ani, inclusiv prin modalitatea de învățământ dual; Colegii și Centre de excelență: livrează programe de învățământ profesional tehnic postsecundar și postsecundar nonterțiar, finalizate cu un examen de diplomă sau cu opțiunea de a susține Bacalaureatul pentru accesul în universități; Școli speciale și școli de tip rezidențial: destinate integrării educaționale a copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) sau cu dizabilități.
Convenții de notare Sistemul de evaluare din Republica Moldova este diferențiat în funcție de treapta de școlarizare, aplicând metodologii distincte pentru ciclurile primare și cele superioare:
În învățământul primar (clasele I–IV): Nu se acordă note cifrice, evaluarea fiind exclusiv calitativă și bazată pe criterii prin descriptori. În funcție de nivelurile de independență prezentate de elev (activitate independentă, ghidată sau cu sprijin), se utilizează calificativele „Foarte bine” (FB), „Bine” (B) și „Suficient” (S). În învățământul secundar (gimnazial, liceal) și superior: Se aplică un sistem de notare numeric, implementat pe o scară de la 1 la 10. Cea mai mică notă este 1, în timp ce performanța maximă este reflectată de nota 10. Nota minimă necesară pentru promovarea unui curs, a unui semestru sau a unui examen național este 5, iar notele cuprinse între 1 și 4 constituie calificative de nepromovare.
Învățământ superior În Republica Moldova, sistemul de învățământ superior a trecut printr-o reformă structurală profundă de modernizare și concentrare a resurselor, finalizată prin fuziunea mai multor instituții publice. Ca urmare, rețeaua universitară s-a restrâns la un număr de 16 instituții autorizate și acreditate, dintre care 12 sunt universități publice (de stat) și 4 sunt instituții private. Numărul total de studenți se situează în jurul cifrei de 61–63 de mii, marea majoritate a acestora (peste 84%) urmând studiile în cadrul universităților publice, în special la formele de învățământ cu frecvență.
Ponderea specializărilor rămâne dominată de domeniile de formare profesională tradiționale: peste 50% dintre studenți optează pentru științe economice, drept și științe sociale, urmate de domeniile inginerie, arhitectură și tehnologii (circa 18%) și științe ale educației (16%).
Finanțarea studiilor se realizează atât de la bugetul de stat (locuri finanțate prin granturi academice), cât și pe bază de contract. Taxele de studii variază considerabil în funcție de universitate și specialitate: pornesc de la circa 8.600 lei moldovenești (MDL) pe an pentru profilele umaniste sau tehnice de bază și pot ajunge până la 35.000 MDL pentru medicină generală sau peste 65.000 MDL pe an pentru stomatologie. Guvernul alocă periodic burse de performanță și burse sociale studenților de la locurile bugetate, acestea fiind restructurate în funcție de media academică prin clauze de performanță repartizate pe categoriile I, II și III. Bursa socială minimă ajunge la un cuantum de 1.000 de lei lunar.
Limba principală de predare în instituțiile de învățământ superior este limba română, aleasă de circa 77% dintre studenții înmatriculați la ciclul de licență. Pentru restul studenților, instruirea este asigurată în limba rusă (în special la instituții cu profil regional, precum Universitatea de Stat din Comrat) sau în limbi de circulație internațională, precum engleză, franceză sau germană, ultimele fiind susținute masiv pentru atragerea studenților străini.
Consiliul Național de Acreditare și Atestare a fost absorbit structural, competențele privind evaluarea calității programelor de doctorat și acordarea titlurilor științifice fiind gestionate în prezent centralizat de către Ministerul Educației și Cercetării, în strânsă coordonare cu Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare (ANACEC).
Curriculum și integrarea europeană Învățământul superior din Republica Moldova este organizat integral în baza principiilor Procesului de la Bologna (la care țara a aderat în anul 2005) și este structurat pe trei cicluri distincte: Ciclul I – Studii universitare de licență: au o durată de 3 ani (180 de credite ECTS) sau 4 ani (240 de credite ECTS), fiind finalizate cu un examen de licență și susținerea unei teze; Ciclul II – Studii universitare de masterat: au o durată de 1–2 ani (60–120 de credite ECTS), fiind destinate aprofundării profesionale sau orientate spre cercetare; Ciclul III – Studii universitare de doctorat: sunt destinate cercetării științifice avansate și se finalizează prin susținerea publică a tezei de doctor.
Sistemul implementează obligatoriu Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS) și eliberarea automată și gratuită a Suplimentului la Diplomă într-un format european bilingv (în limbile română și engleză). Începând cu anii recenți, ministerul pune un accent riguros pe standardele de integritate, introducând cursuri obligatorii de „Etică și Integritate Academică” la nivel național pentru combaterea fraudelor educaționale și a plagiatului.
Curriculum Curriculumul Național din Republica Moldova reprezintă sistemul integrat de documente normative, metodologice și didactice care reglementează proiectarea, organizarea și desfășurarea procesului de predare-învățare-evaluare în învățământul general și profesional tehnic. Sistemul modern a fost restructurat structural în baza Conceptului Dezvoltării Curriculumului Școlar și a noului Cadru de Referință al Curriculumului Național, documente strategice ce aliniază educația moldovenească la standardele europene și globale (precum indicatorii europeni și modelul „Busola de învățare”).
Abordarea centrată pe competențe Trecerea de la un model tradițional bazat pe acumularea de cunoștințe teoretice la un model centrat pe finalități și competențe constituie nucleul reformei educaționale din Republica Moldova. În conformitate cu Codul Educației, curriculumul școlar urmărește dezvoltarea a opt competențe-cheie transdisciplinare, corelate cu recomandările Uniunii Europene: Competențe de comunicare în limba română (și în limba maternă pentru minoritățile alolingve); Competențe de comunicare în limbi străine; Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii; Competențe digitale (utilizarea tehnologiei informației pentru învățare și muncă); Competența de a învăța să înveți (gestionarea propriului parcurs educațional); Competențe sociale și civice; Competențe de antreprenoriat și spirit de inițiativă; Competențe de sensibilizare și exprimare culturală.
Planurile-cadru și organizarea disciplinară