Constantin Vârnav, ortografiat și Vîrnav, (n. 21 august 1804, Hilișeu, județul Dorohoi – d. 21 august 1877, Iași)Ionel Maftei, „Constantin Vîrnav”, în Personalități ieșene: Omagiu, vol. 1, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, p. 599.Datele nașterii și decesului sunt raportate diferit de Curierul de Iași din 23 octombrie 1877, citat de I. M. Ștefan, De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1877-1878, Editura Facla, 1977, p. 137, care indică 21 octombrie ca dată a decesului, și o vârstă de 73 de ani, ceea ce ar corespunde nașteri în 1804. Nicolae Iorga, în Revista istorică, 1919, indică 21 august 1878 ca dată a decesului. a fost un medic român, protomedic al Moldovei între anii 1849-1855, organizator al sistemului sanitar în MoldovaPrimul moldovean doctor în medicină: Costache Vârnav, geniul botoșănean care a schimbat soarta medicinei în România. A eradicat holera și a dus doctorii la sate, 29 aprilie 2015, Cosmin Pătrașcu Zamfirache, Adevărul, accesat la 6 noiembrie 2016 și deputat în Parlamentul României.
Biografie Constantin Vârnav s-a născut în 1806 în satul Hilișeu din județul Dorohoi, din tatăl Vasile Vârnav - mic moșier și din mama Maria (născută Gheucă, recăsătorită ulterior cu vornicul Costache Roset din Botoșani). Fratele său, călugărul Sofronie Vârnav (cu numele de mirean Scarlat, n. 1801), a fost unul din cei mai entuziaști promotori ai Unirii Principatelor.Nicolae Iorga, „O foaie de popularisare igienică și economică la 1841-5. Rolul fraților Vîrnav în Renașterea românească”, Revista istorică, anul V, nr. 8-10, august-octombre 1919, pp. 170-187.
Din 1831 pînă în 1836 a studiat medicina la Universitatea din Viena și la Universitatea din Pesta, unde a obținut doctoratul în 1836 cu teza în limba latină Rudimentum Physiographie Moldaviae (Scurtă fiziografieFiziografie - starea generală a sănătății. a Moldovei).Ștefan Pascu, Iosif Pervain, George Barițiu, George Bariț și contemporanii săi: Corespondență primită de la Iordache Mălinescu, Nicolae Nifon Bălășescu, Gavril Munteanu și Ștefan Moldovan, Editura Minerva, 1983, p. 33. Constantin Vârnav a fost primul moldovean doctor în medicină.Valeriu Lucian Bologa, Istoria medicinei românești, Editura medicală, 1972. În lucrarea sa de doctorat Vârnav prezintă date importante privind epidemiologia și istoria medicinei: bolile existente în Moldova, condițiile climatice, economice și sociale, medicamentele întrebuințate de popor semnalând pentru prima oară într-o lucrare științifică valoarea procedeelor curative populare.Ștefan Pascu, Radu Pantazi, Teofil Gridan, Istoria gîndirii și creației științifice și tehnice românești, vol. 1, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1982, p. 165.
Constantin Vârnav a murit în 1877 la Iași și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”. Monumentul său funerar a fost inclus pe lista monumentelor istorice, având codul IS-IV-m-B-04354.Lista monumentelor istorice din România , accesat 22 septembrie 2013.Pagina Mormântul doctorului Constantin Vârnav pe situl DJCCPCN Iași.Fișier:Mormânt Ctin Vârnav Iași.jpg
Activitatea medicală După obținerea doctoratului se întoarce în Moldova și, din 1836, practică medicina devenind ulterior, între anii 1849–1855 în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, protomedic al Moldovei. Din acest post el a participat la realizarea unor proiecte de îmbunătățire sanitară, sprijinind organizarea și dezvoltarea Spitalului „Sfântul Spiridon” și a Institutului Gregorian, viitoarea Maternitate din Iași.C. I. Gulian, Antologia gîndirii romaneṣti; secolele XV-XIX. Editura Politică, 1967, p. 245.
În paralel cu activitatea de îngrijire medicală exercită și o activitate didactică și de popularizare a igienei, predând între din 1842 și până la 30 iunie 1845 medicina populară la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la SocolaVasile Rășcanu, Istoricul Spitalului Orășenesc Clinic de Adulți din Iași, în cadrul evolutiv al fostelor așezăminte Sf. Spiridon, Editura Medicală, 1956. și fondând, în 1844, Povățuitorul sănătății și al economiei, publicație periodică dedicată popularizării igienei, medicinei veterinare și agronomiei în mediul rural. Această revistă este precursoarea revistei Foaia societății de medici și naturaliști din Principatul Moldovei (1851) și, ulterior, a Buletinului Societății (1866) și a Revistei medico-chirurgicale.
În timpul epidemiei de holeră din 1847-1848, epidemie în care a murit și mitropolitul Moldovei Meletie Lefter, pe lângă activitatea de îngrijire a bolnavilor, Constantin Vârnav a desfășurat și o activitate de educație sanitară, publicând Despre holera epidemiască (1848) și ulterior Despre holera asiatică (1872), lucrări ce tratau despre istoricului holerei și mijloacelor de combatere și care au fost considerate ca foarte docte pentru vremea sa.Gheorghe Brătescu, Biciul holerei pe pământ românese: o calamitate a vremurilor modern, Editura Academiei Române, 2002, p. 250, .
Constantin Vârnav a fost membru al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, prima societate de acest fel fondată în Principatele Române în 1833 de către Jacob Czihak și Mihai Zotta, jucând un rol active în activitatea acesteia și ocupând un timp funcția de vicepreședinte.Benone Duțescu, Nicolae Marcu, Romanian medical science, Meridiane Pub. House, 1970, p. 20.
Activitatea politică Constantin Vârnav a făcut parte din Partida unionistă, militând pentru Unirea Principatelor. A făcut parte din Divanul ad-hoc și a fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României din partea județului Dorohoi.Ion N. Oprea, Dorohoi, capitala „Țării de sus” în presa vremii 1874 – 2006, p. 11.
Note
Vezi și Societatea de Medici și Naturaliști Spitalul Universitar Sf. Spiridon din Iași
Categorie:Nașteri în 1806 Categorie:Nașteri pe 21 august Categorie:Decese în 1877 Categorie:Decese pe 21 august Categorie:Medici români Categorie:Deputați români Categorie:Absolvenți ai Universității din Budapesta